Cătălin DRAGOMIR
Dintr-o extremă în cealaltă, folosind retorica adecvată curentului politic pe care îl reprezintă, politicienii zilei s-au aruncat să dezbată problema dosarului pe care premierul Florin Cîțu l-a avut în urmă cu două decenii în America. La fel și presa. Majoritatea ”dezbătătorilor” s-au transformat și în moraliști de ocazie, neglijându-și propriile imperfecțiuni și aruncând cu pietre (a se citi cuvinte) care de care mai grele.
S-a sugerat chiar că premierul este, din acest moment, șantajabil. Greșit. Exact din acest moment premierul nu mai poate fi șantajat cu acest subiect pentru că o problemă veche de mai bine de 20 de ani este scoasă de la sertar și, prin mediatizare, este eliminată. Cu alte cuvinte, scandalul legat de aventura bahică a premierului Florin Cîțu poate fi, în ciuda avalanșei de ”analize” publice, o consolidare a poziției sale. În eventualitatea în care actualul premier va ajunge, într-un orizont de timp oarecare, într-o poziție de putere superioară celei pe care o ocupă în prezent, problema beției din studenție nu va mai fi o problemă.
Apariția în spațiul public poate ar merita ceva mai multă atenție. Personal, nu am verificat, dar înțeleg că dosarul exista pe net de mai mult timp. De ce a fost adus în discuție acum? Cine l-a adus? A fost o diversiune pentru a abate atenția opiniei publice de la o temă mult mai importantă? Care este aceea?
Luați de val ne-am concentrat pe scandalul închisorii, dar cred că ne scapă din vedere alte lucruri.
Nu știu cum funcționează lucrurile cu cazierul în America, dar la noi legislația penală prevede ”ștergerea” din cazierul judiciar a antecedentelor la câțiva ani de la executarea pedepsei, dacă nu au fost comise alte infracțiuni. Cu cât pedeapsa este mai mică, cu atât scade și numărul anilor care trebuie să treacă. În anumite situații, intervine reabilitarea de drept, iar polițiștii trebuie să șteargă antecedentele după trecerea a trei ani. Cu alte cuvinte, persoana în cauză iese din baza de date.
Faptul că premierul Cîțu este scos, la distanță de 20 de ani, dintr-o astfel de bază de date (care teoretic nu ar fi trebuit să mai existe), deschide alte perspective pentru discuție, dar și alt tip de semne de întrebare.
