Antuanela ROȘIORU
Zilele acestea, în tevatura formării unei majorități parlamentare, liderii politici au lansat ideea unui proiect ”pe 7 ani”, care indiferent de orientarea guvernului (stânga sau dreapta), să fie pus în aplicare. Altfel spus, să ne propunem ceva și, indiferent dacă politicienii aflați astăzi în prim-plan vor mai fi sau nu în activitate peste doi, trei, cinci ani, să ducem proiectul la bun sfârșit.
S-a vorbit despre șapte ani. De ce? Pentru că bugetul multianual al UE este pentru șapte ani. Adică, Europa își propune astăzi ceva, bugetează și se ține de proiect în următorii șapte ani. Se întâmplă uneori ca eurodeputații care votează bugetul să nu mai facă parte din următorul Parlament și nici comisarii (miniștrii europeni) să nu mai facă parte din următoarea Comisie. Dar se țin de proiect.
Cam așa ar trebui să lucrăm și noi.
Isteria politică întreținută în spațiul public de orgoliile personale ale politicienilor ”Gică-Contra” este neproductivă și încep să cred, din ce în ce mai mult, că aceia care o fac, o fac cu bună-știință.
În urmă cu mai bine de un sfert de secol, liderii partidelor parlamentare din România au ajuns la un acord al cărui obiectiv avea să se îndeplinească peste un deceniu, iar efectele lui le trăim și astăzi. A fost un moment în care toate forțele politice ale vremii – PDSR, PD, PNȚCD, PUNR, UDMR, PRM, PAC, PSM, PL`93, PSDR, PDAR, PER, în frunte cu președintele României și liderii celor două camere ale Parlamentului au trecut peste diferențele ideologice (câte or fi fost la acea vreme) și orgolii personale și au făcut un pact pentru viitorul țării.
Pentru cei care nu au trăit acea perioadă ori nu-și mai amintesc momentul, este vorba despre ”Declarația de la Snagov” din 1995,prin care politicienii au acceptat că, pentru următoarea perioadă, obiectivul strategic național al României este aderarea la Uniunea Europeană, declarându-l ”punct nodal al solidarităţilor şi convergenţelor forţelor politice şi sociale ale ţării”.
Deci, se poate!
