Ministerul Educației și Cercetării a publicat Raportul național privind analiza riscurilor de segregare școlară în sistemul de educație din România, pentru anul școlar 2024 – 2025, rezultat în urma primului exercițiu de raportare a situației privind segregarea școlară în sistemul de educație preuniversitară din România.
Documentul este realizat pe baza datelor raportate de unitățile școlare în anul școlar 2024 – 2025.
Rezultatele parțiale arată că segregarea școlară la nivelul clădirilor, claselor sau băncilor este un fenomen real și care necesită atenție susținută. Cele mai ridicate niveluri apar atunci când se analizează segregarea școlară a elevilor în funcție de criteriul nivelului educațional al părinților, în cazul elevilor beneficiari de bursă socială, al celor proveniți din familii monoparentale, al elevilor romi, al elevilor cu dizabilități sau în funcție de mediul de rezidență. În aceste situații, datele sugerează existența unor suprapuneri între criterii, ceea ce indică un fenomen intersecțional care amplifică riscurile de excluziune educațională. La polul opus, segregarea apare mai puțin pronunțată în cazul elevilor instituționalizați sau aflați în plasament familial, al celor aflați în grija bunicilor sau altor rude, al celor care au frecventat grădinița sau care repetă clasa.
În privința segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci s-a constatat o pondere foarte ridicată de structuri școlare (aproximativ 90% dintre structurile școlare în cazul cărora s-a înregistrat scor de alertă privind segregarea școlară în ultimele două bănci) pentru care nu s-au încărcat în SIIIR datele necesare calculării scorului de segregare și, în consecință, au primit scor maxim de alertă (10). În următoarea rundă de monitorizare a segregării școlare, respectiv cea din anul școlar în curs, vor fi făcute demersuri pentru completarea datelor necesare evaluării segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci.
Un alt rezultat important privește variațiile semnificative dintre județe. Unele județe au ponderi mult mai mari de structuri școlare cu scoruri de alertă, în timp ce altele prezintă situații mai echilibrate. Aceste diferențe arată că segregarea nu este un fenomen uniform și că măsurile de prevenire și combatere trebuie adaptate la realitățile locale. În acest sens, este necesară o analiză detaliată la nivelul fiecărui județ, împreună cu factorii decizionali locali, analiză care să permită măsuri de intervenție țintită, în acord cu specificul și nevoile locale/ instituționale.
Criteriile socioeconomice sunt cele mai frecvente surse de segregare. Cel puțin opt din zece structuri școlare analizate (86,5%) prezintă risc de segregare pe clase în funcție de nivelul de educație al părinților; mai mult de jumătate dintre structurile școlare analizate (56,5%) prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii beneficiari de bursă socială sau prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii proveniți din familii monoparentale (55,7%). Aceste date indică o suprapunere importantă între segregarea școlară, nivelul educației părințor și alte vulnerabilități sociale, precum sărăcia familiei elevului.
Segregarea pe criteriul etnic, delimitând focalizarea asupra situației elevilor romi, rămâne una dintre cele mai vizibile probleme. Aproximativ una din patru școli cu elevi romi prezintă risc de segregare pe clădiri, iar patru din zece structuri școlare prezintă risc de segregare pe clase.
Elevii cu dizabilități sunt, de asemenea, expuși fenomenului de segregare școlară: 23,2% dintre școlile analizate au semnale de alertă de segregare pe clase, iar situația este mai gravă în județele cu populație școlară numeroasă. Raportul subliniază că o parte dintre aceste semnale pot fi influențate de practici de organizare a clasei adoptate din considerente funcționale și de sprijin educațional. În special în cazul elevilor cu dizabilități care sunt însoțiți de un adult de sprijin (asistent personal, cadru de sprijin sau părinte), plasarea acestora în ultimele bănci poate fi determinată de necesitatea de a asigura buna desfășurare a activităților didactice, fără a avea ca scop izolarea sau separarea elevului. În acest context, interpretarea datelor privind distribuția elevilor cu dizabilități în spațiul clasei trebuie realizată cu prudență, având în vedere specificul situațiilor educaționale și nevoia de adaptare a mediului școlar.
