Declarația de la Snagov
Integrarea României ca membră a Uniunii Europeane, în 1 ianuarie 2007, a reprezentat unul dintre principalele obiective de politică externă ale statului român după 1990. Acest deziderat a fost asumat la nivel public de instituţii centrale şi personalităţi de marcă ale statului român, fiind deopotrivă un efort colectiv amplu al românilor, relatează Agerpres.
Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a început la 1 februarie 1993, cu prilejul semnării Acordului european instituind o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte. Acordul recunoştea obiectivul României de a deveni stat membru al Uniunii Europene şi prevedea asistenţă financiară şi tehnică din partea acesteia, potrivit www.mae.ro şi https://ec.europa.eu.
La 22 iunie 1995, la Paris, ministrul român al Afacerilor Externe Theodor Meleşcanu a depus cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană. Cererea de aderare avea ataşată documentul „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană”, semnat la Snagov, la 21 iunie 1995, de liderii partidelor parlamentare, de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României şi de preşedintele Ion Iliescu.
În Palatul Festivalurilor de la Cannes, la 27 iunie 1995, s-a desfăşurat Consiliul European, prilej cu care a avut loc aprobarea cadrului general al legislaţiei comunitare în domeniul pieţei interne şi al cerinţelor pe care statele asociate, printre care şi România, urmau să le adopte pentru armonizarea legislaţiei comunitare cu cea naţională.
La 30 iunie 1995, la Bruxelles, are loc semnarea de către România a Protocolului adiţional la Acordul de Asociere, prin care este finalizat cadrul juridic de participare a statului român la programele comunitare care vizau domeniile economic, tehnic, ştiinţific şi cultural. Acest moment a reprezentat completarea statutului de stat asociat al României la Uniunea Europeană.
Aplicarea prevederilor Acordului European de Asociere şi pregătirea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană au fost asumate de Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeană, care şi-a început activitatea la 14 august 1995.
La 27 iunie 1997, cu prilejul summit-ului Uniunii Europene de la Amsterdam, au fost invitate să participe şi statele candidate, România fiind reprezentată de o delegaţie condusă de preşedintele Emil Constantinescu.
Comisia Europeană a publicat, la 15 iulie 1997, Agenda 2000, un pachet de măsuri, care exprima calea de urmat pentru concretizarea aderării. Documentul, structurat în trei părţi, făcea referire la viitorul politicilor comunitare, la extinderea Uniunii Europene şi la perspectivele financiare ale Uniunii Europene pentru perioada 2000-2006. Ataşat acestuia se regăseau anexate opiniile Comisiei, elaborate pe baza criteriilor de la Copenhaga, privind cererile de aderare formulate de Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Comisia a realizat evaluări pentru fiecare ţară în parte privind gradul de îndeplinire a condiţiilor de aderare, România nefiind inclusă în categoria ţărilor recomandate să înceapă negocierile de aderare.
Guvernul României a realizat Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană pe termen mediu, program prezentat, la 21 mai 1998, în şedinţa de guvern, de către Alexandru Herlea, ministrul delegat pe lângă prim-ministru pentru integrare europeană. Programul a fost discutat în plenul celor două Camere ale Parlamentului şi a fost transmis, la 25 iunie 1998, Comisiei Europene.
Comisia Europeană a propus, la 13 octombrie 1999, începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria şi România.
Cu prilejul summit-ului european de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, liderii celor 15 state membre au votat, în prima zi a lucrărilor, începerea negocierilor de aderare a celor şase state, printre care şi România, cu precizarea că momentul aderării se va produce atunci când statele vor fi îndeplinit condiţiile de aderare.
Deschiderea negocierilor de aderare ale României cu Uniunea Europeană a avut loc la Bruxelles, la 15 februarie 2000, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale România-Uniunea Europeană, la nivel de miniştrii de externe ai celor 15 state membre.
Ministerul Integrării Europene a trimis, la 29 iunie 2001, la Bruxelles, Comisiei Europene, ediţia 2001 a Programului Naţional de Aderare a României la UE, ce indica stadiul de pregătire al statului român pentru aderare, evoluţiile în îndeplinirea fiecărui criteriu în parte şi pentru fiecare domeniu de activitate.
Parlamentul European a votat, la 5 septembrie 2001, raportul întocmit de raportorul pentru România, Emma Nicholson, cu privire la stadiul de aderare al României la Uniunea Europeană. Evaluarea procesului de pregătire pentru aderarea României la blocul comunitar a fost subiectul vizitei comisarului european pentru extindere, Guenter Verheugen, la Bucureşti, la 20-21 februarie 2003.
La 11 martie 2004, Parlamentul European a votat, cu 374 de voturi favorabile, 10 împotrivă şi 29 de abţineri, raportul referitor la candidatura României şi Bulgariei de aderare la Uniunea Europeană.
Ceremonia dedicată celei mai ample extinderi a blocului comunitar până în prezent s-a desfăşurat la Dublin, la 1 mai 2004, moment în care Uniunea Europeană a primit zece noi state membre – Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
România încheie, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la Uniunea Europeană la 8 decembrie 2004, la Bruxelles, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole: „Politica în domeniul concurenţei” (cap. 6) şi „Justiţie şi afaceri interne” (cap. 24), în cadrul conferinţei de aderare România-UE.
Comisia Europeană a confirmat, la 14 decembrie 2004, în cadrul celei de-a XII-a Conferinţe Interguvernamentale de Aderare a României la UE, desfăşurată la Bruxelles, închiderea provizorie a celor 31 de capitole de negociere, pentru ca ulterior decizia politică de închidere a negocierilor să fie pronunţată de Consiliul European, cu prilejul reuniunii de iarnă.
Parlamentul European a votat, la 16 decembrie 2004, raportul referitor la progresele României pe calea aderării la Uniunea Europeană, recomandând semnarea Tratatului de aderare în primăvara anului 2005 şi aderarea efectivă, împreună cu Bulgaria, la 1 ianuarie 2007.
Cu prilejul Consiliului European, din 17-18 decembrie 2004, liderii europeni au aprobat semnarea în aprilie 2005 a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la UE, iar aderarea ca state cu drepturi depline a celor două ţări să aibă loc în 2007, cu obligativitatea continuării reformelor şi îndeplinirii angajamentelor asumate.
La 13 aprilie 2005, la Strasbourg, Parlamentul European a votat, cu 497 de voturi favorabile, 93 împotrivă şi 71 de abţineri, avizul conform pentru semnarea Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană.
Delegaţia română, condusă de preşedintele Traian Băsescu, a participat, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, la ceremonia de semnare a tratatului de aderare a României la instituţiile Uniunii Europene.
La 25 octombrie 2005, la Strasbourg, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a prezentat, în plenul Parlamentului European, poziţiile Comisiei Europene privind nivelul obţinut de Bulgaria şi de România pe calea aderării.
Comisia Europeană a prezentat, la 26 septembrie 2006, la Strasbourg, raportul comprehensiv de monitorizare a României şi Bulgariei, în care s-a menţionat, pentru prima dată, că Bulgaria şi România sunt pregătite să adere la 1 ianuarie 2007.
Slovacia a fost primul stat care a ratificat, la 21 iunie 2005, Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, iar la 24 noiembrie 2006, Germania a încheiat acest proces necesar.
Consiliul European de la Bruxelles (14-15 decembrie 2006) a confirmat aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană pentru data de 1 ianuarie 2007.
După primirea în Uniunea Europenă, România are reprezentanţi în toate instituţiile europene, cetăţenii români beneficiază de drepturile conferite de cetăţenia europeană. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, toate documentele comunitare fiind traduse şi în limba română.
România a organizat, până acum, alegeri europarlamentare de trei ori: la 25 noiembrie 2007, pentru alegerea a 35 de europarlamentari români, la 7 iunie 2009, pentru cele 33 de mandate de europarlamentar şi la 25 mai 2014, pentru cele 32 de mandate.
Până în prezent, România a avut patru comisari europeni. Leonard Orban a fost primul comisar european din partea României, preluând portofoliul pentru Multilingvism la 1 ianuarie 2007 şi gestionând un buget de aproximativ 1,2 miliarde de euro. A avut în subordine 3.400 de persoane. Portofoliul multilingvismului a cuprins traducerile, interpretarea şi oficiul pentru publicaţii oficiale al Uniunii Europene. Mandatul său s-a încheiat la 9 februarie 2010.
Dacian Cioloş a fost cel de-al doilea comisar european din partea României, gestionând portofoliul Agricultură şi Dezvoltare Rurală. A fost învestit în funcţie la 9 februarie 2010. A avut alocat pentru anul 2010 circa 50 de miliarde de euro, aproape o treime din bugetul Uniunii Europene. Mandatul său s-a încheiat la 1 noiembrie 2014.
Corina Creţu a fost al treilea comisar european din partea României, de la 1 noiembrie 2014 şi până în 2019, coordonând portofoliul Politica Regională. În perioada iunie-octombrie 2014, a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, conform https://ebn.eu.
Adina-Ioana Vălean este cel de-al patrulea comisar european din partea României, gestionând portofoliul Transporturi la nivel comunitar, începând din 2019. A fost europarlamentar în perioada 2007-2019 şi vicepreşedinte a Parlamentului European (2014-2017), potrivit https://ec.europa.eu/.
România are drept de vot în toate reuniunile Consiliului Uniunii Europene.
În Parlamentul European, în legislatura 2019-2024, cetăţenii României sunt reprezentaţi de 33 de deputaţi europeni, aleşi prin vot direct în urma alegerilor desfăşurate la 26 mai 2019. Mandatul din perioada 2019-2024 este cel de-al patrulea pentru europarlamentarii aleşi din România şi al treilea mandat complet, de 5 ani.
În cadrul instituţiilor comunitare România este reprezentată de: un judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene – Octavia Spineanu-Matei (7 octombrie 2021-6 octombrie 2027); un judecător la Tribunalul Uniunii Europene – Mirela Stancu (1 septembrie 2019 – 31 august 2022); un membru în Curtea de Conturi – Viorel Ştefan, 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 membri în Comitetul Regiunilor, conform www.mae.ro. De asemenea, Banca Naţională a României face parte din Sistemul European al Băncilor Centrale, iar guvernatorul acesteia participă, ca membru cu drepturi depline, la Consiliul General al Băncii Centrale Europene şi la comitetele acesteia.
România a asigurat, pentru prima dată de la aderarea la Uniunea Europeană, în intervalul 1 ianuarie – 30 iunie 2019, preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, mandat care a coincis cu încheierea ciclului legislativ şi instituţional la nivelul Uniunii Europene pentru că la mijlocul primului semestru al anului 2019 s-au desfăşurat alegerile pentru Parlamentul European, fiind consemnat deopotrivă apogeul procesului de reflecţie politică asupra viitorului Uniunii reprezentat de Summit-ul desfăşurat la Sibiu la 9 mai 2019, urmate de definirea Agendei Strategice a Uniunii pentru 2019-2024 şi de procesul de redefinire a conducerii instituţiilor europene, potrivit mae.ro.
