Sorin Roșca Stănescu
Privim toți rezultatele unor așa-zise sondaje politice. De fapt, sunt cifre scrise pe picior și livrate opiniei publice contra cost și în scop diversionist de către impostori ai cercetărilor de piață. Așa se explică de ce unele cresc artificial scorul PSD sau îl scad artificial, în timp ce alte așa-numite institute procedează pe dos. Până la urmă însă, ce va determina rezultatul primelor alegeri? Care sunt europarlamentare. Cum va arăta harta politică din această perspectivă?
Unele partide au memoria scurtă. Și uită sau se fac că uită faptul că precedentele alegeri pentru Parlamentul European s-au desfășurat în circumstanțe care, în linii mari, rămân aceleași.
Aparent, o prognoză poate fi făcută cu ușurință. Ea se bazează pe trei elemente. 1). Un partid politic nu va obține rezultate sensibil diferite la europarlamentare în comparație cu alegerile locale și parlamentare. Procentele sunt în linii mari aceleași. 2). Pot interveni două variabile, ce ar putea face diferența față de rezultatele de acum patru ani. Prima variabilă este modul în care un partid sau altul este capabil să se mobilizeze în sensul motivării cetățenilor, pentru a vota propria listă și nu lista adversarilor politici. A doua variabilă se referă tot la mobilizare. Cu cât la vot se prezintă mai mulți cetățeni, din propriul bazin și din celelalte bazine electorale, cu atât este mai îndreptățit optimismul frontului anti-PSD. Iar reciproca este la fel de valabilă.
Când utilizez expresia „capcana europarlamentarelor”, mă refer la optimismul afișat zi de zi către reprezentanții partidelor din frontul anti-PSD. PNL, USR, PMP, formațiunea lui Cioloș, cu o identitate nepercepută de opinia publică, și Pro România, în măsura în care Victor Ponta va persevera, încercând să rupă PSD. Ei bine, toate partidele mai sus enumerate consideră că mesajul lor de tip european este mult mai convingător decât mesajul PSD sau chiar mesajul ALDE. Că ele, prin reprezentanții care vor fi trimiși în Parlamentul Uniunii Europene, vor reprezenta mai bine România, în timp ce PSD și ALDE ar fi în realitate formațiuni anti-europene, de tip naționalist, extremist, xenofob și populist, care nu ar întenționa altceva decât să ne izoleze după modelul Poloniei sau Ungariei. Prin urmare, afirmă aceștia, poporul, care este înțelept și care, într-o proporție covârșitoare, este fan UE, va acționa în consecință la alegeri.
Am mai auzit exact aceleași raționamente și în urmă cu patru ani. Cine are curiozitatea să dea timpul înapoi, nu are decât de câștigat, rememorând modul în care lideri politici, dar și analiști s-au pronunțat, anticipând rezultatele alegerilor europarlamentare. Atunci, ca și acum, mi-am permis și eu, pornind de la premizele de mai sus, să construiesc, în baza logicii formale, un raționament. Și să prognozez rezultate, care s-au dovedit corecte.
Ce s-a schimbat în ultimii patru ani în ceea ce privește priza electorală a PNL, care este principalul partid de opoziție? Acum, ca și în urmă cu patru ani, acesta dispune de un bazin electoral mai mic cu câteva procente bune în comparație cu PSD. Structura celor două electorate este în linii mari aceeași, atât din perspectivă geografică, cât și dacă luăm în calcul ocupația, pregătirea, vârsta și sexul alegătorilor. Atunci, ca și acum, PNL a afirmat că marele secret al victoriei în alegeri, pe care a mizat fără succes, va consta în mobilizarea exemplară a activiștilor organizațiilor locale, care, la rândul lor, urmau să mobilizeze cât mai mulți alegători, determinându-i să voteze. Evident, această temă este nu numai actuală, ci și vitală. Dar ca să-ți mobilizezi proprii activiști, într-un număr cât mai mare și în mod consistent, trebuie să-i motivezi. Ce argumente noi are PNL sau ce s-a schimbat în PNL de natură să creeze premisele unei mobilizări mult mai mari, în comparație cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu patru ani? Nimic în sens bun. Acest partid este mai dezbinat decât oricând. Fuziunea nu a fost nici până în prezent consumată. Există o ruptură vizibilă atât la centru cât și în plan local între foștii liberali și foștii pedeliști.
În plus, din varii motive, mulți dintre aceștia sunt din ce în ce mai nemulțumiți de modul neprofesionist, aventurist, hazardat, impulsiv în care se face politica la centru. Atâta timp cât PNL nu este altceva decât un vehicul de tracțiune în doi timpi pentru Klaus Iohannis, un candidat prezidențial care, alergând absolut singur pe teren, abia reușește să strângă 30% dintre opțiunile de vot și atât timp cât în planul deciziei, același PNL se transformă într-o remorcă a președintelui, șansa de a-i scoate pe activiști din casă și de a-i trimite în precampanie și în campanie în mijlocul alegătorilor este minimă.
Admițând că, printr-o minune, în următoarele câteva luni, conducerea centrală PNL ar reuși să identifice soluții și să pună în mișcare mecanisme de natură să-i mobilizeze pe activiști, ce se va întâmpla cu propriul electorat, în prezent rupt în trei? Unii cetățeni din bazinul PNL sunt anti-Iohannis și aceștia vor ezita să voteze la europarlamentare lista de candidați elaborată la Cotroceni și propusă formal de Ludovic Orban. Să ne gândim doar la un singur exemplu. Crin Antonescu. Ludovic Orban își exprimă în mod public îndoielile legate de statutul de liberal al fostului președinte PNL. Cerându-i acestuia nici mai mult nici mai puțin decât să producă dovezi în acest sens. Dacă Crin Antonescu nu se va regăsi în capul listei PNL la europarlamentare, cum vor reacționa cetățenii din bazinul electoral PNL, deloc puțini la număr, care încă îl admiră pe acest liberal pur sânge? Alți cetățeni, nici ei puțini, nu înțeleg nici în ruptul capului cum este posibil ca PNL să-și fi pierdut substanța națională, să nu mai facă nimic în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii, în sensul promovării unei legislații mai permisive și să sacrifice totul pe altarul multinaționalelor, care au monopolizat sectoare întregi ale economiei. Lucrurile s-au înrăutățit și din perspectiva mesajului liberal al acestui partid, mesaj care întotdeauna, cu excepția ultimilor câțiva ani, s-a concentrat asupra promovării și garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astăzi, de la nivel central PNL se duc în teritoriu mai multe mesaje despre pușcărie decât despre drepturi și libertăți, iar asemenea mesaje îi afectează și pe reprezentanții PNL în administrația locală, dar și pe simplii cetățeni. Și, în fine, poporul liberal nu are cum să ignore faptul că, în opoziție fiind, PNL este incapabil să combată în mod convingător tezele promovate de adversarii săi politici și să propună o alternativă. Întreg arsenalul politic al unui partid s-a redus la a vota invers orice inițiativă a majorității, la a transforma ședințele de plen sau de comisii parlamentare în mitinguri politice și la redactarea și promovarea unor moțiuni de cenzură la fel de neconvingătoare pentru electorat ca și celelalte demersuri.
Prin urmare, în ceea ce privește PNL, nimic nu s-a schimbat decât eventual în rău de la precedentele alegeri europarlamentare și până în prezent. Nici măcar fireasca erodare la guvernare, prezentă în toate democrațiile, nu-și mai poate produce efectul, de vreme ce principalul partid de opoziție se comportă ca și când are bateriile descărcate.
Și ce mai există în acest front anti-PSD, dacă încercăm să anticipăm rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European? USR. USR, în opoziție fiind, a fost incapabil să crească. Rămâne un partid politic valid, a cărei activitate parlamentară se caracterizează prin montarea unor spectacole de sunet și lumină în Camera Deputaților și Senat. Iar, în stradă, prin incitarea la violență a formațiunilor #Rezist. USR nu dă semne că a crescut din punct de vedere electoral de la alegeri și până în prezent. În aceste condiții, de ce ar putea obține USR mai multe voturi pentru Parlamentul European? Întrebarea are rostul ei. Pentru că românii au putut observa în acești patru ani atât prestația antiromânească a reprezentanților PNL din Parlamentul Uniunii Europene, cât și mai ales prestația antiromânească a reprezentanților USR.
Toate afirmațiile de mai sus se potrivesc și pentru PMP, o formațiune în care Traian Băsescu, cel care a fondat-o, a rămas doar cu vârful piciorului prins în ușă. De altfel, PMP este pe cale să se destrame și nu este deloc exclus ca peste câteva luni să nu mai dispună de niciun grup parlamentar. Se va topi bucată cu bucată în PNL, așa cum dorește Vasile Blaga? Sau piciorul rămas înfipt în prag al lui Traian Băsescu se va mișca în sens contrar? Cine și-ar putea imagina că acest partid ar putea avea rezutate cât de cât notabile, măcar pe măsura celor anterioare în alegerile europarlamentare?
Cât îi privește pe Dacian Cioloș și pe Victor Ponta, aceștia reprezintă variabile, până la urmă lipsite de mare semnificație în ceea ce privește rezultatele la europarlamentare ale principalilor protagoniști.
PSD se va bate și probabil va obține, împreună cu ALDE, un rezultat comparabil, dacă nu cumva chiar mai bun cu cel de la precedentele europarlamentare. PNL își poate propune cel mult aceleași rezultate dezastroase, dar nu este deloc exclus să iasă mai prost. Aici trebuie însă să fac o precizare. În urmă cu patru ani, refuzând în mod tâmp promovarea pe listă a lui Mireca Diaconu, PNL și-a aplicat un autogol electoral, întrucât susținut de admiratorii săi personali, Mircea Diaconu a obținut câteva procente bune, cele mai multe smulse de la electoratul PNL, intrând astfel ca independent în Parlamentul UE. Este posibil ca un asemenea accident să nu mai aibă loc în acest an, întrucât nu-l văd pe Crin Antonescu zburdând în teritoriu pentru a-și asuma de unul singur un segment din electoratul liberal. Când vom fi foarte aproape de momentul alegerilor, voi oferi și cifre, asumându-mi răspunderea pentru prognoză, așa cum am făcut-o și până acum.
