BIRN a identificat 135 de proiecte legate de China în Balcani, în valoare de peste 32 de miliarde de euro. Puține sunt, însă, lipsite de controverse.
”A început în 2009; criza financiară care lovise lumea cu un an mai devreme năvălea în Balcani, iar regiunea zgâria fundul butoiului pentru a-și face un rost.
Intră în scenă China.
Grecia i-a deschis ușa prin portul Pireu, în timp ce Serbia a declarat China „al patrulea pilon” al politicii sale externe. Țările balcanice aveau nevoie de bani, iar China avea nevoie de un coridor prietenos dinspre Mediterană spre Europa. A fost începutul unei frumoase prietenii. Dar totul a avut un preț.
Mai mult de un deceniu mai târziu, conform socotelilor făcute de BIRN, regiunea găzduiește 135 de proiecte în valoare de cel puțin 32 de miliarde de euro, care sunt într-un fel sau altul legate de China.
Harta interactivă China in the Balkans este rezultatul cercetării BIRN asupra diferitelor tipuri de cooperare dintre Beijing și țările din regiune.
China preia metalurgia, mineritul, energia și transporturile, majoritatea acestor proiecte fiind însoțite de acuzații de corupție, exploatare și daune aduse mediului.
Serbia: principalul teren de joc
Cea mai mare îngrijorare se concentrează asupra Serbiei, principalul teren de joc al Chinei, din regiune.
În ianuarie 2021, 26 de europarlamentari au scris comisisarului pentru Extindere al Uniunii Europene, Oliver Varheyli, pentru a avertiza despre considerau că este „influența chineză, în creștere, în Serbia și daunele iminente aduse mediului, cauzate de mai multe proiecte industriale grele ale companiilor chineze din Serbia”.
Proiectele de investiții chineze, scriau europarlamentarii, sunt lipsite de transparență și durabilitate, iar pe lângă daunele aduse mediului, au și un efect coroziv asupra managementului. Serbia pare netulburată.
Prezența Chinei în această țară, cea mai mare ca dimensiune și populație, ivită din cenușa Iugoslaviei socialiste, este vizibilă nu numai prin investițiile, împrumuturile și schimburile culturale, ci și în ceea ce privește cooperarea strategică, atunci când vine vorba de sectorul de securitate și digitalizare.
Jurnaliştii BIRN au identificat 61 de proiecte aflate în diferite stadii de finalizare de către actori chinezi sau în cooperare cu aceştia, în ultimul deceniu, în valoare de cel puţin 18,7 miliarde de euro.
Între 2012 și 2021, companiile din China au investit sau alocat peste 2 miliarde de euro în doar 16 proiecte din Serbia, iar Banca Chineză de Export-Import a acordat împrumuturi pentru proiecte în valoare de cel puțin 5,7 miliarde de euro. În același timp, China a donat ajutoare în valoare de milioane de euro sub formă de echipamente medicale și de altă natură.
Experții avertizează asupra unui nivel îngrijorător de influență asupra legislativului Serbiei, legile fiind modificate în conformitate cu cerințele investitorilor chinezi.
Wawa Wang, director de program al Just Finance International, care a cercetat istoricul internațional al companiilor chineze – inclusiv al întreprinderilor de stat – care își desfășoară activitatea în Serbia, a declarat că firmele chineze fac un rău nespus.
„Au un impact ireversibil asupra mediului și spectrului social și aduc încălcări ale drepturilor omului, indiferent de locul în care își au sediul operațiunile, în China sau în străinătate”, a declarat Wang, pentru BIRN.
Wang mai spune că proiectele în speță nu se califică pentru finanțare de la investitorii sau finanțatorii occidentali din cauza restricțiilor induse de diverse politici, cum ar fi eliminarea treptată a cărbunelui sau rentabilitatea îndoielnică a investițiilor și ar fi fost probabil date la o parte pentru a face loc unei tranziții durabile și juste în Serbia, dacă nu ar fi fost interesul și sprijinul actorilor chinezi.
„Aceste tipuri de investiții – toate facilitate cu o anumită formă de sprijin guvernamental chinez – sunt în cele din urmă benefice în primul rând companiilor chineze și întreprinderilor de stat care caută centre de profit în străinătate, deoarece China întărește controlul asupra industriilor poluante, la nivel național”.
Unele detalii despre proiecte sunt ascunse în spatele sigiliului „secretului de stat”.
Neutilizarea unor instrumente precum evaluările impactului asupra mediului sau EIM, care sunt esențiale pentru luarea deciziilor transparente și participative, permite proiectelor să continue, în ciuda efectelor potențial dăunătoare asupra mediului și comunităților locale.
Apoi sunt muncitorii. O investigație BIRN din ianuarie 2021 a scos la iveală dovezi ale exploatării muncitorilor chinezi din fostul bazin minier și siderurgic Bor, RTB, singurul producător de cupru și metale prețioase din Serbia, și care a fost preluat de compania minieră Zijin, din China, în decembrie 2018.
Condițiile par să fie și mai rele pentru muncitorii vietnamezi aduși să construiască o fabrică de anvelope pentru chinezii Shandong Linglong, în Zrenjanin, la aproximativ 80 de kilometri nord de Belgrad. Experții în dreptul muncii au spus că probele colectate de BIRN, inclusiv contracte și alte documente, precum și interviurile cu lucrătorii, au indicat un potențial caz de trafic de persoane.
Serbia și China sunt în prezent în curs de evaluare pentru îndeplinirea obligațiilor din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
„ONG-urile și-au exprimat foarte clar, în comentariile lor adresate organismului ONU încă din 2019, îngrijorările cu privire la modul în care statul sârb încalcă standardele de muncă și drepturile migranților, refugiaților și lucrătorilor migranți. Cazurile investigate și identificate de BIRN și alte ONG-uri indică o incompetență instituțională sistemică, în urma căreia sunt sacrificate vieți pentru câștigul celor puțini, în acest context, companiile chineze”, a spus Wang.
În 2021, o serie de ONG-uri balcanice și internaționale au transmis Comitetului pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale – un organism de experți din cadrul Națiunilor Unite, care monitorizează respectarea de către state a Convenției Internaționale a Drepturilor Economice, Sociale și Culturale – că China nu-și onorează obligațiile extrateritoriale atunci când companiile chineze care operează în Serbia și Balcani încalcă cerințele legale pentru protecția mediului.
O parte din proprietatea Uzinei Smederevo, aflată la aproximativ 50 de kilometri de Belgrad, se află, de asemenea, în mâinile chinezilor, fiind cumpărată în 2016 de compania chineză Hestil, astăzi Grupul HBIS. China participă, de asemenea, la reconstrucția termocentralei Kostolac, din Serbia.
Serbia are, de asemenea, o relație din ce în ce mai aprofundată cu Huawei, în ciuda semnării unui acord la Washington, în septembrie 2020, pentru a ține gigantul tehnologic chinez departe de rețeaua sa 5G.
La o săptămână după semnarea acestui acord, Huawei a deschis un Centru de inovații și dezvoltare la Belgrad. Din 2012, au existat opt proiecte operate de Huawei. Compania are un contract de 150 de milioane de euro cu Telekom Srbija, companie deținută de stat, pentru o modernizare a rețelei de telefonie fixă și a fost, de asemenea, numită partener în dezvoltarea rețelei 5G cu Telenor, cu capital privat.
Huawei și Ministerul de Interne sârb au, de asemenea, un acord de parteneriat pentru introducerea tehnologiilor de bandă largă fără fir, „eLTE”, a Huawei și a sistemelor de securitate publică „Smart City”, inclusiv o rețea de supraveghere la scară largă, care urmează să fie instalată în capitala Serbiei.
În cadrul proiectului „Safe Society”, Ministerul de Interne al Serbiei intenționează să instaleze 8.100 de camere biometrice, în cooperare cu partenerii chinezi, în ciuda legii care interzice în prezent supravegherea biometrică a cetățenilor din Serbia.
Muntenegru: foarte îndatorat față de China
Muntenegru este văzut de unii drept prima țintă a așa-numitei „diplomații a capcanei datoriilor” chineze, după ce a luat un împrumut de 800 de milioane de euro de la Exim Bank din China, pentru a finanța 85% din prima secțiune a unei autostrăzi de la coastă la granița cu Serbia, ducând datoria Muntenegrului la un total de 103% din producția economică.
Autostrada este construită de China Road and Bridge Corporation, CRBC. Aflat sub povara datoriei, Muntenegru a încheiat anul acesta un acord cu bănci europene și americane pentru a refinanța împrumutul. Dar soarta autostrăzii rămâne neclară, având în vedere că Muntenegru a încercat de două ori, fără să reușească, să asigure finanțare europeană pentru a doua secțiune, după ce studiile de fezabilitate au estimat că volumele de trafic nu ar justifica cheltuiala.
Vesko Garcevic, fost ambasador muntenegrean la NATO și profesor la Universitatea din Boston, a declarat că pagubele au fost deja făcute.
„Muntenegru este acum mai dependent de împrumuturile chineze și nu poate negocia în viitor contracte de afaceri mai bune cu China”, a declarat el, pentru BIRN. „În același timp, o astfel de datorie a făcut Muntenegru din ce în ce mai neatractiv pentru investitorii non-chinezi”.
În întreaga regiune, arată Garcevic, modul în care guvernele fac afaceri cu China erodează instituții deja slabe, încurajează corupția și încetinește progresul spre integrarea în UE.
„Investitorii chinezi au negociat cu elitele politice din Muntenegru. Acest tip de afaceri duce la întărirea influenței investitorilor datorită pasivității țării față de cel cu care cooperează”, a spus el.
Pe lângă autostradă, Muntenegru a mai apelat anterior la China pentru ajutor în achiziționarea a două vrachiere produse de China, pentru 41,9 milioane de euro, în ianuarie 2010. Țara a cumpărat încă două, în 2012.
Companiile chineze au fost, de asemenea, implicate în modernizarea rețelei feroviare din Muntenegru, în renovarea singurei centrale electrice pe cărbune a țării, cea din Pljevlja, și în procurarea de vaccinuri împotriva COVID-19.
Bosnia: Preluarea din energie
În comparație cu alte țări din regiune, influența chineză în Bosnia și Herțegovina este relativ mică.
„China se concentrează în principal pe afaceri directe cu statul și pe licitații competitive”, a spus expertul în economie, Admir Cavalic. „Intrarea în acele zone este aproape întotdeauna legată de lobby și alte eforturi diplomatice. Trebuie menționat că riscurile generale sunt mai mari atunci când vine vorba de proiecte de infrastructură, deoarece restul economiei depinde de ele”.
„Când vine vorba de împrumuturi, nu există prea multă expunere, dar în cele din urmă asta ar putea deveni o problemă având în vedere garanțiile, în special cele oferite de entitățile guvernamentale”.
Într-adevăr, în ceea ce privește infrastructura și energia, China este cea mai prezentă în Republica Srpska, populată predominant de sârbi, una dintre cele două entități care alcătuiesc Bosnia. Din cele 29 de proiecte chineze de acolo, 18 sunt legate de infrastructură și energie.
Cavalic a identificat tehnologiile de energie murdară ca fiind o problemă deosebită: un împrumut chinez de peste 600 de milioane de euro, garantat în 2019, finanțează construcția unei noi unități electrice pe cărbune, la Termocentrala Tuzla, garantată în principal de federația bosniacă și croată, cealată entitate din Bosnia. La acea vreme, UE s-a arătat caustică cu privire la înțelegere.
Cavalic a spus că state mici, precum Bosnia, au nevoie de investiții chineze și alte forme de cooperare economică.
„Dar”, a avertizat ea, „marea întrebare este cum să formulezi mijloacele de maximizare a obiectivelor și efectelor economice, dar minimizarea celor politice. Este o provocare pentru Bosnia și Herțegovina și pentru un număr mare de alte țări”.
Grecia: Deziluzie și dezamăgire
În Grecia, BIRN a cartografiat 13 proiecte chineze în curs de implementare – de la investiții străine directe la comerț, diplomație culturală și diverse donații pentru a ajuta cu pandemia COVID-19. BIRN a identificat alte zece proiecte care fie au eșuat, fie au fost anulate.
În ceea ce privește ISD, cel mai cunoscut este controlul a 64% din portul Pireu de către China, prin COSCO Shipping, care a plătit inițial 280,5 milioane de euro pentru un pachet de 51%, în 2016.
În același an, China’s State Grid a cumpărat un pachet minoritar, de 24%, din operatorul de rețea electrică din Grecia, ADMIE, pentru 320 de milioane de euro.
Apoi există cel puțin șase proiecte în sfera diplomației culturale, inclusiv Institutele Confucius din capitala Atena, din Volos și Salonic, precum și Centrul de Studii Chineze din Pireu.
Rădăcinile cooperării se găsesc în criza economică greacă de acum un deceniu, când grecii s-au simțit trădați de către aliații occidentali care au impus runde succesive de austeritate dură în schimbul unor salvări financiare repetate.
„Pe atunci, mulți – atât din elită, cât și de publicul larg – credeau că Grecia a fost trădată de Occident și căutau surse alternative de capital și aliați politici alternativi”, a spus Plamen Tonchev, expert în relația chino-greacă la Institutul de Relații Economice Internaționale din Atena, IIER. „Și așa a intervenit China”.
La acea vreme, așteptările erau „masive”, a spus el, dar realitatea a dezamăgit și a lăsat un sentiment de „deziluzie și dezamăgire” nu doar în Grecia, ci și în alte părți din regiune.
Astăzi, în cadrul partidului conservator Noua Democrație, „atmosfera este foarte diferită”, a spus Tonchev, pentru BIRN. Guvernul grec este puternic pro-occidental și pro-UE, încheie acorduri majore de apărare cu Franța și SUA. „China pur și simplu nu mai este în pe radar; nu este un furnizor de securitate”, a spus el pentru BIRN.
Tonchev se arată sceptic cu privire la orice viitoare proiecte majore de infrastructură chineză în Grecia, invocând sănătatea economiei chineze.
„Ei înșiși se gândesc să investească în străinătate și aș spune că există multe indicii că inițiativa Belt and Road devine mult mai blândă”. În schimb, prezice investiții mai mari ale Chinei în diplomația culturală.
Albania dă înapoi
Albania este una dintre puținele țări din sud-estul Europei care în ultimii cinci ani au înregistrat o scădere a investițiilor chineze.
Punctul culminant a venit în septembrie 2016, când compania chineză Geo-Jade Petroleum a plătit 384,6 milioane de euro pentru concesiunea de extragere a petrolului din zăcământul Patos-Marinza, cel mai mare zăcământ de petrol din țară.
Doar o lună mai târziu, China Everbright Group, o companie financiară susținută de stat, a cumpărat 100% din acțiunile Tirana International, la acea vreme singurul aeroport din țară, pentru 82,25 milioane de euro. Dar departe de a deschide porțile pentru mai multe investiții chineze, înțelegerea s-a deteriorat.
Surse familiare cu situația au declarat pentru BIRN că investitorii chinezi au devenit rapid frustrați și nu s-au simțit bineveniți.
În decembrie 2020, cu șapte ani de derulare a contractului de concesiune în spate, compania chineză a vândut, fără explicații, predând frâiele grupului albanez Kastrati, pentru 71 de milioane de euro.
Enver Bytyci, lector la Universitatea Aleksander Moisiu din orașul-port Durres și expert în istoria relațiilor diplomatice dintre Albania și China, a declarat că autoritățile albaneze au făcut presiuni asupra companiilor chineze care operează în țară, prin inspecții fiscale frecvente.
„Este o nebunie și nu s-a procedat astfel întrucât o companie avea probleme, ci pentru a crea presiune asupra lor ca să plece”, a spus el pentru BIRN. „Asta este ceea ce au făcut cu compania care a cumpărat concesiunea aeroportului.”
Albania, care a petrecut 45 de ani sub un regim comunist dur, după al Doilea Război Mondial, este ferm pro-occidentală și consideră SUA și UE cei mai puternici aliați strategici ai săi. Unii bănuiesc că autoritățile au fost îngrijorate de semnalul pe care l-ar putea trimite orice aflux de investiții chineze.
Nu a mai existat nicio investiție chineză în Albania, din 2016.
Macedonia de Nord: Lipsă de interes
În ultimele două decenii, Macedonia de Nord a făcut mai multe încercări de a atrage investitorii chinezi, cu succes doar parțial.
Cele două proiecte majore de infrastructură care implică companii chineze sunt autostrăzile Miladinovci-Stip și Kicevo-Ohrid. Acesta din urmă a fost bântuit de ratarea termenului-limită și nu a fost încă finalizat.
Conform analizei BIRN, au existat mult mai multe donații și acorduri de cooperare – medicale, militare și culturale – decât proiecte și investiții reale.
Experții spun că există puțin interes real din partea chineză pentru proiectele de infrastructură din Macedonia de Nord.
„Practic, în ciuda dorinței de a atrage investiții străine directe chineze, eșuăm din mai multe motive – interes insuficient din partea chineză, nepotrivirea ofertei noastre și cererea chineză, diferența de cultură de afaceri, insuficienta cunoaștere reciprocă și lipsa capacității instituționale și a interesului de a coopera cu China”, a declarat Ana Krstinovska, expert în China, de la Skopie, și fondator al organizației de servicii de cercetare și consultanță, ESTIMA.
„În ceea ce privește alte proiecte, pe care nu le-aș numi investiții pentru că sunt practic contracte publice pentru care fie împrumutăm, fie anunțăm achiziții cu fonduri bugetare, China are un interes enorm și este în concordanță cu strategia sa globală”.
Cu o populație de doar două milioane de oameni, Macedonia de Nord poate că este mică, dar rămâne pe radarul Chinei, având în vedere poziția sa pe traseul inițiativei Belt and Road și posibila sa viitoare aderare la UE.
„Filosofia chineză în politica externă este că nu există țări mari sau mici”, a spus Krstinovska. „Suntem importanți ca țară cu drept de vot în ONU, OMC, OMS, NATO și o serie de alte organizații și vom deveni și mai importanți dacă vom adera la UE”. Sursa: Universul.net, foto: Balkan Insight
