Laura Maria Cojocaru, psiholog
Programarea neuro-lingvistică (NLP) este o abordare psihologică care implică analiza strategiilor utilizate de indivizi de succes și aplicarea acestora pentru a atinge un obiectiv personal. Corelează gândurile, limbajul și tiparele de comportament învățate prin experiență cu rezultate specifice. NLP-ul presupune că toate acțiunile umane sunt pozitive. Prin urmare, dacă un plan eșuează sau se întâmplă neașteptatul, experiența nu este nici bună, nici rea – pur și simplu prezintă informații mai utile.
Istoria programării neuro-lingvistice
Programarea neuro-lingvistică a fost dezvoltată în anii 1970 la Universitatea din California, Santa Cruz. Fondatorii săi principali sunt John Grinder, lingvist, și Richard Bandler, om de știință și matematician. Judith DeLozier și Leslie Cameron-Bandler au contribuit, de asemenea, semnificativ la această abordare, la fel ca David Gordon și Robert Dilts.
Prima carte a lui Grinder și Bandler despre NLP, “Structure of Magic: A Book about Language of Therapy”, a fost lansată în 1975. În această publicație, și-au propus să evidențieze anumite tipare de comunicare care stabilesc comunicatorii considerați excelenți în afară de alții. O mare parte din carte s-a bazat pe opera lui Virginia Satir, Fritz Perls și Milton Erickson. De asemenea, a integrat tehnici și teorii de la alți profesioniști renumiți din domeniul sănătății mintale și cercetători precum Noam Chomsky, Gregory Bateson, Carlos Castaneda și Alfred Korzybski. Rezultatul muncii lui Grinder și Bandler a fost dezvoltarea meta-modelului NLP, o tehnică cu care considerau că ar putea identifica tiparele de limbaj care reflectă procesele cognitive de bază.
Interesul pentru NLP a crescut la sfârșitul anilor 1970, după ce Bandler și Grinder au început să comercializeze abordarea ca instrument pentru oamenii ce doresc să învețe de la alții cum obțin succesul. Astăzi, NLP este utilizat într-o mare varietate de domenii, inclusiv consiliere, medicină, drept, afaceri, artele spectacolului, sport, armată și educație.
Cum funcționează programarea neuro-lingvistică?
Modelarea, acțiunea și comunicarea eficientă sunt elemente cheie ale programării neuro-lingvistice. De asemenea, convingerea de la baza abordării este că, dacă o persoană poate înțelege cum o altă persoană îndeplinește o sarcină, procesul poate fi copiat și comunicat altora, astfel încât și ei să poată îndeplini sarcina.
Propunerea susținătorilor programării neuro-lingvistice este că toată lumea deține o ”hartă” personală (interioară) a realității. Cei care practică NLP își analizează propriile perspective și perspectivele celorlalți, pentru a crea o imagine de ansamblu sistematică a unei situații. Înțelegând o serie de perspective, utilizatorul NLP câștigă informații. Susținătorii acestei școli de gândire consideră că simț urile sunt vitale pentru procesarea informațiilor disponibile și că mintea și corpul se influențează reciproc. Programarea neuro-lingvistică este o abordare experiențială. Prin urmare, dacă o persoană dorește să înțeleagă o acțiune, e nevoie să efectueze aceeași acțiune pentru a învăța din experiență.
Există ierarhii naturale de învățare, comunicare și schimbare. Cele șase niveluri logice ale schimbării sunt:
Mediu: Mediul tău este contextul sau setarea ta, plus orice alte persoane din jurul tău. Acesta este cel mai de jos nivel de schimbare.
Comportamente: Comportamentele sunt acțiunile specifice pe care le efectuezi.
Capacități și abilități: Acestea sunt abilitățile tale și ceea ce poți face.
Credințe și valori: Acestea reprezintă sistemul tău de credințe personale și problemele care contează.
Identitate: Identitatea este mpdul în care te percepi ca fiind și include responsabilitățile tale și rolurile pe care le joci în viață.
Scop și spiritualitate: Aceasta poate fi implicarea în ceva mai mare decât cineva, cum ar fi religia, etica, voluntariatul sau alt sistem. Acesta este cel mai înalt nivel de schimbare.
Scopul fiecărui nivel logic este de a organiza și direcționa informațiile de sub acesta. Ca urmare, modificarea la un nivel inferior poate provoca modificări la un nivel superior următor. Cu toate acestea, efectuarea unei modificări la un nivel superior va avea ca rezultat și schimbări la toate nivelurile inferioare, conform teoriei NLP. Mai exact, NLP-ul ne explică: (1) Cum creierul (NEURO) organizează datele externe preluate prin simțurile noastre (vedere, auz, atingere, gust și miros) și gândurile interne din ierarhii, (2) Cum ne comunică creierul percepțiile noastre, prin imaginație. Cum ne comunicăm gândurile prin limbajul nostru (LINGVISTIC), (3) Cum rezultă un comportament condiționat din gânduri, imaginație și evenimente externe (PROGRAMARE), (4) Cum să schimbăm rapid comportamentul, reacția și gândurile nedorite și modul de modelare a excelenței în ceilalți.
Programarea neuro-lingvistică în terapie
Un concept de bază al NLP poate fi rezumat prin zicala: ”Harta nu este teritoriul”, deoarece evidențiază diferențele dintre credință și realitate. Acesta subliniază că fiecare persoană operează în propria perspectivă, mai degrabă decât dintr-un loc de obiectivitate.
Percepția tuturor asupra lumii este distorsionată, limitată și unică. Prin urmare, un terapeut care practică NLP poate să înțeleagă modul în care o persoană care se află în vindecare/schimbare/dezvoltare personală își percepe ”harta” și efectul pe care această percepție îl poate avea asupra gândurilor și comportamentului acelei persoane. Harta personală a unui individ este formată din datele primite prin simțuri. Aceste informații pot fi auditive, vizuale, olfactive, gustative sau kinestezice. Terapeuții NLP consideră că aceste informații diferă individual în ceea ce privește calitatea și importanța și că fiecare persoană procesează experiențe folosind un sistem reprezentativ primar (PRS).
Pentru ca un terapeut NLP să lucreze eficient cu o persoană în tratament, terapeutul face conexiunea cu PRS-ul persoanei respective pentru a-și folosi harta personală. În plus, terapeuții NLP consideră că este posibil să se acceseze sistemele de reprezentare folosind indicii, cum ar fi mișcările ochilor. Terapeuții NLP lucrează cu oamenii pentru a le înțelege modelele de gândire și comportament, starea emoțională și aspirațiile. Examinând harta unei persoane, terapeutul poate ajuta persoana în cauză să-și găsească și să-și consolideze abilitățile care îi servesc cel mai bine și să o ajute în dezvoltarea de noi strategii pentru a le înlocui pe cele neproductive. Acest proces poate ajuta persoanele în terapie să atingă obiectivele tratamentului. Abordarea NLP produce rezultate rapide și durabile și îmbunătățește înțelegerea modelelor cognitive și comportamentale.
NLP-ul caută, de asemenea, să construiască o comunicare eficientă între procesele mentale conștiente și inconștiente pentru a ajuta oamenii să crească creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor. Această abordare este bazată pe terapia cognitiv-comportamentală (TCC), iar NLP-ul a dezvoltat strategii eficiente pentru ca modificările pozitive să fie făcute în mai puțin timp decât in TTC-ulo clasic. De la crearea sa, programarea neuro-lingvistică a fost utilizată pentru a trata o gamă largă de probleme. Acestea includ: anxietate, fobii și panică, depresie, probleme de comunicare, strategii pentru rezolvarea conflictelor interioare și exterioare, stres post traumatic, hiperactivitate cu deficit de atenție, dependență, obsesii (TOC) și alte constrângeri, personalitate borderline, dezvoltarea inteligenței emoționale și a asertivității, nevoia de redefinire personală sau profesională, dezvoltare de planuri, strategii și acțiuni potrivite pentru atingerea obiectivelor, public speaking – tehnici și eliminare emotivitate și creșterea sentimentului de satisfacție interioară.
