EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
Asistăm la un proces politic pervers. Şi nu este pentru prima dată. Din anumite motive, membrii ai unui partid părăsesc oficial orbita acestuia. Ei sunt preluaţi de un alt partid pentru ca, în final, într-o formă sau alta, să revină la nava-mamă. În prezent, două formaţiuni politice joacă rolul de donatori, PNL şi PSD, iar alte două, de beneficiari, ALDE şi PMP. Sintagma “nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” este mai valabilă decât oricând.
O fuziune accelerată în PNL creează victime. Aceste victime există, chiar dacă, din nou, intenţia “înţepeneşte în proiect”. De asemenea, aplicarea decalogului. A aşa-ziselor criterii etico-morale. Sunt şi vor fi din ce în ce mai mulţi liberali care nu se vor mai simţi confortabili în PNL sau nu vor mai fi acceptaţi acolo, dar care nu vor să părăsească spaţiul politic. Ei se vor duce altundeva. Acolo unde vor fi primiţi.
O situaţie asemănătoare se întâmplă şi la PSD. Unii nu vor mai corespunde criteriilor stabilite de acest partid. Alţii nu-l suportă pe Dragnea. Şi ei trebuie să plece undeva. Dacă doresc să facă în continuare politică, trebuie să-şi găsească o nouă gazdă.
Aud, din ce în ce mai insistent, că se desface şi UNPR. Cad, rând pe rând, filiale întregi. Ajung şi ele undeva.
Chiar şi o simplă privire aruncată pe tabla de şah politică ne arată că toţi aceşti electroni deveniţi liberi, din ce în ce mai numeroşi, pe măsură ce ne apropiem de momentul alegerilor, se deplasează, practic, în două direcţii. Către ALDE şi PMP. Unde altundeva ar putea pleca politicienii alungaţi, exilaţi sau auto-exilaţi? Este greu de presupus că ei s-ar putea duce la UDMR. Acolo, dacă nu şti limba maghiară şi dacă, pe deasupra, nu eşti şi maghiar, te-ai fript. Este la fel de greu de presupus că oamenii ar pleca en-gros. Adică, liberalii la PSD şi PSD-iştii la PNL. Şi nu a mai rămas decât UNPR. Dar UNPR se transformă, el însuşi, în donator. Şi nici un caz într-un partid gazdă. La ce concluzie putem ajunge pornind de la premisele de mai sus?
Mie unul mi se pare foarte clar că trebuie să ne aşteptăm, în viitorul apropiat, la o adevărat competiţie între ALDE şi PMP. ALDE mi se pare mai bine plasat şi chiar mai permisiv ca partid. Mai bine plasat întrucât, fără a avea relaţii rele cu PNL, a menţinut şi raporturi de colaborare cu PSD. ALDE poate primi masiv oameni din ambele direcţii. Cu atât mai mult cu cât, nu cenzurează în niciun mod venirea acestora. Nici în plan individual şi nici în grup. Singurele criterii după care funcţionează ALDE sunt cele legate de competitivitate. De aptitudinea membrilor săi de a câştiga alegeri. De capacitatea organizatorică a acestora. De potenţa lor politică.
PMP, sub atentă supraveghere a lui Traian Băsescu, este mai nuanţat. Nu se grăbeşte să ia parlamentari şi lasă impresia că refuză accesul unor nume foarte cunoscute. Ce să-i faci? Traian Băsescu trebuie să fie cât de cât consecvent cu principiul pe care el însuşi l-a enunţat şi anume că PMP va fi un partid nou, cu oameni noi. De aceea, el va deschide, nu primului eşalon, ci eşaloanelor doi şi trei ale altor partide, mizând mai mult pe lideri locali mai puţini cunoscuţi şi a căror prezenţa nu ar fi de natură să şifoneze, la vedere, imaginea formaţiunii lui Traian Băsescu.
Competiţia dintre ALDE şi PMP trebuie urmărită cu foarte multă atenţie de către analiştii politici. Se poate observa cu ochiul liber că nici PSD şi nici PNL nu vor putea forma singure vreo majoritate. Dimpotrivă. În mod straniu, deşi PSD a intrat în opoziţie într-o manieră cât se poate de convenabilă, întrucât Guvernul Cioloş lucrează, în linii mari, pe bugetul lăsat de socialişti şi cu întreg aparatul funcţionăresc al acestora, răspunderea pentru eventualele eşecuri va fi pusă, exclusiv, în sarcina tehnocraţilor. Numai că Liviu Dragnea gestionează mult prea şovăielnic şi mult prea partizan politica PSD, alimentând numeroase nemulţumiri în propriul electorat. Iar bomboana pe colivă o poate pune Victor Ponta, dacă fundaţia sa va reuşi să devină cât de cât un magnet. Din sediul fundaţiei sale, Ponta va şti să-i aplice lui Dragnea lovituri dure, care vor mişca, în sens negativ, plăcile tectonice din partid.
Nici PNL nu creşte, pentru că nu este nici în căruţă, nici în teleguţă. Nu este nici în opoziţie, dar nici la guvernare. Şi, aici, neîncrederea electoratului în loc să scadă, creşte.
Rezultă că viitoarea majoritate, dacă păstrăm acelaşi curs al evenimentelor, va fi dată, fie de ALDE, fie de PMP. Cine va dori să guverneze începând din 2017, va trebui să se alieze cu unul sau cu amândouă dintre aceste partide. Nu vor mai ajunge doar procentele UDMR.
Şi, iată cum, făcând un mic ocol, actualii indezirabili politici se vor întoarce, într-un fel sau altul, la nava-mamă. Să urmărim, deci, marea competiţie dintre ALDE şi PMP.
