În 1048, lua ființă, la Ierusalim, un spital pentru pelerinii ce veneau în Țara Sfântă. Acest spital era administrat de comunitatea Ospitalierilor Sf. Ioan, cea care mai târziu avea să devină Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos și de Malta.
Comunitatea Ospitalierilor a fost recunoscută drept ordin religios al Bisericii Catolice de Papa Pascal al II-lea, în anul 1113, iar prin bula papală Ordinul a primit dreptul de a-și alege singur conducătorii, fără interferențe din partea altor autorități laice sau religioase. Membrii Ordinului făceau jurăminte de sărăcie, castitate și ascultare și se dedicau să-i ajute pe cei nevoiași și bolnavi.
Ulterior, acest Ordin a devenit și „militar”, gândit ca un mijloc de ocrotire și apărare a bolnavilor, pelerinilor, precum și a teritoriilor creștine ale Țării Sfinte.
De aproape un mileniu, Ordinul s-a aflat, prin acțiunile sale caritabile, alături de nevoiași, bolnavi și refugiați, folosind mijloace specifice vremurilor respective. În baza meritelor sale, Ordinul se manifestă și astăzi ca o prezență suverană, fiind recunoscut ca subiect de drept internațional. Ordinul întreține relații diplomatice cu 112 de state și Uniunea Europeană, se bucură de statut de observator permanent pe lângă Organizația Națiunilor Unite și a încheiat acorduri de cooperare internațională cu peste 50 de state.
Totodată, prin asociațiile sale locale și rețelele sale de voluntari, Ordinul este prezent în 120 de țări ale lumii pentru a putea pune în practică misiunea sa caritabilă.
Primele relații dintre poporul român și Ordinul maltez datează încă din secolul al XIII-lea când, prin intermediul Diplomei Cavalerilor Ioaniți, regele Ungariei, Bela al IV-lea, i-a invitat pe aceștia să se stabilească în Banat. Totodată, istoricii consideră că primul așezământ spitalicesc de pe teritoriul actual al României a fost fondat de aceștia la Oradea, cu mult înaintea celui de la Sibiu, a cărui atestare documentară datează de la anul 1292.
În urmă cu 90 de ani, în 1932, s-au pus bazele stabilirii relațiilor diplomatice bilaterale, la nivel de legație, iar pe 27 ianuarie 1933, primul reprezentant diplomatic al Ordinului, contele Michel de Pierredon, își prezenta scrisorile de acreditare la București.
Relațiile au încetat în 1948, fără a fi denunțate explicit, însă, de către părți, iar în 1962 a luat ființă „Asociația Română a membrilor Ordinului Suveran Militar de Malta” care va funcționa în exil până în anul 1991, an în care sunt reluate relațiile bilaterale, de această dată ridicate la nivel de ambasadă.
Cu ocazia împlinirii a nouă decenii de relații diplomatice dintre România și Ordinul Suveran Militar de Malta, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 16 septembrie a.c., emisiunea comună de mărci poștale dedicată acestui eveniment.
Subiectul ales pentru a ilustra machetele emisiunii comune a avut în vedere colaborarea în domeniul asistenței umanitare și numeroase proiecte derulate de Ordinul Suveran în țara noastră în domeniul asistenței medicale, ajutorului la dezastre, sprijinirii persoanelor cu dizabilități, a bătrânilor, a tinerilor, a copiilor de etnie romă și altor categorii de persoane aflate în condiții de vulnerabilitate. De asemenea, Ordinul Suveran de Malta, prin intermediul Serviciului de Ajutor Maltez în România și al Asociației Române a Ordinului de Malta, a acordat sprijin concret României în contextul pandemiei de COVID-19.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei, este redată o acțiune comună a Serviciului de Ajutor Maltez în România și a pompierilor români în timpul unei intervenții urgente de deszăpezire.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei sunt prezentați voluntari ai Serviciului de Ajutor Maltez în România în timp ce oferă asistență refugiaților ucraineni la granița cu România.
