BNR a publicat Raportul anual 2024, care a fost înaintat Parlamentului. Publicația conține informații referitoare la principalele domenii – politică monetară, stabilitate financiară, reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor financiare, rezoluție bancară, emisiune de numerar, infrastructurile pieței financiare și administrarea rezervelor internaționale și explică dinamica activității economice, pe fondul evoluțiilor macroeconomice interne și internaționale din 2024.
Într-un mediu complicat, marcat de trenarea cererii externe – mai ales la nivel european –, care a afectat industria și serviciile orientate către piața internațională, precum și de condiții climaterice nefavorabile agriculturii, economia românească a înregistrat în 2024 o nouă temperare a ritmului de creștere, până la 0,8% (față de 2,4% în 2023). Parcursul modest al activității economice a fost însoțit de o majorare considerabilă a deficitelor gemene, în timp ce rata anuală a inflației a evoluat pe o traiectorie descendentă. În a doua parte a anului, încetinirea creșterii economice a început să se răsfrângă și asupra pieței muncii, consemnându-se majorarea ratei șomajului, deteriorarea perspectivelor privind ocuparea și diminuarea dinamicii anuale a salariilor.
După ce în 2023 principala contribuție la creșterea PIB a revenit formării brute de capital fix, în 2024 acest rol a fost preluat din nou de consum. Majorarea cu 5,6% a consumului final privat a fost susținută de creșterea puterii de cumpărare a populației, în contextul temperării inflației, al măsurilor din sfera politicii veniturilor (creșterea salariului minim brut pe economie, majorări salariale în sectorul bugetar, majorarea pensiilor), al menținerii anumitor măsuri de protecție a consumatorilor, precum și al relaxării condițiilor de creditare.
Dinamica negativă (-3,3%) a formării brute de capital fix a fost determinată de sectorul privat, investițiile publice înregistrând o creștere moderată. Restrângerea acumulărilor de capital din sectorul privat a reflectat, pe de o parte, nivelul scăzut al resurselor proprii ale companiilor, ca urmare a evoluției negative a activității în numeroase sectoare economice, iar pe de altă parte, diminuarea volumului fondurilor europene atrase și a fluxului de investiții străine directe. Accesul la finanțare îngreunat de obstacole de ordin birocratic, transparența scăzută în aplicarea politicilor economice, deficitul de forță de muncă și rețelele inadecvate de transport au continuat să afecteze investițiile. Impredictibilitatea măsurilor vizând consolidarea fiscală a reprezentat în 2024 un alt factor inhibitor.
De altfel, deficitul bugetar de 9,3% din PIB (cu 2,7% peste cel din anul anterior) înregistrat de România în 2024 a fost cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Cu toate că și deteriorarea condițiilor ciclice a contribuit la majorarea deficitului, aceasta a fost în mare măsură provocată de conduita expansionistă a politicii fiscale. Această conduită s-a reflectat într-o lărgire cu aproape 2 % de PIB a deficitului structural primar, ca urmare a majorărilor abrupte ale cheltuielilor de investiții publice neacoperite din surse nerambursabile, ale transferurilor de asistență socială și ale cheltuielilor de personal. Planul bugetar-structural național pe termen mediu 2025-2031 depus de România în octombrie 2024 prevede o perioadă de ajustare de șapte ani a deficitului excesiv. Planul a fost aprobat de Consiliul Uniunii Europene în ianuarie 2025, în urma unei recomandări favorabile emise de Comisia Europeană.
După reducerea din anul precedent, deficitul de cont curent a consemnat o înrăutățire notabilă în 2024, ponderea sa în PIB ajungând la 8,4 la sută, ca urmare a unor evoluții nefavorabile la nivelul tuturor segmentelor majore. Principala contribuție a revenit balanței bunurilor, date fiind extinderea importurilor – în condițiile capacității limitate a ofertei autohtone de a acomoda creșterea cererii interne – și prelungirea declinului exporturilor, asupra cărora și-au pus amprenta comprimarea severă a producției agricole, sub influența secetei, și parcursul economic anemic al zonei euro. Gradul de finanțare a deficitului de cont curent prin fluxuri negeneratoare de datorie – constând în intrări nete sub forma participațiilor la capitalul companiilor ISD (inclusiv reinvestirea profiturilor), cumulate cu surplusul contului de capital (alcătuit în principal din resurse europene nerambursabile destinate investițiilor) – s-a diminuat considerabil, situându-se la 28,8 la sută.
Conservarea unei poziții confortabile din perspectiva riscurilor la adresa balanței de plăți a fost asigurată de menținerea unui profil adecvat al rezervelor internaționale, de natură a limita totodată și costurile de finanțare a statului și a companiilor autohtone. La 31 decembrie 2024, acestea însumau 70,5 miliarde euro, în creștere cu 4,5 miliarde euro față de sfârșitul anului 2023. Din punct de vedere valoric, rezerva de aur a României s-a majorat cu 2,1 miliarde euro față de finele anului 2023 (până la 8,4 miliarde euro), ca urmare a creșterii prețului aurului pe piețele internaționale. Din perspectivă cantitativă, rezerva de aur s-a menținut la 103,6 tone, dintre care 61,2 tone se află în custodie la Banca Angliei; din rațiuni de transparență și siguranță, BNR efectuează anual verificări fizice ale lingourilor depozitate la această instituție, cea mai recentă având loc în luna octombrie 2024.
Rata anuală a inflației IPC a încheiat anul 2024 la nivelul de 5,14% (cu 1,47 puncte procentuale sub cel consemnat în decembrie 2023), plasându-se deasupra limitei superioare a intervalului țintei. Dezinflația a fost mult mai temperată decât în 2023, consemnându-se practic o întrerupere a acesteia la mijlocul anului.
În ansamblu, dezinflația a fost susținută cu precădere de scăderea inflației de bază, inclusiv pe fondul unei restrângeri a excedentului de cerere agregată din economie. Astfel, în luna decembrie 2024, variația anuală a acestui subindice al IPC s-a situat la 5,6 la sută, reducându-se cu 2,8 puncte procentuale față de sfârșitul anului precedent, rezultat al traiectoriei descendente pe care a evoluat în perioada ianuarie-iulie. La temperarea inflației de bază au contribuit toate cele trei componente, aportul dominant revenind segmentului produselor nealimentare, pe fondul unei evoluții benigne a prețurilor de import. Prețurile serviciilor de piață au înregistrat, de asemenea, o temperare a dinamicii anuale, ca urmare a cererii în atenuare; în a doua parte a anului însă, dezinflația pe acest segment a fost inhibată de accentuarea presiunilor din partea costurilor salariale, în contextul unei noi majorări a salariului minim în luna iulie 2024. Componenta produselor alimentare a avut o contribuție mai redusă la decelerarea inflației, marcând un punct de inflexiune în august 2024. Deși în prima parte a anului condițiile favorabile de pe piețele materiilor prime de profil au plasat inflația bunurilor alimentare procesate pe o traiectorie descrescătoare, temperaturile extreme și lipsa precipitațiilor din lunile de vară au determinat creșteri ale prețurilor nu doar pentru legume și fructe, ci și pentru unele produse din coșul inflației de bază (printre care ulei vegetal, lactate, carne și produse din carne).
În sensul scăderii inflației a acționat în anul 2024 și segmentul produselor și serviciilor cu prețuri administrate, dinamica anuală coborând până la 4,8% în decembrie (față de 14,3% cu un an în urmă), preponderent pe seama manifestării unor efecte de bază favorabile.
Mișcări cu impact inflaționist au fost consemnate în special la nivelul prețurilor bunurilor energetice. Rolul principal a revenit segmentului combustibililor, a căror rată anuală de creștere a prețurilor s-a accelerat în 2024 cu 2,7%, până la 5,1%, în contextul majorării accizei pentru carburanți în două etape (ianuarie și iulie), în scopul repoziționării acesteia la nivelul presupus de mecanismul de indexare, după ce în 2023 acciza fusese redusă pentru a contracara efectele șocurilor energetice asupra prețurilor finale.
În prima parte a anului 2025, rata anuală a inflației s-a reînscris pe o tendință descendentă, ajungând la 4,85 la sută în luna aprilie, în bună măsură ca urmare a reflectării de către prețurile interne ale carburanților a corecției cotației petrolului Brent. Evoluția a fost determinată de efectele nefavorabile ale modificării regimului vamal de către administrația SUA și de măsurile de retorsiune ale statelor implicate asupra creșterii economice la nivel global și, pe cale de consecință, a cererii de petrol.
În contextul macroeconomic dificil al anului 2024, politica monetară a urmărit readucerea durabilă a ratei anuale a inflației pe orizontul mediu de timp în linie cu ținta staționară de inflație, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu spre lung, într-o manieră care să contribuie la o creștere economică sustenabilă. Astfel, în primul semestru, BNR a prelungit statu-quoul ratelor dobânzilor reprezentative, iar în perioada iulie-august a operat două reduceri a câte 0,25 puncte procentuale, în urma cărora rata dobânzii de politică monetară a ajuns la nivelul de 6,50 la sută, iar ratele dobânzilor aferente facilității de creditare și celei de depozit la 7,50 la sută, respectiv la 5,50 la sută.
Totodată, banca centrală a menținut nivelurile ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit la 8 la sută și, respectiv, 5 la sută. O etapă majoră a procesului de armonizare a mecanismului rezervelor minime obligatorii cu reglementările și standardele în materie ale BCE s-a finalizat în anul 2024, prin aprobarea de către Consiliul de administrație al BNR a unui nou regulament privind regimul RMO, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2025.
Un rol însemnat în adecvarea condițiilor monetare a revenit și gestionării lichidității de pe piața monetară, banca centrală drenând prin intermediul facilității de depozit excedentul de lichiditate din sistemul bancar, inclusiv în condițiile valorilor fără precedent atinse de acesta în 2024. Astfel, surplusul de lichiditate a continuat să se majoreze la începutul anului și s-a menținut în semestrul I la cote deosebit de ridicate, sub influența operațiunilor în valută ale Trezoreriei asociate execuției bugetare și finanțării datoriei publice. O reducere relativ rapidă a avut loc ulterior, mai ales în ultimul trimestru, ca urmare a creșterii puternice a impactului contracționist al factorilor autonomi ai lichidității, în contextul volatilității ridicate a apetitului global pentru risc și al incertitudinii asociate evenimentelor electorale interne.
În anul 2024, cursul de schimb leu/euro a continuat să manifeste o relativă stabilitate. Astfel, moneda națională s-a depreciat în termeni nominali cu 0,1% față de euro (nivel calculat pe baza valorilor medii ale cursului de schimb din luna decembrie), în timp ce coroana cehă și forintul maghiar au înregistrat deprecieri față de moneda unică europeană de 2,6 la sută și, respectiv, de 7,3 la sută, iar zlotul polonez s-a apreciat cu 1,5 la sută.
BNR a utilizat intens și în anul 2024 instrumentele și mijloacele specifice de comunicare și explicare detaliată a rațiunilor deciziilor de politică monetară. Prin intermediul lor, au fost evidențiate resorturile continuării scăderii ratei anuale a inflației în 2024 și în perspectivă, într-un ritm mult încetinit totuși, rolul conduitei politicii monetare și determinarea băncii centrale de a acționa pentru asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu. Totodată, au fost reliefate necesitatea unui mix echilibrat de politici macroeconomice și importanța atragerii și utilizării eficiente a fondurilor europene, îndeosebi a celor aferente programului „Next Generation EU”.
O serie de riscuri la adresa stabilității financiare din România au continuat să se manifeste și pe parcursul anului 2024. Riscul asociat incertitudinilor pe plan global, în contextul multitudinii de evenimente geopolitice, a continuat să fie evaluat la nivel sever, cu perspective de accentuare. Pe plan intern, deteriorarea echilibrelor macroeconomice, în contextul adâncirii deficitelor gemene, precum și al întârzierii reformelor și a absorbției fondurilor europene, a rămas un factor de risc important, acesta fiind în continuare evaluat la un nivel sever, cu perspective de menținere. Alte două riscuri sistemice s-au plasat la nivel moderat, cu perspective de menținere: riscul de nerambursare a creditelor contractate de sectorul neguvernamental și riscul asociat provocărilor la adresa securității cibernetice și inovației financiare.
Într-un context marcat de astfel de riscuri, sectorul bancar din România a rămas rezilient, principalii indicatori prudențiali având o evoluție favorabilă și menținându-se la niveluri superioare celor de pe plan european sau comparabile cu acestea. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate LCR s-a situat la 254,7 la sută în luna decembrie 2024, față de 163,4 la sută în UE. Rata fondurilor proprii totale și-a continuat creșterea în anul 2024, ajungând la finele anului la 24,9 la sută, cu 4,7 puncte procentuale peste media UE. Totodată, pe fondul amplificării conexiunii cu sectorul guvernamental, a avut loc o reducere a ratei generale de risc (până la 27,4 la sută), cu efecte pozitive asupra cerințelor de capital. Exercițiul de testare la stres a solvabilității bancare derulat în anul 2024 a relevat reziliența sectorului bancar românesc, alimentată de o capacitate operațională robustă și de o poziție inițială solidă, în special în cazul băncilor mari.
Alte detalii AICI.
