Apariția capitalismului incipient în Anglia secolului al XVII-lea a fost mai lent, apoi din ce în ce mai accentuat și a profitat de progresul tehnic, care a fost impus, apoi a fost impulsionat de acest sistem de producție dar și de evoluția mereu ascendentă a lumii. Necesitățile capitalismului erau profund diferite față de cele din Evul Mediu. Amintim doar episodul din Anglia în care pământurile țăranilor liberi englezi au fost transformate în pășuni pentru oile a căror lână a fost la baza celebrei „stofă englezească”, prima marfă de export care a impus-invadat viitorul, cel mai mare, imperiu colonial din istorie…
Progresul tehnic, grație minții luminate omenești, și-a continuat implacabil drumul. Apar motoarele cu aburi, electricitatea, manufacturile primitive sunt înlocuite cu întreprinderi industriale. Apar clasa muncitoare și elita tehnică. Oamenii trebuiau să se ocupe în exclusivitate de munca lor, de a inventa, de a crea arsenalul tehnic al noului drum al omenirii care trebuiau să le deservească realizările tehnice și economice. Adică muncitorii.
Dar, pentru eficiența economică atât de necesară în nou născuta concurență economico-capitalistă, trebuiau să fie create condiții. Adică salariații capitaliști trebuiau să se concentreze pe munca lor, diminuând muncile gospodărești moștenite – creșterea animalelor cu tot ce însemna ea, încălzirea locuințelor, exploatarea grădinilor pentru cele necesare familiei, ca să nu mai vorbim de îngrijirea unor terenuri Agricole moștenite din istorie.
Dar cercetătorul nostru, tehnicianul nostru, muncitorul nostru trebuia ca la serviciul industrial să dea maxim de efort și eficiență. Pentru aceasta trebuia să îi fie asigurat un program de lucru de opt ore pe zi și o zi săptămânală de repaus (duminica) pentru recuperare fizică și să fie degrevat de alte sarcini gospodărești-familiale, desigur nu și de cele recreative.
Așa au apărut locuințe grupate în blocuri din ce în ce mai mari în care salariatul capitalist a găsit confort și comoditate fizică.
Fenomenul născut în cele mai dezvoltate țări capitaliste s-a extins și în cele socialiste. Asta pentru că de eficiență este nevoie indiferent de sistem.
Schimbarea a devenit profundă și în cadrul familiilor. Rolul bărbaților a scăzut considerabil, iar cel al femeilor s-a menținut la cote apreciabile. Căci barbații fară munca „de afară”, din curte, au devenit niște modești auxiliari ai femeilor. Chiar dacă femeile beneficiază de reușitele tehnice – aragazuri, frigidere, mixere, mașini de spălat de tot felul, nu mai îngrijesc 5 – 10 copii, nu mai spală scutece, nu mai spală cu leșie, râmăn cel mai important „factor muncitor” dintr-o familie.
Un hâtru s-a prezentat „farfurier-șef”. Ne-a explicat: „Singurul meu rol în apartamentul nostru de patru camere, cu o familie pe măsură, este să spăl farfuriile”.
Din păcate, fenomenul modern al lipsei de preocupări se extinde și în județul nostru, unde succesul asociațiilor agricole îi îndepărtează pe ilfoveni de tradiționala lor preocupare – agricultura – și, adiacent, îngrijirea animalelor și a grădinilor. Prețul unui porc crescut în curte este dublu față de cel al pieței, tot așa și prețul produselor din „grădina proprie”. Legile economiei capitaliste sunt necruțătoare. Prețul unicatelor este net superior unei producții de serie și mai ales de masă. Ne mai consolăm că produsele din curtea noastră sunt „naturale”. Dar, iradiațiile, smogurile, poluarea, chimicalele, abundența de plastice, resturi menajere de peste tot nu ajung și în grădina noastră sau în fântânile noastre? – VASILE BOLBOJA, foto: Aflati.ro
