Cartel ALFA: O lege a salarizării bugetare unitare, eventual după 2028

O analiză a Cartel ALFA încearcă să explice datele legate de deficitul bugetar excesiv pe care îl înegistrează România în acest moment.

”România se află într-un moment de cumpănă, deficitul ESA a atins pragul de 9,3% din PIB – cea mai mare valoare din UE în anul 2024. Prognoza anterioară a Ministerului Finanțelor era de 7,9%.

Suntem la finalul lunii aprilie și deja măsurile necesare pentru a corecta deficitul întârzie. Orice fel de măsură, indiferent dacă înseamnă creșteri de taxe, tăieri de cheltuieli (inclusiv cu personalul) sunt controversate, așa că se așterne o liniște deplină”, arată Cartel ALFA.

Problema României rămâne în continuare nivelul veniturilor bugetare, echivalentul a 34,1% din PIB. Până și Malta (paradis fiscal) are venituri bugetare mai ridicate ca noi, de 34,6%.

Problema fundamentală este ținta nerealistă pe care guvernul și-a asumat-o de 7,9% din PIB. Există garanții că ne vom încadra anul acesta în ținta de 7,0%, dar aceleași garanții au existat și anul trecut, observă sindicatul.

Pentru bugetari problema este dezastruoasă, consideră aceeași analiză. Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană au ajuns la un acord să nu aplice o nouă lege a salarizării decât atunci când deficitul scade sub 5,0% din PIB. Dacă prognoza s-ar respecta, atunci de-abia din 2028 încolo (în 4 ani…).

Cheltuielile bugetare în România au fost de 43,5% raportate la PIB față de media europeană de 49,2%.

Sindicatul observă că politicienii evită să discute aplicat despre această problemă, având în vedere implicațiile electorale, pasând responsabilitatea de la unii la alții. La fel cum se întâmplă în cazul informațiilor care apar în spațiul public, cele mai multe ”pe surse”, sindicaliștii Cartel ALFA susțin că ajustările ne vor afecta pe toți. De altfel, de mai bine de doi ani unii analiști susțin că este inevitabilă aplicarea unor taxe noi, arătând permanent către majorarea TVA cu cel puțin 2%. În replică, premierul Marcel Ciolacu a infirmat zvonistica.

”Suferința indusă populației riscă să distrugă printre unicele motoare de creștere economică: consumul individual. În această cursă, România fiind prinsă între ciocan și nicovală, ce mecanisme există la îndemână pentru a corecta deficitul și a nu sacrifica bunăstarea lucrătorilor? Clasa politică evită răspunsul”, mai arată Cartel ALFA.

Și, totuși, care sunt cheltuielile bugetare la care ar trebui să renunțăm?

Prof. univ. Cristian Socol explică de unde profine acest deficit mare.

”În 2024, ponderea în PIB a veniturilor totale a rămas constantă la 34-34,1% din PIB comparativ cu anul 2023, dar mai mică decât în anul 2022. La Cheltuieli, creșsterea acestora cu 2,7-2,9% din PIB vine din:

1. a) investiții interne, din buget, mai mari cu 1,8% de PIB
2. b) 1% – din salarii mai mari în sectorul bugetar;
3. c) 1% – din reforma și indexarea pensiilor;
4. d) 0,4% – din dobanzi (dobânzi la împrumuturile din urmă plus creșterea de dobânzi din cauza contagiunii determinate de războiul din Ucraina).

Avem în vedere aici un nivel de fonduri europene cu 1,5% din PIB mai mic în 2024 față de anul anterior, sumă care nu a intrat simetric nici la cheltuieli nici la venituri. Anul 2023 a fost ultimul an de absorbție de fonduri europene din perioada de programare 2014-2020 (regula n+3), iar anul 2024 semnifică reducerea la început de nou interval de exercițiu multianual. Este ceva obișnuit.

Creșterea deficitului arată:

• un efort de investire intern masiv (plus 1,8% din resurse interne), s-a ajuns la investiții publice de 120 miliarde lei, dublu față de perioada 2020-2021,
• reforma echitabilă și indexarea pensiilor jalon PNRR (plus 1%),
• salarii mai mari în sectorul public, mai ales la profesori, personalul din sănătate și cel din apărare, ordine publică și siguranță națională, dar și pentru restul bugetarilor (+1%)
• dobânzi Îin creștere, mai ales din contagiunea negativă a războiului din Ucraina (dobânzile au crescut semnIficativ după martie 2022 în Polonia, Ungaria, RomÂnia, Slovacia etc) (+0,4%).

Ce putea alege Guvernul, la ce să renunțe?

La mărirea investițiilor publice la un nivel record văzând că rata de creștere economică se reduce în majoritatea țărilor din UE și inclusiv în România?

La creșterea stimulilor pentru companii și populație la 6-8% din PIB?

La creșterea investițiilor în educație și sănătate și a salariilor în aceste două domenii strategice?

La creșterea cheltuielilor militare așa cum există angajamentul NATO?

Să nu mai cofinanțeze proiectele din fonduri europene pentru a dezvolta infrastructura și a moderniza România?

Să nu îndeplinească jalonul privind reforma legii pensiilor, care a inclus și recalcularea unor pensii?

Să nu fi mărit procentul de alocare pentru pensiile private și astfel să nu mai respecte angajamentul la nivelul Comisiei Europene?

Să nu fi ajutat Republica Moldova și Ucraina?

Să fi mărit povara fiscală tot pentru cei care își plătesc corect impozitele și taxele?

Era mai bine bine pentru economie ca peste recesiunea sau reducerea ratei de creștere economică instalată în ultimii 2 ani în economiile principalilor parteneri comerciali (Germania, Austria etc) să fi venit cu o povară fiscală cu efect contracționist puternic în România?

Să se vaite toată ziua de cei peste 250 de miliarde lei în 2 ani și jumătate necesar de finanțare pentru rostogolirea datoriilor din urmă, mai ales din împrumuturile din pandemie?

Deficitul a crescut în România pentru că a fost nevoie de finanțare pentru cheltuieli obligatorii și pentru a moderniza România. Imperativ acum este ca Guvernul să reducă gradual deficitul bugetar conform angajamentelor prevăzute în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031, conform ajustării pe 7 ani convenite cu Comisia Europeană”.