Omenirea se află din nou la răscruce. Acum a apărut o nouă pandemie. Într-un articol anterior, am scris despre impactul produs de acest cataclism, care iată, are desfășurare mondială, asupra turismului, comerțului, transportului și, deloc surprinzător, asupra acestei industrii mondiale numite simplu – sport, dar mai ales asupra tinerilor. Și, evident, ca un corolar, asupra producției materiale cu cele două ramuri principale – industria și agricultura.
În rândurile noastre ne vom referi la copiii, adolescenții, tinerii noștri. Și ei sunt între/printre noi și trebuie să facă parte din problemele noastre majore. Un cunoscut politician român a spus, ceea ce și noi am afirmat într-un articol anterior, că aceste consecințe economice ale pandemiei vor afecta activitatea economică mondială de zece ori mai mult decât cea medicală. Afirmație șocantă dar și îngrijorătoare!
Ne permitem să spunem, din observațiile noastre local/punctuale, că o mare parte dintre elevi se află într-o vacanță perpetuă.
Există ”indicația”, ambivalent necesară: elevii/profesorii să nu șomeze. Și atunci, trăiască salvatorul internet! Doar suntem în epoca post-industrială, adică aceea, printre alte formulări, a digitiazării perpetue. Elevii noștri fac lecțiile pe internet. Adică aceia care au internet, cu ”semnalele” aferente și care au interes pentru un efort școlar. Dar cei din mediu rural? Unii, real sau din comoditate, se plâng că nu au ”semnal”.
Psihologii ne atrag atenția, de mulți ani, să nu eliminăm copilăria urmașilor noștri pe principiul că trebuie, din start, să descoperim copii talentați în orice mediu. Cel mai bun dar al naturii, acela trăit, și de noi, este cel al copilăriei. Adică simplu spus, spuma copiilor noștri nu iese la suprafață prin a-i forța de la 5 ani. Avem exemple de genii din spațiul românesc care la vârste fragede au avut dificultăți: George Enescu sau Mihai Eminescu (corigent la matematică). Așadar, de ce trebuie să forțăm tocmai acum copiii noștri, prin internet, să facă lecții când în timpul anului au fost aproape detașați, preocupați mai mult de problemele cotidiene ale vârstei lor?!
Nu trecem peste un așa-zis, amănunt. Este clar că elevii din marile orașe care beneficază de avantajele internetului, în eventualele confruntări, pe treptele superioare ale învățământului, într-un duel intelectual-nativ cu cei din mediul rural – neinternetic – vor câștiga. Dacă, pe timpuri, se aplicau aceste moderne principii, Humuleștii, Ipoteștii sau Lancrăm nu ar fi fost pe harta de aur a spiritualității României!
Nu înțelegem, și noi am scris de ani de zile, de ce trebuie ca programa școlară să fie la nivelul celui de ”mai sus elev”, să zicem, de liceu? Trierea valorilor se va face, mai târziu, prin dotarea nativă, munca individuală și opțiuni individuale. Concret. valorile vor fi preluate de Occident, de IT-iștii locali sau de alte sectoare care au nevoie de valori românești. Restul vor intra în sistemul național și mondial al serviciilor: polițiști, paznici, servicii complexe în maill-uri, militari de profesie, vânzători, stewarzi et. Meserii ca strungar frezor, rabotor, mortezor, rectificator, matrițer sau chiar lăcătuș sunt amintiri din trecute vremuri. Prin urmare, tinerii noștri, în această derută pandemică, unde să se îndrepte? – VASILE BOLBOJA
