Școala specială de silvicultură de la Brănești ia ființă în baza art. 39 din Legea pentru organizarea învățământului profesional, care a fost promulgată prin Înalt Decret Regal la 7 aprilie 1893. Astfel ia ființă Centrul Școlar din Brănești, care avea două secții, una pentru pregătirea agenților silvici, cealaltă pentru brigadieri silvici.
Din 1902, școlala specială se transformă în Școală superioară, în care sunt admiși, pe bază de concurs, numai absolvenți de liceu, școala primind rang de facultate. În 1908 se înființează cea de-a treia formă de învățământ – Școala de pădurari.
Școala de silvicultură de la Brănești a funcționat, neîntrerupt, până în 1916, aproape 22 de ani. Personalul era format din șapte profesori, trei conferențiari, patru asistenți și un medic. Între 1894 și 1901 s-a înființat actualul parc dendrologic, s-au organizat o pepinieră, un muzeu cu colecții entomologice, cinegetice și botanice. Între 1902 și 1907 frecventează școala Vintilă N. Stinghe, Marin Drăcea și Dumitru Ciurileanu, care predau la acastă școală, ajungând apoi cei mai mari prestigioși cercetători și profesori universitari în domeniu.
În 1917 școala este distrusă de trupele germane, parcul dendrologic devastat, iar baza de practică, pădurea Pustnicul, este tăiată. Imediat după război se refac clădirile școlii și se înființează o școală de brigadieri și una de pădurari. Începând cu 1926 s-a înființat secția de conductori silvici, unde erau primiți numai absolvenții a patru clase liceale. Aceasta a fost situația până la reforma învățământului din 1948.
Sunt de evocat în primul rând Theodor Pietraru(1862 – 1898) al cărui bust onorează din 27 mai 1934 parcul dendrologic al școlii. Absovent ca șef de promoție la Nancy, a fost mai întâi director al Regionalei Silvice XII București și apoi, între 1893 și 1894, director al școlii de la Brănești. Publicist înflăcărat, a militat în presa vremii despre necesitatea unui învățământ forestier independent de toate gradele.
Nicolae R. Danielescu (1849-1897) – și el diplomat al școlii de la Nancy – a fost director în perioada 1894 – 1897, a predat silvicultură, administrație și statistică forestieră și a fost creatorul primelor perdele de protecție din zona de centură a Bucureștiului.
Gheorghe Stătescu (1858 – 1897), diplomat al școlii de la Nancy, redactor șef al Revistei Pădurilor, a fost conferențiar la Brănești între 1883 și 1886.
Paul Grunau (1860 – 1936), diplomat la Tharandt, director în perioada 1897 – 1907, a dezvoltat parcul dendrologic, îmbogățindu-l cu specii exotice.
În perioada 1948 – 1970 va funcționa la Brănești numai o școală de brigadieri silvici. În 1970 s-a înființat liceul silvic, care avea ca anexă o școală de pădurari. Începând cu acest an învățământul silvic de la Brănești începe să renască, să se ridice spre renumele avut în deceniile trecute. Astfel se construiesc un cămin (301 locuri), un bloc alimentar și un nou corp de clădire, cu șase săli de clasă. Sub conducerea directorilor Cezar Lască, Elena Neacșu, Maria Matei și a profesorilor Nicolae Oprea, Marian Dogaru, Adrian Ionescu, Mihai Danciu, Ioan Iancu, Aristița Leca, Mara Udrescu, Smaranda Doru, Lucica Bădescu, Carmen Alexe, Lucia Nedelea, Emilia Tănăsescu, Maria Olaru, Gheorghe Cristache, Cornelia Atudosie, Florentin Popescu, Gabriela Popescu, Voicu Barbu, Ștefan Purcelean, Tudor Morariu, procesul instructiv-educativ cunoaște o evoluție permanentă.
Pe lângă creșterea nivelului de pregătire a elevilor a sporit şi baza materială a şcolii, prin dotarea cu aparatută modernă (retroproiectoare, televizoare, aparatură foto), s-a construit un nou internat, cu 108 locuri, şi s-a extins cantina.
Liceul Silvic Brăneşti era considerat cel mai prestigios liceu de profil din Romania. Județele arondate erau Ilfov, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Buzău, Brăila, Tulcea, Constanţa, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa şi municipiul Bucureşti. Calificarea obţinută după 12 clase era aceea de silvicultor. În luna august, după admiterea la facultate, elevii care nu erau declaraţi admişi, primeau repartiţii la ocoalele silvice din judeţ.
Anul 1989 găsește școala în aceeași atmosferă de încrâncenare în care se aflau toate instituțiile de stat. Evenimentele aduc o descătușare peste măsură, materializată mai ales prin prăbușirea aproape totală a respectului elevilor față de cadrele didactice. În timpul evenimentelor din 1989, mai mulți elevi ai Liceului Silvic Brăneşti şi-au pierdut viaţa: Petre Astafei, Nicolae Vlad, Dorel Dumitrescu.
În 1990, şcoala devine Grupul Şcolar Silvic Brăneşti, pentru ca în 1993 să ia numele ilustrului său întemeietor, inginerul Theodor Pietraru. În 2004, Grupul Şcolar Silvic ”Theodor Pietraru” s-a transformat în Colegiul Silvic ”Theodor Pietraru” Brăneşti.
În 2008 încep lucrările la campusul preuniversitar, sistate în 2009 din lipsă de fonduri. Lucrările au stagnat până în 2012, când au fost reluate cu fonduri de la Consiliul Local Brănești. În 2014 a fost dată în folosință sala de sport.
Momentul actual ne găsește în căutarea drumului spre mijloace de educație și instrucție care să situeze tranșant poziția fiecăruia în societate, să-i fie respectată individualitatea și, în același timp, să realizeze o unitate cum a fost și acum 125 de ani. – prof. Mihail Cristescu, director al Colegiului Silvic ”Theodor Pietraru” Brăneşti
