Cătălin DRAGOMIR
Tema pensiilor speciale revine periodic în prim-planul dezbaterii publice, dar pare că nimeni nu vrea, cu adevărat, să facă lumina în jurul ei. E scoasă la înaintare, parcă mai mult pentru a învrăjbi societatea, pentru că, prin comparație cu majoritatea pensiilor, unele sume sunt astronomice. Că sunt ”nesimțite”, că sunt necuvenite, că trebuie tăiate, supraimpozitate, eliminate. Cam asta auzim, periodic, în spațiul public, însă nimeni nu are curajul să facă lumina. Politicieni din toate partidele ies public și folosesc tema pentru a căpăta simpatie publică, dar niciunul nu pune punctul pe ”I”. Câte sunt, cât de mari sunt, cine sunt cei care le primesc, ce au făcut atât de special să le merite, nu doar ca rezultat al efortului și muncii personale, ci și ca o recunoștință a societății.
Nu am auzit pe nimeni, concret, să organizeze o dezbatere serioasă, corectă și echilibrată în care să prezinte puncte de vedere ale specialiștilor. Dar mai ales puncte de vedere echilibrate, care să nu îmbrace forma populismului ori a interesului partizan.
Se spune că există vreo 9.000 de persoane care primesc pensii speciale. Sunt toate speciale sau este vorba despre cele care depășeșsc un anumit prag? A numărat cineva, corect, dacă aceste persoane chiar iau, toate, pensii speciale? Militarii, de exemplu, adică cei care au lucrat în MApN, MAI, SRI, SIE, SPP și STS, iau pensii speciale sau pe bază de contributivitate? Sau iau o pensie bazată pe contributivitate și încă una în baza unei legi speciale? Dacă militarii iau pensii speciale, atunci parlamentarii, funcționarii parlamentari, cei de la Curtea de Conturi, diplomații, grefierii, cei din aviația civilă, ce fel de pensii încasează? Medicii, primesc pensii speciale, pentru că în perioadele de criză sanitară spunem că sunt speciali, că sunt în prima linie?.. Și tot așa…
Pensiile speciale sunt una dintre problemele nerezolvate de ani de zile ale societății. Ca de altfel multe altele. Ne mulțumim, eventual, să le enunțăm, dar nu vrem să tragem aer în piept, să ne calmăm și să discutăm problema cinstit, analizând-o din cât mai multe perspective și găsind o rezolvare care să nu mai învrăjbească societatea. Politicienii clamează public aproape orice le aduce simpatia majorității, dar asta nu înseamnă că au rezolvat problema, ci doar că au identificat încă o temă pe care să o fluture în urechile alegătorilor, majoritatea dintre ei neinformați și, mai ales, cu pensii foarte mici. O nouă masă de manevră care să le asigure pentru încă un timp simpatia, însă în niciun caz rezolvarea corectă și echilibrată a problemei….
Dincolo de vorbe, politicienii, pentru că la ei este rezolvarea problemei, ei sunt cei care dau legile, trebuie să hotărască ce este pensie specială și ce nu este, de ce este, este meritată, există alte formule de a calcula pensiile astfel încât să reflecte nu doar un echilibru social, ci și contribuția personală reală?… Contribuția înseamnă doar banii plătiți în fondurile de pensii sau și sacrificiile personale? Ce înseamnă sacrificiul personal și cum îl evaluezi? Poate fi echivalat sacrificiul primarilor cu cel al parlamentarilor, ori al judecătorilor, ori al militarilor, ori al funcționarilor parlamentari, ori al angajaților Curții de Conturi ? Dacă sunt mai multe situații ”speciale” se acordă toate, cea mai mare, media lor, cea mai mică? Și tot așa …
