CELE DOUĂ ROMÂNII

Trăim într-o țară frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu, cu de toate de-ale naturii. Ce ne facem cu noi, oamenii? De-alungul istoriei, dacă nu ne-am urât între noi, au avut grijă să o facă străinii, nesătui râvnitori la bogățiile noastre. Dar parcă tot mai înverșunați am fost noi. Generație de generație, asteptăm mântuirea acestui neam, sperând că dacă noi nu am văzut această minune, poate copiii noștri vor reuși. La rândul lor, copiii deveniți adulți trec prin aceeșsi dramă.

Cum a rezistat această țară totuși? Păi, să spunem că există două Românii! Dacă un român își vinde identitatea pentru un pumn de arginți, se găsește altul care își dă viața pentru a păstra valorile acestui neam. Dacă un român pactizează cu dușmanul în luptă, există cu siguranță un altul care își dă viața ca să apere această țară.

Tot așa, de veacuri, se perpetuează această stare, ba chiar s-a mai accentuat de ceva vreme. Cutreierând țara, îți apar în fața ochilor tot felul de contraste, care mai de care mai impresionante. Vezi câte un sat sau un oraș sau chiar un cătun, cu case frumos îngrijite, cu drumuri curate chiar dacă sunt de pământ sau asfalt. Gardurile sunt vopsite și reparate, iar oamenii îți dau binete cu zâmbetul pe buze. Am vazut câteva orașe în care infrastructura s-a schimbat considerabil în bine, că mă întrebam daca nu am ”sărit” granița fără să îmi dau seama.

Văzând acestea, începi să prinzi încredere în această țară, începi să gândești pozitiv la viitorul copiilor tăi și devii mândru că locuiești aici! Nu avansezi însă prea mult și dai peste localități pline de mizerie, cu oameni care zac pe borduri cu o cafea sau o bere în mână și care te privesc iscoditor, parcă dorindu-si să faci o pană, să-și exprime dorința de a te ajuta ca mai apoi să te ușureze de unele bunuri. Gardurile murdare și rupte, casele dărăpănate și copiii desculți pe stradă te duc înapoi mulți ani, în vremurile când educația era doar pentru boieri și te întrebi: Oare de ce acești oameni nu sunt la muncă? Poate veți spune că nu au unde, însă în țara în care pământul îți oferă totul nu ai voie să mori de foame! Vă pot da exemplu un munte din această țară care pe partea sudică a fost exploatat în minerit, iar oamenii aveau salarii, dar în momentul opririi exploatării aceștia au cheltuit compensatoriile pet e miri ce, iar acum așteaptă ajutor de la stat, și partea dinspre nord a muntelui, unde oamenii nu au primit nimic niciodată, însă cresc animale și fac grădinărit, iar nivelul lor de existență este foarte bun.

Omul sfințește locul spune o vorbă românească, însă când vezi atâta sărăcie parcă îți dispar imaginile de mai înainte, iar optimismul se scurge pe vadul unui pârâiaș din apropiere. Cum să îți mai dorești un viitor pentru copiii tăi într-un astfel de loc? Se spune însă ca cei care au primit de la Dumnezeu mai multă minte trebuie să îi ajute și pe cei cu mai puțină. Oamenii trebuie învățați, educați și ajutați să își câștige o pâine, nu să o primească degeaba. Și uite cum ajungem la rolul Statului, un Stat care se preocupă în special cu menținerea sărăciei și a prostiei în rândul cetățenilor săi. Normal, așa sunt mai ușor de fraierit. Acest Stat ajunge să privească cu ură pe oricare cetățean care vrea să iasă din mulțime și să schimbe ceva în bine în jurul său. Nu ai voie să faci lumină dacă poți! Starea de semiumbră trebuie să continue. Dar și aici avem încă o Românie! Există și politicieni care vor binele acestei țări. Tot în contrast, ei încearcă o modernizare a țării și o îmbunătățire a nivelului de existență. Dar aceștia sunt mai puțini și mai slabi, fiindcă daca cei ”răi” nu acceptă să piardă puterea nici cu prețul vieții, cei ”buni” renunță la a se certa public și a se măscări prin emisiuni. Se zice că un om inteligent este solitar, el reușind supraviețuirea prin forțe proprii, însă cei mai puțin pregătiți se constituie în haite pentru a căpăta forța necesară supraviețuirii. Trebuie doar să hotărâm noi în mâna cui lăsăm puterea, însă uite că nici în partide nu prea ai loc de afirmare, acolo găsindu-se de-altfel tot haite și grupuri! Și atunci, ce putem face? Cum aducem țara asta pe un făgaș normal? Cred că o mână de ajutor o avem din afara țării, de unde organismele internaționale ne impun un anumit standard de democrație, însă cred că implicarea oamenilor cu viziune în politică, chiar dacă le este greu și sunt în număr cât mai mare, ar duce la o schimbare de majoritate în interiorul partidelor și implicit la modificarea în bine a viziunii de conducere. Este greu, unii spun că imposibil, însă nu uitați că deși au trecut secole ne ghidăm dupa corectitudinea din vremea lui Țepeș, după vitejia lui Ștefan sau Mihai sau după înțelepciunea lui Brâncoveanu și iubirea de țară a lui Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu. Nici lor nu le-a garantat nimeni că vor reuși, însă au rămas simboluri pentru noi. România poate trăi din propriile resurse, atâtat din punct de vedere al naturii, cât și din punct de vedere uman. Avem două Românii, poate paralele, însă trebuie să ne hotărâm pe care să o alegem! – CETĂȚEANUL ROMÂN