Dupa ce am văzut știrile cu fostul deputat Cristian Boureanu am fost tentat să scriu ”Boureanu recidivează”.
Boureanu nu recidivează. Acest comportament este specific multor ”boureni” dâmbovițeni. Pe fondul unor probleme de natură medicală, comportamentul de tip ”bourean” capătă diferite forme de manifestare. De la ignoranță până la violență verbală și fizică. Accederea ”boureanului” într-o funcție/demnitate publică, bineînțeles promovat de partid, fără niște merite profesionale și o conduită corespunzătoare, este momentul în care debutează acest tip de comportament. Așa încep ”bourenii” să se confunde cu instituția în care au intrat. Alegătorii sau lucrătorii devin slugi care trebuie să ”lucreze” pentru ei și, în niciun caz, invers.
”Te dau afară” devine arma lor de teroare. Un astfel de ”bourean”, când se urcă în liftul instituției și se vede în oglindă, își spune în sinea sa: ”Ce mare am ajuns!”. În timp ce își soarbe cafeaua, cheamă, pe rând, câte un directoraș și le spune ce trebuie să facă pentru el și partid, iar dacă vreunul are curajul să spună ceva în contradictoriu, imediat aude fraza magică a ”boureanului” – ”Te dau afară!”. Să nu credeți că îi cheamă pentru activități profesionale. Nici vorbă! Ei ignoră orice autoritate a statului. Aroganța în trafic, neplata datoriilor către stat, sifonarea banului public, folosirea bunurilor instituției în interes personal sau de grup, ”aranjamente” pentru familiile lor rudelor și colegilor de partid sunt pe agenda zilnică.
Amintiți-vă de ”celebra” frază ”Ciocu mic, acum noi suntem la putere”. Banul înseamnă totul pentru ”boureni”. Partidul îi admiră. Sunt descurcăreți. Cotizează. Fac combinații bune. Când, câte unul mai prost dă de dracu, partidul, ca deobicei, spune: ”Fiecare să răspundă pentru faptele sale”.
Revenind la cazul lui Cristian Boureanu, care nu este unul izolat în echipa din care a făcut parte. Unul dintre ”boureni”, smardoi cu state vechi, aflat într-o funcție importantă, și-a permis să-i dea un cap în gură unui arab. Echipa l-a aplaudat. Ulterior, promovat de echipă, a ajuns mare jucător într-o funcție și mai mare. A lovit un copil. De când a terminat cu funcția ne spune că i-ar fi umplut de sânge, acolo în biroul său, pe cei care ar fi îndrăznit să-i ceară vreun favor. Oare?
Un alt ”bourean”, din aceeași echipă, a dat de pământ cu o bătrână care refuza să-și vândă o bucățică de pământ, pentru întregirea unei moșii, destinată ”boureanului” șef. Exemplele cu ”boureni” pot continua.
Vorbind strict de cazul lui Cristian Boureanu, acest gherțoi nu mai are limite. În loc să-și facă cruce cu vârful limbii, pentru că nu știe să se închine cu mâna dreaptă și să se roage să plece cat mai repede din fața echipanului de poliție, pentru a nu-și uda pantalonii, a lovit un polițist. Deși ceilalți polițiști nu au ripostat și, mai mult, chiar au prevenit o cădere a ”boreanului” cu capul de caldarâm, totuși se pare că ar avea ceva probleme cu dantura. În altă țară, mult mai civilizată, gestul lui Cristian Boureanu ar fi avut urmări mult mai grave, daca nu tragice. Din păcate, acești ”boureni” sunt ai noștri și tot din păcate le uităm repede gesturile și îi mai și votăm.
Românii au multe vorbe înțelepte. Dar ”prostul nu este prost destul dacă nu este și fudul” se potrivește de minune cu cazul de față. ”Bourenii” noștri nu pot fi suspectați că nu sunt fuduli. Întrebare: Ce a vrut să spună Cristian Boureanu când amenința politistul că nu o să ajungă să primească pensie? – JOHN DRAGOMIR