Cătălin DRAGOMIR
Proiectul prezidențial ”România Educată” a fost finalizat și, în cele din urmă, publicat. Dar Guvernul a fost pus în fața faptului împlinit, pentru că din conferința de presă care a urmat, premierul nu părea să fi citit integral documentul, în forma finală, dar nici niscaiva oameni pricepuți la asemenea lucruri, care ar fi trebuit să fie lângă el.
Președintele ne-a anunțat că este gata și l-a pus pe masa Guvernului, să și-l asume. Deocamdată, s-a stabilit că Guvernul va face o comisie și va stabili un calendar de lucru, după care va crea legislația necesară și o va pune în dezbatere publică. Apoi, cel mai probabil, va ajunge în Parlament, de unde nu știm dacă va ieși exact în forma plecată de la președinte sau va fi modificat. La cât de multe minți ”luminate” sunt acolo, am mari emoții. Nu pentru că proiectul prezidențial ar fi perfect. Ci pentru că de-a lungul timpului Parlamentul și-a demonstrat, de prea multe ori, incapacitatea legiferării pentru proiecte pe termen lung, de anvergură. Dacă nu credeți, verificați în Monitorul Oficial frecvența cu care se modifică legislația, lipsa de predictibilitate și oportunismul dictat de conjunctură. Iar asta este tot rezultatul lipsei de educație juridică, a analizelor pe termen lung și gândirii critice.
Dacă proiectul ”România Educată” va fi dezbătut și, eventual, modificat în Parlament va mai putea președintele să-și revendice paternitatea lui? Va fi al Parlamentului? Teoretic, Legislativul are această forță. Am însă rețineri în ceea ce privește leadershipul politic. Deci, avem sau n-avem un Spiru Haret al vremurilor noastre?
