Una din problemele majore ale democraţiilor moderne a fost echilibrarea raportului dintre majoritate (jumătate +1) şi minoritate (jumătate – 1). Pentru că minoritatea care, câteodată, a pierdut la o diferenţă infimă nu acceptă această realitate dură, dar logică, necesară pentru mersul înainte al unei naţiuni. Şi atunci, învinsa minoritate, vizavi de pasiva majoritate, nu acceptă această realitate şi devine vocală, agresivă, revendicativă cu manifestari concrete, vizibile şi stradale. Şi astfel se nasc, peste tot în lumea capitalistă, nu numai în România, mai modeste sau mai ample mişcări contestatare. Mediul de manifestare: strada. Şi astfel avem, nu numai noi românii, un fel de “democraţie a străzii”. Şi atunci dacă avem o democraţie a străzii de ce ne mai trebuie atât de costisitoarele material, uman, mediatic şi psihic alegeri parlamentare?
Întotdeauna în democraţie sunt mulţumiţi şi nemultumiţi de alegeri. Decizia o ia majoritatea. Şi încă o remarcă: cei relativ multumiţi (adică majoritatea) aşteaptă liniştiţi acasă rezultatele pozitive ale deciziei lor electorale. Cei nemultumiţi (în minoritate) se manifestă vocal, zgomotos, agresiv. Aşa a fost întotdeauna în orice democraţie originală. Ne întrebăm şi întrebăm: democraţie înseamnă “puterea poporului” majoritar sau a minorităţii agresive nemulţumite de decizia majorităţii? Sunt reguli pe care nu le-am creat noi, românii, şi vin din adâncul istoriei, adică din antichitatea grecească.
Ajungem şi la manifestările de stradă din România, imediat după alegerile naţionale din toţi anii post-decembrişti, care nu sunt orientate mereu spre revendicări concrete, ci pentru demiterea puterii proaspăt alese. Să înţelegem că nu avem nevoie de alegeri democratice pentru că avem o “democraţie a străzii”?
Nu vrem să minimalizăm reacţia cetăţenilor faţă de conducerea ţării. Sunt normale în orice ţară. Inclusiv în România, membră a UE. Dar aceste manifestări trebuie să aibă un conţinut concret şi, eventual, rezolvabil. Păi, dacă la o lună de la alegeri cerem prin manifestări de stradă demisia guvernului stabilit în urma unor alegeri desfăşurate cu puţin timp în urmă ce să se mai înţeleagă?
Suntem membri ai UE şi recurgem la exemple concret-europene. Cel mai mare sindicat din Europa este I.G. Metal din Germania. Are 2,3 milioane de membri şi simpatizanţi până la limita a 4 milioane. Recent, aceștia au făcut o grevă de amploare. Şi-au propus să răstoarne guvernul ales de popor deşi şi în Germania au fost mari, mari probleme cu instaurarea unui executiv după recentele alegeri? Nici vorbă! Au revedicări clare, punctuale, logice: ca o parte din profiturile patronilor să fie împărţite şi cu salariaţii. Şi în plus, atenţie, reducerea zilei de lucru fără reducerea salariilor. Adică cereri clare în contextul capitalismului occidental în care rezultatele financiare rezultate ale simbiozei dintre capital şi muncă trebuie să fie repartizate echitabil.
Dar să ne întoarcem la mişcările de stradă din România. În cele din urmă “liderii străzii” îi pot înlocui pe cei aleşi? Adică să stabilească un guvern capabil să rezolve complexele probleme ale României de azi? Să aibă o politică economică, socială, şi atentie mare, în concordanţă cu cerinţele UE (extrem de dure şi imperative), toate coerente. Şi apoi poporul român vrea să ştie cine sunt acei lideri, ce pregătire şi ce proiecte au. Desigur se va spune că ne trebuie alte partide politice la putere. Dar toate partidele politice importante din România au fost pe anumite perioade la putere şi de ce nu au făcut atunci, exact, ceea ce cere acum strada? Cine i-a impiedicat să facă bine în România şi, mai ales, de ce nu i-a (re)ales poporul?
Aşadar, democraţia de tip occidental, recunoscută cvasi-oficial, este imperfectă. Dar nici soluţia mişcărilor spontane sau organizate de stradă nu constituie o soluţie. Pentru orice minte lucidă aceste mişcări de stradă duc la haos. De care omenirea, în acest atât de agitat început de nou mileniu, nu are nevoie. Problemele omenirii sunt altele: migraţia fără precedent a populaţiilor lumii către ţările dezvoltate, împănată cu terorism, sărăcia unui important segment din populaţi lumii. Şi problemele Europei sunt şi ale României. Care nu vor fi, în nici un caz rezolvate de mişcări haotic/dirijate de stradă. – VASILE BOLBOJA, foto: Bancuri.Iasi
