Noi, ilfovenii, comentăm şi evenimentele mondiale şi naţionale importante. Acum ne permitem să comentăm evenimentul care a bulversat “Planeta Albastră”: votul cetăţenilor din Marea Britanie de a părăsi Uniunea Europeană. În ultimii ani, migraţia europeană a forţei de muncă a luat amploare şi mulţi români, printre care şi unii dintre ilfovenii noştri, s-au stabilit sau lucrează temporar în Anglia. Sunt fapte concrete care ne îndrituiesc să abordăm acest subiect în publicaţia noastră. Pentru a înţelege evenimentul care a monopolizat atenţia mondială recurgem la aceeaşi mereu “lecţie repetată” numită, simplu, istoria.
Geografic, Marea Britanie este o ţară insulară plasată la marginea de vest a Europei, poziţie care i-a conferit, de-a-lungul istoriei, un statut aparte. În urma migraţiei mondiale, care a vânzolit lumea multe sute de ani, în Marea Britanie au poposit anglo-saxonii, popor migrator de sorginte germanică. Aceştia s-au alăturat băştinaşilor gali şi bretani. În 1066, în urma invaziei normanzilor (popor stabilit în nord-vestul Franţei dar provenit din nordul Europei -de unde şi denumirea de Normandia – “nord-man” – oameni din nord) structura populaţiei Marii Britanii s-a stabilizat. Și a continuat existenţa “departe de lumea dezlănţuită” a… Europei. Şi întotdeauna, Marea Britanie a avut sentimental și a acționat ca atare, că este “altfel” decât europenii. “NaȘterea” protestantismului englez în timpul regelui Henric al VIII-lea, în secolul al XVI-lea, a fost doar “bomboana pe colivă” care a marcat fragmentarea unicităţii catolicismului apusean. A fost doar momentul oportun care a însemnat desprinderea Angliei din perimetrul catolicismului. Germenii separării apăruseră, însă, cu mult înainte.
Iniţial, în 1951, s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului, care a avut șase membri fondatori: Germania de Vest, Franţa, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Apoi aceasta a devenit, în 1957, Comunitatea Economică Europeană (CEE) cunoscută şi sub denumirea de “Piaţa Comună”. Aderarea Marii Britanii s-a produs târziu, după multe tatonări şi ezitări, în 1973. Convieţuirea în Piaţa Comună extinsă, apoi, în ultimii ani, devenită Uniunea Europeană (UE – cu 28 de membri) a fost una agitată, englezii fiind, aşa cum îi ştie lumea, prea conservatori pentru dinamismul vest-european extins având ca “prim motor” tocmai pe vechea rivală din cele două trecute conflagraţii modiale, Germania.
SUA şi UE afişează o prietenie politico-diplomatică “de faţadă” pentru mass-media, dar există şi o faţă nevăzută, unde este o luptă acerbă pentru dominaţia economică, chintesenţa capitalismului. Se ştie că prietenia dintre SUA şi Marea Britanie este una istorică şi consistentă. Mulţi afirmă că intrarea SUA în cele două războaie mondiale se datorează prieteniei şi afinităţilor istorice comune. Drept care, americanii au considerat că trebuie să acorde sprijinul lor prietenilor istorici, englezii, atunci când existenţa lor, ca stat, era în mare pericol.
Ieşirea Marii Britanii din UE are, desigur, consecinţe politice şi mai ales economice importante în evoluţia mondială ulterioară. Ne permitem să afirmăm că ieşirea Marii Britanii din UE este favorabilă prietenilor istorici, SUA, iar tendemul Germania – Franta va prelua conducerea, în fapt, a UE.
Marea Britanie a fost prima mare putere industrială a lumii şi ultimul mare imperiu mondial de sorginte colonială şi a indus, de-a-lungul vremii, mentalitatea unui popor superior celorlalte. Inclusiv faţă de restul Europei. Ca mare putere mondială a beneficiat, pe parcursul a sute de ani, de munca ieftină a celor veniţi din colonii. Şi care nu le-au creat probleme economice, religioase sau de securitate internă. Mondializarea forţei de muncă din ultimele decenii a adus în Marea Britanie altfel de imigranţi, total diferiţi de cei anteriori. Adică europeni şi cei din lumea islamică. Aceştia le-au creat mari probleme englezilor: cer salarii mari, condiţii de trai asemenea localnicilor, practicarea religiei lor milenare și şcoli în limba maternă, chiar pe teritoriul englez. Şi în plus au apărut serioase probleme privind securitatea naţională. Toate acestea văzute “în oglindă” cu conservatorismul şi credinţa englezilor în superioritatea lor explică acest atât de controversat “Brexit”.
Am prezentat, din punctul nostru de vedere, doar câteva scurte consideraţii despre un eveniment complex produs într-o perioadă deosebit de complicată. – VASILE BOLBOJA
