Recentul sondaj Sociopol a stârnit interes. Chiar și patimi. Au fost unii, nu puțini, care au încercat să-l pună pe seama unor scopuri conspiraționale – nu în ultimă măsură pe seama apropierii congresului PSD ori a cine știe cărei afilieri politice ori instituționale a subsemnatului.
Foarte puțini au pus-o pe seama măsurării sociologice periodice pe teme politice și electorale pe care o tot realizăm de ceva vreme încoace, de cel puțin 10 ani de zile, scrie Mirel Palada pe blogul său. Și lunile trecute am comunicat cifre de sondaj. Le-ați băgat în seamă, nu le-ați băgat, treaba voastră. Și lunile viitoare vom face la fel. Lună de lună. Asta e meseria noastră. Să facem sondaje și să le prezentăm publicului.
Și pentru că treaba noastră e să facem sondaje, vă prezint în cele ce urmează o comparație între PSD și tabăra anti-PSD, întinsă pe o perioadă mai lungă de timp. Totul în volume absolute, în milioane de voturi, ca să înțelegeți mai ușor, căci cu procentele uneori e greu, vă încurcați.
E vorba de evoluția din 2012 încoace a numărului de voturi pe care principalele două partide, PSD și PNL, le-ar strânge pe teritoriul României la momentul realizării sondajelor respective. De asemenea, evoluția voturilor PSD în comparație cu tabăra anti-PSD, compusă din PNL, PDL (până s-a topit în PNL), PMP, USR.
Ce observăm?
În primul rând, observăm un fenomen binecunoscut. E vorba despre evoluțiile ciclice de vot, care scot în evidență creșterea interesului față de vot și efortul organizatoric realizat de principalele două partide în preajma votului. Vin alegerile, cresc volumele de vot. Trec alegerile, scad la loc. Ca mareea: flux, reflux, și de la capăt. Nimic nou până aici, un fenomen cunoscut de mult timp, atât în România, cât și în alte țări.
Mai observăm că diferența dintre perioadele de mobilizare și cele dintre alegeri este de regulă la PSD de aprox 2 milioane de voturi, de la vârfurile de vot de aprox 4 milioane la minimele dintre alegeri de 1,5 – 2 milioane de voturi. În cazul PNL, diferența este de aprox 1 milion de voturi, de la 2 milioane pe maxim de concentrare electorală, în campanie, la 1 milion între alegeri.
Mai observăm și că estimările de vot din preajma alegerilor sunt suficient de precise pentru PSD și PNL, însă subestimează tabăra anti-PSD în ansamblu. Semn că fenomenul userist / tefelist e mai greu de cuprins în sondaje la concretizarea acestuia la vot. Ce observăm însă semnificativ, diferit, neașteptat? Nu PNL sau anti-PSD cresc, ci doar PSD scade. Asta e principala concluzie a acestei analize.
Tabăra anti-PSD este relativ constantă din punct de vedere al numărului de votanți în ultimul an. PNL pe la vreun milion – un milion și ceva. Anti-pesediștii per ansamblu pe la aproximativ 1,5 milioane. Doar PSD a scăzut puternic, de la aproape 4 milioane în perioada când era atacat de tefeliști în stradă la doar un milion în momentul de față. Scăderea accentuată a electoratului PSD din ultima perioadă este mult mai evidentă decât la ciclurile electorale anterioare.
PSD a atins un minim istoric de doar 1,1 milioane de votanți, ajungând pentru prima dată după 2012 la un volum de voturi egal cu cel al PNL și mai scăzut decât al taberei anti-PSD (PNL / USR / PMP, 1,7 milioane de voturi). Doar la începutul lui 2015, imediat după victoria lui Johannis la prezidențiale, taberele PNL / anti-PSD au mai reușit performanța să depășească PSD în volum absolut de prezumptivi votanți, în contextul conformismului de învingător în alegeri (bandwagon effect).
E pentru prima dată de ceva timp când PSD e parte în parte cu PNL. Mai important, e pentru prima dată de ceva timp când PSD coboară la un nucleu dur de doar 1 milion de posibili votanți. Celelalte aproape 2,5 milioane s-au evaporat în cursul ultimului an, de la începutul lui 2017 încoace.
De remarcat că erodarea cea mai puternică nu a fost în cursul manifestațiilor anti-PSD tefeliste din iarna / primăvara lui 2017, ci de-abia din vara lui 2017 încoace, adică de când PSD a început să-și schimbe premierii. Cât timp PSD a fost contestat în stradă de către manifestanții anti-pesediști / tefeliști, votanții PSD au stat scut în jurul acestuia, la aprox. 4 milioane de votanți, nivel comparabil cu cel ce tocmai fusese recent concretizat la alegerile din decembrie 2016.
De-abia când manifestațiile tefeliștilor s-au terminat, iar PSD a început sarabanda schimbării premierilor, de-abia atunci PSD a început să scadă constant și semnificativ, cu o pantă bine definită.
Concluzia? PSD nu scade datorită atacurilor din exterior, ci datorită greșelilor din interior.
Estimarea mea personală este că această erodare semnificativă de bazin electoral nu e din cauza protestelor tefeliste ori a cine știe ce greșeli de program, cum tot auzim critici la adresa lor (legile justiției, legile salarizării). Scăderea PSD e din cauza semnalelor de slăbiciune și inconsecvență organizaționale interne date după câștigarea alegerilor.
Au câștigat alegerile. N-au știut ce să facă cu această victorie.
Au numit cu mare tamtam un prim premier, prezentându-l într-o lumină foarte favorabilă. După nici jumătate de an, l-au schimbat cu mare scandal, descoperind că de fapt e un nasol și un trădător.
L-au dat jos, prin moțiune de cenzură împotriva propriului guvern (premieră postdecembristă!). L-au numit pe al doilea. Și pe acesta l-au prezentat în aceeași lumină promițătoare și avantajoasă.
Iar tocmai găsiseră pe cineva deosebit, strălucitor, un soi de prinț perfect, ca din povești. Ca după tot doar jumătate de an, să vină din nou să descopere că nici ăsta nu-i mai breaz decât primul.
Și dă-i scandal din nou, să-l dea jos și pe acesta. Măcar la ăsta al doilea au fost scutiți de rușinea încă unei moțiuni de cenzură, căci Tudose a fost ceva mai de bun simț și a plecat singur, fără scandal suplimentar, fără să se baricadeze în Palatul Victoria, cum făcuse Grindeanu, ajutat de Ponta.
Dar impresia proastă tot a rămas. Au fost prea multe semnale puternic negative către electoratul propriu.
Cum ar zice babele pe la țară, electoral fidel pesedist, dar și rezervor de înțelepciune transgenerațională, pentru care încă mai contează bunul simț: “Mai mare rușinea, maică. Mai mare rușinea…” Da. S-au cam făcut de rușine. Greșeli neforțate. Nu tefeleii i-au atacat. S-au atacat singuri.
În consecință, dezamăgire.
Votanții pesediști nu sunt dezamăgiți de PSD din cauza legilor salarizării ori a legilor justiției, cum tot se chinuie să ne convingă propaganda anti-pesedistă. Electoratul PSD e dezamăgit și trist când vede că partidul în care și-a pus speranța și căruia i-a acordat masiv votul la sfârșitul lui 2016 e de fapt preocupat mai degrabă de lupte interne și sfâșieri decât de guvernare. Și e dezamăgit de toate rateurile date de partid, lucruri începute și neduse la sfârșit, opțiuni nefericite de resursă umană, mesaje contradictorii: “cel mai bun premier pe care îl avem” urmat de “vai de capul nostru, să-l dăm jos, e un nasol și un nemernic”. E foarte posibil ca, pe măsură ce următoarele alegeri se vor apropia, PSD să se mobilizeze din nou și să aducă înapoi o parte din acești dezamăgiți. Să se întoarcă înapoi la niveluri comparabile cu cele dovedite în alegerile anterioare.
Dar părerea mea este că cicatricile vor rămâne. Să nu ne închipuim că votanții PSD vor uita prea curând felul în care PSD, în plină glorie de victorie a alegerilor, a ales să-și elimine din scurt doi premieri, timp în care un al treilea, fost premier și președinte, săpa și el la conflictul intern din partid, ajungând să fie dat afară.
Alt scandal, și cu Ponta. Altă dezamăgire. Alt motiv pentru babe să-și ducă mîna la gură și să rostească triste: “mai mare rușinea, maică, mai mare rușinea”.
Prea multe semne de tensiune și de lupte intestine.
Votanții PSD sunt votanți disciplinați, oameni serioși. Lor nu le plac astfel de semne de iresponsabilitate ori de lipsă de bun simț. Drept pentru care cred că unii dintre ei se vor întoarce înapoi la bazinul PSD, însă alții probabil nu. Aici va fi problema. În asta constă consecința nefericită pentru PSD a acestor luni gestionate nefericit. Stați liniștiți: cei care nu vor mai vota PSD nu se vor duce nici după Ponta, după cum vă tot temeți. Ponta a greșit prea mult, prea drastic în fața electoratului PSD, atunci când a ales calea contestării și a sprijinirii echipei Grindeanu la prima criză de premier. Din câte am ajuns eu să-i cunosc, votanții PSD nu-l vor ierta prea ușor pentru această greșeală, pe care mulți dintre ei o consideră trădare. Deci nu se vor duce nici după Ponta. Pur și simplu nu vor mai vota. Asta va fi marea pierdere pentru PSD, și marea oportunitate pentru tabăra anti-PSD. Milioanele de votanți entuziaști din 2016 care acuma, indiferent că sînt babe sau profesori universitari, scutură încet din cap, duc mîna la gură și murmură printre dinți: “mai mare rușinea, maică, mai mare rușinea…”
Vom trăi și vom vedea. PSD trece printr-o perioadă dificilă. E cazul să lase luptele interne și să-și întoarcă fața către țară, să-și concentreze energiile nu pe tot soiul de trosneli interne, ci pe efortul de guvernare și pe proiecte pozitive.
România are prea mare nevoie de proiecte pentru a ne permite un partid mare care se sfîșie pe dinăuntru, în loc să facă treabă. PSD are guvernarea. Ar trebui să se ocupe de guvernare. A trecut deja un an și ceva și nu prea au făcut mare lucru, în afară de dat doi premieri jos.
Până atunci, luați aceste cifre de sondaj ca un semnal al vremurilor politice pe care le trăim. Acul opiniei publice se mișcă încontinuu. Iar noi suntem instrumentul care vă spune la câți volți vibrează mințile românilor.
Notă: La începutul anului 2015, saltul brusc de voturi la PNL se datorează comasării formale a celor două partide PNL și PDL într-unul singur, cât și câștigării alegerilor prezidențiale de către candidatul acestor partide, Klaus Johannis.
Notă metodologică: Nu putem estima volumele de prezumptivi votanți din afara României, din considerente logistice. Toate sondajele sunt realizate pe teritoriul României, pe populația rezidentă adultă a țării.
Sondaj Sociopol. Esantion cu reprezentativitate nationala, 1.000 cazuri, marja eroare +/- 3.2%, CATI (telefonic), 27 feb – 5 martie.
Iată cum ar arăta cifrele, dacă săptămâna viitoare ar avea loc alegeri:
PSD 34%
PNL 33%
USR 12%
ALDE 5%
UDMR 5%
Independent 4%
PMP 3%
PER 2%
PRM 1%
Altii 1%
Liviu Dragnea, la 9%
Iată cum arată cifrele la încrederea în politicieni:
Raed Arafat 62%
Klaus Iohannis 29%
Gabriela Firea 28%
Laura Codruta Kovesi 25%
Mugur Isarescu 20%
Dacian Ciolos 18%
Calin Popescu Tariceanu 16%
Viorica Dancila 15%
Lia Olguta Vasilescu 14%
Traian Basescu 11%
Victor Ponta 10%
Ludovic Orban 9%
Partea superioară a formularului
Partea inferioară a formularului
Liviu Dragnea 9%
Sondaj Sociopol. Esantion cu reprezentativitate nationala, 1000 cazuri, marja eroare +/- 3.2%, CATI (telefonic), 27 feb – 5 martie – sursa https://turambarr.blogspot.ro/2018/03/mai-mare-rusinea-maica.html
