Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și al Administrației a publicat un nou raport privind disparitățile regionale din România. Acesta arată că în ultimii 10 ani disparitățile regionale nu s-au redus, dimpotrivă, în unele cazuri s-au adâncit.
Astfel, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns în regiunea București–Ilfov la 177% din media UE, în Nord-Est a rămas sub 50%. Între 2013–2022, în București-Ilfov PIB-ul real a crescut cu +7,4%, dar a stagnat sau chiar scăzut în Nord-Est (–0,3%).
Productivitatea muncii diferă, de asemenea, de la o regiune la alta. Dacă în București – Ilfov aceasta este 156,6% din media UE, în Nord-Est este 44,9%.
Disparitățile sunt prezente și în domeniul Educației și al Capitalului Uman. În regiunea București-Ilfov 54% din angajați au studii superioare, în regiunile mai puțin dezvoltate ponderea este sub 25%. Abandonul școlar timpuriu este 24,5% la sate, față de 3,9% la orașe.
Riscul de sărăcie este de 38,2% în Nord-Est, față de 19,2% în București-Ilfov.
Raportul mai semnalează o reconfigurare profundă a distribuției populației în România între 2011 și 2021, tendință care se va accentua până în 2031.
Se remarcă trei fenomene majore:
- Scăderea accelerată a populației din nucleele urbane funcționale (de la 6,57 mil. în 2011 la 5,33 mil. estimat în 2031).
- Creșterea constantă a populației din zonele periurbane ale orașelor (de la 5,17 mil. în 2011 la 5,57 mil. estimat în 2031).
- Depopularea continuă a restului teritoriului, în special a zonelor rurale izolate (de la 8,37 mil. în 2011 la 7,25 mil. în 2031).
Consecințele anticipate sunt o Românie în retragere demografică, dar cu concentrare periurbană, extinderea fizică a orașelor, dar cu pierdere de populație în nucleu, ceea ce va conduce la ineficiențe în planicarea urbană și furnizarea serviciilor, zone periurbane aglomerate, dar adesea fără infrastructură adecvată – ceea ce generează probleme de mobilitate, presiune pe servicii și urbanizare necontrolată, satele din zonele neconectate la dinamica urbană intră într-un cerc vicios al depopulării, cu riscuri mari pentru coeziunea teritorială și socială.
Piramida vârstelor evidențiază dezechilibre în structura populației pe vârste și sexe. În funcție de distribuția vârstă-sex, piramida populației poate de trei tipuri generale: expansivă (cu bază mare), specică țărilor din Africa și America Latină, cu rată de fertilitate ridicată și speranță de viață scăzută; staționară (relativ uniformă), specică țărilor nordice; și constrictivă (cu bază mică), specică țărilor occidentale, inclusiv România ca urmare a reducerii constante a populației tinere. Efectele demograce și economice ale acestui tip de evoluție încep deja să se resimtă în țara noastră în domenii precum piața muncii, sistemul de pensii și asigurarea serviciilor pentru vârstnici, și vor atrage inevitabil schimbări la nivelul diferitelor subpopulații (populația școlară, populația de vârstă fertilă, populația în vârstă de muncă etc.).
