1 Mai : Un îndemn la implicare hotărâtă și solidaritate autentică
Ziua Internațională a Muncii ne dă prilejul unei reflecții profunde asupra sacrificiilor însemnate pe care generații întregi de lucrători le-au făcut pentru a obține condiții de muncă demne și sigure, o reflecție ce ne obligă la recunoștință, dar și la vigilență. Istoria ne arată cu limpezime că aceste drepturi n-au fost dăruite de bunăvoie nici de patroni, nici de state, ci au fost câștigate prin lupte dure, prin tenacitate și prin solidaritate.
De la răscoala țăranilor români în 1907 până la funcționarii publici care au declanșat greva din București în 1923, muncitorii au fost nevoiți să înfrunte represiunea brutală pentru a-și apăra demnitatea și a-și revendica drepturile elementare.
Astăzi ne bucurăm de drepturi la care înaintașii doar visau: săptămâna de 40 de ore, libertatea de asociere, puterea negocierii colective și protecția juridică împotriva concedierilor abuzive. Toate acestea pot fi îmbunătățite, iar campaniile internaționale pentru reducerea săptămânii de lucru la patru zile ne arată un drum ambițios pe care deja pășim, chiar dacă pasul e încă nesigur.
În același timp, aceste victorii rămân fragile și se pot risipi rapid într-un context impregnat de incertitudine și de ascensiunea alarmantă a extremei drepte. Retorica despre „alegerea răului mai mic” nu-și mai găsește locul într-o realitate în care unele organizații și partide încearcă să târască populația „într-o beznă completă”, sub pretextul unui salvator providențial.
Sindicatele se confruntă cu obstacole serioase: apatia civică, descurajarea accentuată de pandemia COVID-19 și erodarea constantă a nivelului de trai.
Într-o lume dominată de logica supraviețuirii, promisiunile fără substanță ale politicienilor nu mai ajung; este nevoie de acțiune concertată și de un front comun.
În apărarea intereselor lucrătorilor, Confederația Europeană a Sindicatelor (CES – ETUC) a publicat un manifest care descrie Europa drept „o comunitate de oameni și națiuni în care fiecare persoană este liberă să trăiască și să muncească fără teamă de sărăcie, insecuritate, lipsă de respect, discriminare, violență, război ori opresiune.” Noi, sindicaliștii, visăm „o Europă care pune integral în aplicare Pilonul European al Drepturilor Sociale, o Europă ce protejează drepturile fundamentale ale omului, inclusiv pe cele reproductive, și care aspiră sincer la egalitatea de gen.”
Oamenii versus politicienii: O confruntare pentru un mâine mai bun
Trebuie să conștientizăm că fiecare gest – de la negocierile colective până la dialogul dintre patronate și salariați – poartă o semnătură politică. Participarea activă a cetățenilor constituie piatra de temelie a democrației și a unei societăți prospere.
Implicarea nemijlocită – votul asumat, participarea la acțiuni comunitare, dezbaterile publice și promovarea unor planuri de acțiune coerente – sunt blocurile de bază pe care se construiește progresul. Reticența implicării nu poate fi imputată simplu cetățenilor, după decenii de promisiuni neonorate și după modificări legislative concepute să submineze forța muncitorilor, așa cum s-a întâmplat cu Legea Dialogului Social 62/2011, înlocuită abia după unsprezece ani de Legea 367/2022.
Formulările vagi din campaniile electorale nu mai sunt suficiente. Avem nevoie de lideri capabili să-și asume o viziune clară și puternică în interesul celor care muncesc. Deocamdată lipsesc un proiect social ambițios și o strategie națională care să plaseze prosperitatea lucrătorilor în centrul politicilor publice.
Grupările care ne îndeamnă spre „întuneric” flutură promisiuni într-o direcție, își strâng mâna cu angajatorul în alta, iar apoi, la prima ocazie, își trădează angajații.
1 Mai: Sărbătoarea luptei și chemarea la acțiune
Celebrăm Ziua Muncii ca omagiu adus sacrificiilor muncitorilor de-a lungul timpului. De la Greva de la Grivița din 1933 la minerii din 1977 și până la cei din anii ’90 care s-au împotrivit terapiei de șoc, istoria abundă în exemple de curaj și determinare. Aceste episoade eroice au modelat lumea pe care o trăim azi, însă drumul spre echitate e încă lung.
Pentru a clădi această lume, manifestul CES-ETUC 2024 reprezintă un reper solid ce ne ajută să evităm repetarea greșelilor trecutului. Astăzi milităm pentru locuri de muncă mai bine plătite, pentru eradicarea muncii precare și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, laolaltă cu respingerea fermă a austerității ca rețetă.
Precaritatea și salariile insuficiente
În România, mulți angajați trăiesc sub spectrul muncii precare: contracte pe perioadă determinată sau „cu drepturi de autor” care nu oferă acces complet la sistemul de asigurări sociale și la contribuțiile de pensie. Salariul minim pe economie, chiar dacă a crescut, rămâne in neconcordanta cu costul real al traiului, iar inflația erodează puterea de cumpărare. Diferențele regionale accentuează fenomenul migrației interne sau externe, produșii unor decalaje economice majore între orașe și zonele rurale. În plus, economia subterană împiedică plata taxelor și asigurărilor, lăsând angajații expuși riscului de a se confrunta cu lipsa unor drepturi elementare în situații de boală sau accident de muncă.
Pentru a răspunde acestor provocări, este nevoie de reforme structurale: clarificarea și simplificarea accesului la drepturile sociale, stimularea societății civile și a cooperării între sindicate și autorități, precum și introducerea de scheme de salarizare minimă care să reflecte cu adevărat nevoile de trai ale angajaților.
Numai printr-o mobilizare colectivă și o legislație consecventă putem îmbunătăți condițiile de muncă și putem asigura demnitatea fiecărui lucrător român.
