Românii sunt chemați zilnic la „responsabilitate”, „austeritate” și „înțelegere”. Zi de zi se spune că nu sunt bani pentru pensii decente, pentru spitale funcționale, pentru școli sigure, pentru sprijinirea familiilor și pentru dezvoltare.
În același timp însă, Guvernul condus de Ilie Bolojan adoptă rapid și discret, prin ordonanțe de urgență, fără o dezbatere publică reală și fără transparență, măsuri fiscale care favorizează marile corporații străine și pun o presiune suplimentară pe mediul de afaceri românesc, acuză deputat de Vaslui Raisa Enachi.
Sub pretextul alinierii la standarde internaționale și al aderării la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), sunt modificate sau reinterpretate prevederi-cheie din Codul Fiscal, în special cele privind deductibilitatea cheltuielilor intra-grup și aplicarea regulilor de prețuri de transfer, inspirate din cadrul OECD/BEPS. În teorie, aceste reguli au rolul de a preveni erodarea bazei de impozitare. În practică, aplicarea lor în România a devenit profund dezechilibrată.
În timp ce marile grupuri multinaționale beneficiază de o toleranță administrativă care le permite să își mute profiturile în afara țării prin cheltuieli artificiale de consultanță, management sau servicii „strategice” facturate de firmele-mamă, firmele românești sunt împinse pas cu pas spre faliment. Taxele cresc, contribuțiile se înmulțesc, controalele devin mai agresive, iar birocrația consumă timp, bani și energie, blocând orice șansă reală de dezvoltare.
Pentru antreprenorii români nu există flexibilitate, nu există sprijin coerent și nu există predictibilitate. Există însă amenzi, penalități, popriri, interpretări excesiv de rigide ale legii și o presiune constantă din partea statului. În schimb, pentru marile corporații se vorbește despre „armonizare fiscală”, „predictibilitate” și „aliniere la bune practici”, dublate de o libertate aproape totală de optimizare a profitului.
Este un fapt recunoscut oficial că întreprinderile mici și mijlocii reprezintă coloana vertebrală a economiei românești, asigurând majoritatea locurilor de muncă din sectorul privat și o contribuție majoră la bugetul de stat. Cu toate acestea, politicile actuale transmit un mesaj periculos, capitalul românesc este sacrificabil, în timp ce capitalul extern trebuie protejat.
Actuala guvernare susține că acesta este „prețul modernizării”. Ceea ce nu se spune este de ce acest preț este plătit aproape exclusiv de firmele românești, de angajații lor și de familiile care depind de aceste afaceri. O economie sănătoasă nu se construiește prin slăbirea propriului capital productiv.
Consecințele sunt clare, mai multe falimente, mai mult șomaj, mai puține investiții locale, comunități mai sărace și o dependență tot mai mare de capitalul extern. România riscă să fie redusă la statutul de piață de consum și sursă de profit exportabil, nu de stat cu o economie solidă și suverană.
Înainte de a invoca reforme și standarde internaționale, Guvernul trebuie să acționeze concret prin:
Aplicarea strictă și echitabilă a regulilor de prețuri de transfer, atât pentru multinaționale, cât și pentru companiile cu capital românesc, fără tratament preferențial.
Reintroducerea unor limite clare și verificabile privind deductibilitatea cheltuielilor intra-grup, astfel încât profiturile realizate în România să fie impozitate în România.
Reducerea poverii fiscale și administrative pentru IMM-uri, prin simplificare, predictibilitate și controale proporționale.
Sprijin real pentru firmele românești, inclusiv prin facilități pentru investiții și acces la finanțare.
Transparență totală în adoptarea măsurilor fiscale, cu dezbatere publică reală și evaluarea impactului asupra economiei locale.
Aceasta nu este o poziție împotriva investițiilor străine. Este o poziție pentru echilibru, corectitudine și interes național. Un stat care își respectă cetățenii își apără antreprenorii, își protejează producătorii și creează condiții egale de concurență.
Nu putem vorbi despre patriotism economic și despre viitor, atât timp cât firmele românești sunt sufocate, iar profiturile pleacă nestingherite din țară.
