Cătălin DRAGOMIR
Gestul deputatului George Simion de a-l agresa pe ministrul Virgil Popescu la tribuna Parlamentului a fost interpretat din numeroase perspective.
S-a căzut de acord că agresivitatea parlamentarului AUR crește în intensitate și este un exemplu negativ nu doar pentru simpatizații și alegătorii săi, ci pentru întreaga societate.
După modelul ex-colegei sale de alianță, Diana Șoșoacă, George Simion a preluat o nemulțumire generală și a exploatat îngrijorarea multora (de altfel justificată) pentru perioada următoare, transformând-o în frică. Or, un om înfricoșat este mai ușor de controlat. Și, din câte se vede, lui Simion îi cam place să controleze mulțimile. Treceți în revistă toate acrobațiile sale publice, pornind de la galeriile de fotbal, ”Noii golani”, ”Acțiunea 2012” și platforma cu aceeași denumire (prin care a coordonat zeci de ONG-uri). Și nu doar atât. Simion a mai avut gesturi solitare prin care și-a consolidat notorietatea.
De mai bine de 15 ani (de prin 2004 cel puțin), George Simion a avut un comportament care contrastează cu valorile tradiționaliste pe care le promovează cu înverșunare. Iar această discrepanță mă face să-mi pun întrebarea: ”E un idiot util sau are un comportament premeditat și coordonat?”. Greu de răspuns, dacă nu imposibil în acest moment.
Dar nu pot să nu observ că vehemența recentelor sale mesaje naționaliste se suprapune, ca timp și conținut, cu cele din Parlamentul slovac, unde partidul prim-ministrului Fico (un admirator al Estului), atunci când vine vorba despre americani, face ”liste ale rușinii” ori stropește cu apă colegii parlamentari cu ale căror poziții nu e de acord.
Sunt acestea simple coincidențe? Indiferent de răspuns, cineva se bucură…
