Acasă Editorial DIN PELOPONES LA RIO

DIN PELOPONES LA RIO

DISTRIBUIȚI

Ideea unor întreceri sportive de amploare s-a născut în antica Grecie. Şi astfel, în oraşul Olimpia, din nord-vestul Peloponesului, se desfăşurau, din 4 în 4 ani, începând din anul 776 î.d.H, până în anul 392 d.H, deci pe parcursul a 293 de ediţii, Jocurile Olimpice! Atunci, întrecerile durau 5 zile. În prima zi era ceremonia se deschidere. În a doua zi se întreceau tinerii de 18 – 20 ani în alergări, trânte, lupte cu pumnul. În a treia zi urmau bărbaţii în aceleaşi probe. În a patra zi se desfăşurau cursele de cai, iar în ultima zi învingătorii îşi primeau răsplata, care era una simbolică: “O cunună din ramuri de măslin”. Popularitatea unui câstigător al anticelor întreceri sportive era atunci, ca şi astăzi, imensă. Remarcabil, în condiţiile de atunci, cu războaie peste războaie, aceste întreceri s-au desfăşurat, cu regularitate şi s-au menţinut timp de aproape 12 secole.material 2 foto 2

Exemplul acestor întreceri, de acum două milenii i-a preocupat şi pe contemporanii noştri. Aşa se face că francezul Pierre de Coubertin, după mari străduinţe, a reuşit să relanseze istoricele jocuri. Debutul s-a produs în 1896. Marea dilemă era dacă organizarea jocurilor olimpice moderne să fie stabilă ca locaţie (precum cea antică) sau itinerantă. S-a optat pentru cea itinerantă, evidentă în condiţiile moderne. O altă dilemă era care să fie ţara care să organizeze prima ediţie: Franţa, cea a iniţiatorului, Pierre de Coubertin, sau cea a moştenirii istorice, Grecia? S-a ajuns la un compromis: prima ediţie să se desfăşoare în capitala Franţei, Paris, în 1896, cea de a doua în capitala Greciei, Atena, în 1900.

Prima participare a României la Olimpiadă a fost în 1924, la Paris, unde am obţinut prima medalie (de bronz) prin echipa de rugby. Apoi a urmat argintul, câştigat de călăreţul Henri Rang la controversata Olimpiadă din Germania, Berlin, în 1936, aflată atunci sub cizma lui Hitler. Olimpiadele au fost reluate după al Doilea Război Mondial, în 1948, în Anglia, la Londra. Apoi în 1952, în Finlanda, la Helsinki, România a obţinut prima medalie de aur, prin trăgătorul de la tir Iosif Sârbu. A fost deschizător de drumuri pentru că, la următoarea Olimpiadă, din Australia, la Melbourne, 1956, România a obţinut 5 medalii de aur (două prin canoistul Leon Rotman, câte una prin boxerul Nicolae Linca, canoiştii Alexe + Ismailciuc şi Ştefan Petrescu -tir). “Recolta” de la Roma (1960) a fost mai săracă: 2 de aur (prin atleta de excepţie, mult regretata, Iolanda Balaş şi luptătorul Dumitru Pârvulescu) similară cu cea de la Tokio,1964 (prin atletele, aceiaşi Iolanda Balaş şi foarte tânăra,  Mihaela Peneş). La  Mexico în 1968 a fost ridicată ștacheta în medalii de aur la “cota 4” prin atletele Viorica Voscopoleanu şi Lia Manoliu, scrimerul Ionel Drâmbă, canoistul Ivan Patzachin. Apoi mai scădem cu o medalie la însângeratul Munchen, 1972 (aur prin luptătorii Nicolae Martinescu şi Gh.Berceanu + acelaşi Ivan Patzaichin,). Dar la Montreal, 1976, apare zâna gimnasticii mondiale, Nadia Comăneci, cu 3 medalii de aur, secondată de canoistul Vasile Dâba. La Moscova, 1980, creştem în medalii şi obţinem 6 de aur – prin Nadia Comăneci – 2, luptătorul Ştefan Rusu, Corneliu Ion – tir,  Sanda Toma – canotaj şi Ivan Patzaichin împreună cu Toma Simionov. Apoi apare o culme a sportului românesc olimpic, la Los Angeles, 1984. Curajul de a participa la o ediţie în care ţările lagărului socialist (cu excepţia Chinei şi a Iugoslaviei) au abandonat-o, i-a adus României 20 medalii de aur şi locul doi pe naţiuni. Şi ediţiile următoare au însemnat succese pentru sportul olimpic românesc, la Seul, 1988, 7 medalii de aur (în prim-plan, gimnasta Daniela Silivaş – 3), la Barcelona, 1992, 4 medalii de aur (şi iarăşi în frunte o gimnastă, Lavinia Miloşevici – 2), la Atlanta 1996, 4 medalii de aur, şi o altă culme, în 2000, la Sydney, 11 medalii de aur (de data aceasta numărul unu a fost înotătoarea Diana Mocanu – 2). Drumul olimpic românesc, chiar în uşor regres, s-a menţinut la cote înalte: la Atena, 2004, 8 medalii de aur (revine iarăşi în frunte o gimnastă, Cătălina Ponor – 3). Apoi, decăderea  (înjumătăţirea): 4 medalii de aur la Beijing, în 2008 (una prin gimnasta Sandra Izbaşa) şi o altă “injumăţăţire “, doar 2 medalii din metalul strălucitor la Londra, în 2012 (Sandra Izbaşa şi Alin Moldoveanu). Așteptăm cu mult interes Rio de Janeiro. – VASILE BOLBOJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four × two =