Radu Țincu, medic primar Toxicologie la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, a tras un semnal de alarmă privind efectele stresului oxidativ asupra organismului.
Ce este și când apare stresul oxidativ
”Stresul oxidativ este o stare anormală care apare în momentul în care organismul este supus la o traumă. Fie că discutăm de o traumă fizică, accident rutier, arsuri, fie că discutăm de o boală acută, cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau discutăm de expunerea la substanţe nocive, poluante.
Toate aceste elemente care agresionează într-un fel organismul, în prezenţa metabolismului aerob, adică a utilizării oxigenului, vor putea să declanşeze stresul oxidativ.
Stresul oxidativ, fiind mediat de speciile reactive de oxigen, cum ar fi anionul superoxid sau apa oxigenată, sunt specii care au o capacitate distructivă, în special pe membranele celulare. Apa oxigenată arde anumite structuri, în special pe cele lipidice, membra lipidică din membrana celulară”, a explicat Radu Țincu.
Stresul oxidativ provoacă moartea celulară
”În prezenţa acestor specii reactive de oxigen, membrana începe să fie pur şi simplu arsă, să apară anumite leziuni la nivelul acestei membrane. În momentul în care apar perforaţii ale membranei celulare, se produce o instabilitate celulară, adică celula începe să piardă atât conţinut sau să permită intrarea unor substanţe din afară. Efectul final asupra celulei este moartea celulară. Apare moartea celulară prin aceste mecanisme de osmoză”, a mai spus medicul.
Stresul oxidativ agravează evoluția unor boli
”De ce este important stresul oxidativ? Pentru că el însoţeşte anumite agresiuni asupra organismului, iar odată ce a fost declanşat, agravează evoluţia acestor boli. De exemplu, infarctul miocardic s-a dovedit că este mult agravat prin prezenţa stresului oxidativ care însoţeşte evoluţia infarctului miocardic.
Putem să măsurăm aceşti parametri, chiar dacă sunt extrem de instabili din punct de vedere al evoluţiei chimice. Ei nu rezistă foarte mult. Îi putem măsura, dar avem nişte marcări indirecţi de stres oxidativ, care vizează evaluarea capacităţii antioxidante a organismului”, a adăugat Țincu.
Cum poate fi combătut stresul oxidativ
”Putem să măsurăm fie capacitatea antioxidantă, putem să măsurăm anumite substanţe care sunt folosite de organism pentru a contacara stresul oxidativ, cum ar fi seleniu, vitamina E, coenzima Q10. Sunt o serie de enzime implicate. În momentul în care ele încep să se epuizeze, acest lucru ne spune că organismul nu mai are capacitatea de a elimina speciile reactive de oxigen”, a mai declarat medicul.
Radu Țincu a avertizat că neuronii distruşi nu mai pot fi recuperaţi.
”Dincolo de aceste agresiuni oarecum fizice, stresul oxidativ este o parte componentă a stresului psihic şi vorbim de stres oxidativ la nivelul neuronilor. În momentul în care suprasolicităm activitatea cerebrală printr-o muncă excesivă, fără perioade de odihnă, la nivelul creierului se eliberează neurohormoni excitatori, cum ar fi glutamatul, iar acest glutamat va iniţia cascada stresului oxidativ.
Problema majoră a stresului oxidativ cerebral este că neuronii, faţă de alte celule din corp, nu se divid. Odată ce au fost distruşi, ei nu mai pot fi recuperaţi. Traiul modern dăunează, pentru că stresul oxidativ apare în sindromul de epuizare psihică – burnout”, a explicat el, la Antena 3.
