După cum se știe, Serviciului Român de Informații i-au rămas în păstrare documente rezultate din activitatea instituțiilor de stat cu atribuții în domeniul siguranței statului, ordinii publice și apărării naționale, emise anterior datei de 6 martie 1945. Aceste documente au fost supuse procedurii de declasificare și sunt puse la dispoziția cercetătorilor, prin intermediul Sălii de Studiu din cadrul Arhivei Centrale a SRI.
Volumul de documente privește mai multe tematici, care oglindesc preocupările structurilor de siguranță a statului din perioada interbelică și a celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv Serviciul Special de Informații, Direcția Generală a Poliției și Siguranței și Secția a II-a a Marelui Stat Major.
Printre altele, documentele păstrate relevă că, în perioada interbelică și a celui de-al Doilea Război Mondial, sub lupa serviciilor românești au stat și oficinele de spionaj străine camuflate în societăți economice cu activitate pe teritoriul național, iar din această perspectivă excelau organizațiile germane. Acestea erau interesate de spionajul economic, dar și de obținerea cât mai multor produse din industria și agricultura românească, pentru pregătirea și sprijinirea efortului de război și aprovizionarea populației din Germania.
Un exemplu de companie aflată sub atenta supraveghere a intelligence-ului românesc este Solagra.
Înființată în februarie 1940, societatea avea în consiliul de administrație atât români, persoane cu influență mare în zona agricolă și industrială specializată, cât și germani, factori de decizie în același domeniu. Ea ajunsese să dețină monopolul semințelor oleaginoase în România (floarea soarelui, rapiță, soia) și asigura atât contingentul necesar consumului intern, cât și o mare parte a consumului Germaniei.
Serviciul Special de Informații primise o informație, din sursă apreciată drept sigură, că specialiștii germani deplasați în România la începutul activității Solagra au avut și sarcina de a organiza rețele informative.
Societatea a fost lichidată în vara anului 1944, după ce linia frontului a depășit zonele în care era cultivată masiv floarea soarelui, iar partea germană devenise neinteresată de continuarea activității de producție, a cărei bază scăzuse considerabil. La momentul dizolvării, avea datorii mari și pierderi însemnate. Despre activitățile informative ale acționariatului și personalului Solagra nu sunt alte documente, posibil și pe fondul aderării României la Axă și al transferului de atenție către țările aliate.
Societățile Schenker, Terestra Maritimă, Terestra Română și Norddeutcher Lloyd-Bremen, aflate, de asemenea, în atenția SSI, acționau în domeniul transporturilor, profitând de posibilitățile de mișcare și legăturile de afaceri pentru a desfășura o amplă activitate informativă și de propagandă nazistă.
Dintre aceste firme se evidenția net Schenker, care avea antecedente serioase în activitatea de culegere de informații. La sfârșitul anului 1933, în Cehoslovacia izbucnise un mare scandal, după ce presa din Praga dezvăluise că reprezentanții firmei, bine plasați în sistemul de transport al țării, spionau pentru Germania, transmițând date despre transporturile de armament din și către Cehoslovacia.
Totodată, se aflase că, în timpul marii crize economice, statul german cumpărase societatea amenințată de faliment prin intermediul Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane, societate de stat).
Chiar dacă la începutul scandalului doi directori ai firmei au fost arestați, nu s-au continuat cercetările asupra cauzei, afacerea fiind ulterior mușamalizată, prin cumpărarea tăcerii unor ziare și atragerea unor oficiali, precum și prin obligarea societății la plata unei amenzi. Oricum, organele românești de informații au fost la curent cu desfășurarea evenimentelor.
Tot legat de societățile de transport, Serviciul Special de Informații a mai surprins și o activitate neobișnuit de intensă a angajaților firmei maghiare de transport aerian Malert în România. În fapt, avioanele care veneau de la Viena via Budapesta aduceau la București, pe lângă puținii pasageri, și personal suplimentar față de echipajul cursei, dintre care unii rămâneau de multe ori în capitala României și se întorceau ulterior cu o altă cursă proprie. Chiar dacă filajul nu a surprins activități concrete de culegere de informații, recrutări ori fotografierea unor obiective militare, acest aflux nejustificat al aviatorilor și al altor categorii de personal a atras atenția structurilor de informații românești, pentru că, practic, aceste deplasări nu se justificau. Mai merită adăugat că se semnalase și o situație în care un avion maghiar se abătuse de la traseu, survolând o zonă interzisă.
Despre societatea Ferrostall, specializată în industria metalurgică și chimică, nu au fost conservate date certe privind activitatea de spionaj, însă aceasta a intrat în atenţia structurilor româneşti de informaţii întrucât construise unele capacități de producție de interes major pentru industria de apărare, în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv o oțelărie în Hunedoara, o fabrică de țevi pentru concernul lui Nicolae Malaxa și mai ales fabrica de pulberi de la Ucea Mare, viitorul oraș Victoria.
O serie de alte firme, birouri, bănci, asociații, comitete, oficii, din diverse domenii, au servit drept paravan pentru activitatea de spionaj a ofițerilor şi agenţilor serviciilor germane, cu precădere Gestapo și Serviciul de Informații al Partidului Național-Socialist. De exemplu, începând din toamna anului 1939, Serviciul Special de Informații a identificat activităţi de spionaj economic şi politic în cadrul organizaţiilor Südosteuropa, Alfred Herzog, Romanil, Ford România, biroul tehnic Cosmos, fabrica Schmidt, Wirtschaftsrat (Comitetul Economic German din București), Mariner, Standard, Petrol Blok, Saturn, Oficiul Metalurgic, Societatea Bancară, The Bank of Romania Ltd.
Până în prezent, nu toate dosarele referitoare la această problematică au fost accesate de cercetătorii specializați în servicii secrete, documentele inedite putând fi de interes pentru completarea istoriografiei în domeniu.
