Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice și pierderea teritoriilor non-ruse, Rusiei îi lipsesc zonele tampon care au protejat-o, motiv pentru care obiectivul său național este recuperarea, formal sau informal, a statelor de frontieră. Iar acest lucru se poate realiza fie pe cale militară, fie prin susținerea acelor guverne care se vor coordona cu Moscova și ale căror narative native exclud prezența puterilor occidentale, este de părere politologul George Friedman. Într-o analiză publicată la sfârșitul anului trecut pe geopoliticalfutures.com, Friedman arată că prin diplomație și menținerea în regiune a forțelor rusești de menținere a păcii, Federația Rusă a reușit acest lucru în Caucazul de Sud, sporindu-ți astfel influența în Asia Centrală. Însă regiunea critică pentru Rusia este la vest, spre Europa de Vest, Statele Unite și NATO. Acolo, pierderea Belarusului și a Ucrainei a reprezentat o problemă critică pentru Federația Rusă, având în vedere că granița de est a Ucrainei este la mai puțin de 500 de kilometri de Moscova, iar Ucraina este aliată, informal, cu Statele Unite și cu puterile europene, chiar dacă nu este parte a NATO.
Până acum, pentru obținerea influenței și controlului, strategia Federației Ruse a fost evitarea unei intervenții militare directe și folosirea tehnicilor războiului hibrid, la fel cum s-a întâmplat în Caucaz sau în Belarus (unde, prin contestarea alegerilor, puterea lui Alexander Lukașenko a slăbit, situație care a permis Moscovei să-și folosească puterea pentru susținerea lui Lukașenko și controlarea evenimentelor de la Minsk). De asemenea, criza refugiaților de la granița cu Polonia a pus țara în defensivă și a creat un sentiment de pericol. Cât despre Belarus, a fost pur și simplu arena aleasă de Rusia, un satelit ușor de câștigat.
Pe măsură ce Rusia își revendica zona tampon, atenția s-a îndreptat către Ucraina, considerată tamponul cheie – este vast, amenință direct Rusia, iar din Ucraina Rusia ar putea amenința și Occidentul. Într-adevăr, între Belarus de pe Câmpia Nord-Europeană și controlul Ucrainei asupra Munților Carpați, Rusia nu doar că se poate apăra, ci poate și să amenințe cu un atac asupra Europei de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
Rușii au mobilizat forțe militare de-a lungul granițelor cu Ucraina – dinspre est, nord și sud – și, fără amenințări evidente, au creat o situație în care o invazie a Ucrainei pare iminentă. O ocupare complexă a unei țări ostile de către Federația Rusă ar trebui să țină cont de mai multe lucruri, inclusiv de eșec, cu atât mai mult cu cât acțiunile americane sunt imprevizibile. Friedman mai scrie că, dacă ar interveni, SUA ar interveni probabil pe uscat. Pe de altă parte, americanii dețin și arsenale de rachete antitanc lansate din aer sau de nave în Marea Baltică și Marea Neagră. Cum va evolua acest conflict nu se știe, iar Statele Unite s-ar putea să nu aleagă un conflict militar.
Politologul american mai arată că pentru a-și finaliza reconstrucția fostei Uniuni Sovietice, rușii ar trebui mai întâi să neutralizeze Statele Unite fără acțiuni militare. În acest sens, cea mai bună strategie ar putea fi neutralizarea NATO, ale cărei forțe militare sunt limitate, dar semnificative. Mai important, un răspuns american la Rusia fără disponibilitatea teritoriului NATO și fără sprijinul politic al aliaților NATO ar complica dinamica militară și politică a acțiunii SUA. SUA și-au exprimat deja prudența vorbind despre sancțiuni la adresa sistemului bancar rus în cazul în care ar exista un război în Ucraina, mai degrabă decât să amenințe cu acțiuni militare.
Prin urmare, înainte ca Rusia să ia în considerare acțiunea militară în Ucraina, a trebuit să neutralizeze SUA din punct de vedere politic, iar cheia acestui lucru este paralizarea NATO și în special a Germaniei, care vede Rusia ca o sursă crucială de energie și un important partener comercial. Și mai important pentru ea este Europa, din care NATO este un element crucial – nu atât ca forță militară, cât ca o altă forță care ține Europa unită. Ca putere dominantă în Europa (în afara Marii Britanii), Germania are un imperativ național din a-și menține poziția economică, ceea ce îi conferă o influență majoră asupra comportamentului europenilor în materie militară.
Pentru Germania, un război nu este de dorit pentru că ar afecta economia Europei într-un moment delicat. Germania vede Polonia ca o problemă dificilă, deoarece se află în NATO, dar poziția Poloniei față de Rusia nu se potrivește intereselor Germaniei. Desigur, Germania ar dori un tampon împotriva Rusiei în Belarus și Ucraina, dar nu dacă aceasta înseamnă costuri economice masive și creșterea puterii americane în Europa. SUA domină NATO, iar un conflict extins ar maximiza considerentele militare americane și ar minimiza preocupările economice germane. Pe scurt, deși ar putea exista o serie de poziții cu privire la mișcările Rusiei în Europa, Germania, puterea principală, trebuie să evite războiul, iar asta are un preț. Neutralizarea Statelor Unite de către Rusia conduce prin NATO, Europa și în special Germania. Dacă au opinii divergente, o apărare unilaterală americană împotriva Rusiei devine foarte riscantă.
Astfel, ajungem la documentul extraordinar pe care Rusia l-a transmis la sfârșitul anului trecut. Documentul vizează NATO. Clauza cheie este articolul 5: „Părțile se vor abține de la desfășurarea forțelor și armamentului lor, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale, alianțelor sau coalițiilor militare, în zonele în care o astfel de desfășurare ar putea fi percepută de cealaltă parte ca o amenințare la adresa securitatea sa națională, cu excepția unei astfel de desfășurări pe teritoriile naționale ale părților.”
În ceea ce privește garanțiile de securitate pe care Moscova le-a înaintat către NATO, unele sunt din start inacceptabile scrie Friedman. Spre exemplu rușii cer limitarea trupelor americane în statele membre NATO care au aderat după 1997 (n.a. – referire directă la țările din spatele Cortinei de Fier) dacă se simt amenințați. Analistul crede că „ținta” cerințelor este de fapt Articolul 5 din cadrul Tratatului. Friedman e de părere că dacă Moscova ar reintegra politic la un moment dat fostele teritorii sovietice, lucru pe care nu îl vede imposibil, atunci rușii s-ar „elibera” de Articolul 5.
Există și alte clauze care garantează că Statele Unite vor respinge documentul care, din punctul de vedere al analistului american, pare conceput ca o platformă de negociere, deși cerințele Moscovei sunt destul de ”abrupte” pentru a fi folosite ca punct de plecare al unor negocieri. Un alt motiv pentru publicarea documentului este că ar fi destinat ”consumului intern rusesc”, pentru a arăta că Rusia vorbește cu SUA de pe picior de egalitate. O altă interpretare ar putea fi că se testează poziționarea SUA. După răspunsul inițial al americanilor la amenințările rusești (cel referitor la sistemul bancar), rușii să considere că SUA nu doresc să internivă în Ucraina.
„Din punctul meu de vedere nimeni nu vrea un război în Ucraina. Ar fi un război lung și sângeros iar avantajul geografic este de partea Rusiei. Astfel de cereri, indiferent de cât de absurde sunt, pot determina națiunile precaute să capituleze și să se axeze strict pe diplomație și nu pe răspunsuri militare. Iar o mare parte din Europa nu e dispusă să lupte pentru Ucraina. Statele Unite, care ar fi preocupate de expansiunea rusă prin forță militară, ar putea alege să se implice militar. Aceste cerințe ruse ar putea fi percepute în Europa ca o platformă de discuții prin care s-ar limita opțiunile americane”, e de părere George Friedman, în analiza sa asupra strategiei Rusiei.
O invazie a Ucrainei ar fi plină de riscuri pentru Rusia. Eșecul sau rezistența prelungită ar transforma Rusia dintr-o putere reapărătoare într-o națiune care trebuie ignorată. Președintele rus Vladimir Putin știe în mod evident că acest document va fi respins, dar în contextul său, respingerea va reveni la contraoferte și este posibil ca NATO și SUA să cedeze ceva teren în schimbul renunțării unora dintre revendicările uriașe ale Rusiei. Sau Putin vrea ca toată lumea să vadă acest lucru în termeni care nu sunt menționați – ca un ultimatum – și să intre în panică.
În orice caz, piesa cheie a reconstrucției ruse – Ucraina – este pe masă, iar documentul confundă atât de complet problemele, cerând schimbări fundamentale în modul în care funcționează SUA, încât poate fi acordat ceva sub presiunea europeană. Putin nu are nimic de pierdut din acest document, dar are ceva de câștigat. ”Aș presupune că răspunsul american va fi refuzul discuțiilor bazate pe document”, mai scrie Friedman.
