Eugen Popa: Cum să vindeci traumele emoționale pas cu pas

Adesea putem subestima relevanța experiențelor noastre din copilărie. De asemenea, putem subestima efectul pe care aceste experiențe îl au asupra noastră când devenim adulți. Copilăria constituie pilonul pe care ne construim personalitatea. Este modul nostru de a înțelege lumea din jurul nostru, relațiile, sentimentele și gândurile noastre.
Experiențele dureroase și stresante din copilărie pot lăsa o umbră lungă și întunecată asupra vieții de adult. Trauma din copilărie, fie că provine din abuz fizic, sexual, emoțional, neglijare sau din a fi martor la violență, poate avea un impact profund și de durată. Poate face dificilă formarea conexiunilor sănătoase, gestionarea emoțiilor și crește riscul problemelor de sănătate mintală.
Greutatea acestor experiențe poate crește dramatic șansa de a dezvolta dependențe în viața adultă. Dar există speranță. Oamenii pot depăși dependențele și își pot recâștiga viața, recunoscând și vindecând traumele adânc înrădăcinate din copilărie.
Despre impactul suferințelor din copilărie în calitatea vieții, hipnoterapeutul Eugen Popa,  afirmă” Suferința din copilărie (trauma) are un impact profund asupra psihicului. Cei care au experimentat suferință în copilărie trăiesc adesea cu sentimente intense de frică, anxietate și hipervigilență. Sunt mereu în căutarea potențialelor amenințări. Adesea, văd lumea într-un mod distorsionat, ceea ce face dificil să aibă încredere în alții și să se simtă în siguranță în relații. Aceste gânduri și sentimente pot cauza stima de sine scăzută și un sentiment de inutilitate”.

Consecințele pe termen lung ale traumelor din copilărie netratate pot duce la: anxietate, depresie, adicții, tulburare de stres post-traumatic (PTSD), dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase cu membrii familiei.

Dacă trăiești cu consecințele emoționale și psihologice ale unei copilării traumatizante, există speranță. Iată șapte pași pentru a-ți vindeca trauma din copilărie și de a-ți recâștiga viața.

• Recunoaște și acceptă trauma pentru ceea ce este. Victimele traumei din copilărie petrec adesea ani de ziled minimizând evenimentul sau negându-l, pretinzând că nu s-a întâmplat sau cedând sentimentelor de vinovăție sau autoînvinovățire.
• Recâștigă controlul. Sentimentele de neajutorare pot persista în viața adultă și te pot face să te simți și să te comporți în continuare ca o victimă, determinându-te să iei decizii bazate pe suferințele trecutului. Când ești victimă, trecutul controlează prezentul tău. Va exista întotdeauna o luptă între trecut și prezent, dar atâta timp cât ești dispus să renunți la vechile cârje pe care le-ai folosit pentru a face față traumei, vei putea recâștiga controlul asupra vieții tale și să-ți vindeci durerea.
• Caută sprijin și nu te izola. Un instinct natural pe care mulți supraviețuitori ai traumei îl au este să se retragă, devin introvertiți sau își ascund adevăratele sentimente, dar acest lucru înrăutățește întotdeauna lucrurile. O parte mare a procesului de vindecare este conectarea cu alte persoane, așa că fă eforturi pentru a-ți construi și menține relații și caută sprijin. Vorbește cu un membru de familie de încredere, un prieten și ia în considerare să cauți ajutorul unui terapeut.
• Terapia poate fi un instrument esențial în vindecarea traumei din copilărie. Un terapeut specializat te poate ghida prin procesul de recunoaștere și procesare a traumelor tale. Prin terapie, poți învăța strategii eficiente de a face față, tehnici de relaxare și de gestionare a emoțiilor.
• Ai grijă de sănătatea ta. Capacitatea ta de a face față stresului va crește dacă ești sănătos fizic. Stabilește o rutină zilnică care să-ți permită să te odihnești suficient, să ai o dietă echilibrată și să faci exerciții fizice regulat. Cel mai important, stai departe de alcool, tutun sau alte substanțe care îți modifică structura creierului. Acestea pot oferi o ușurare temporară, dar în mod inevitabil îți vor crește sentimentele de depresie, anxietate și izolare și pot agrava simptomele traumei.
• Învață adevăratul sens al acceptării și renunțării. Doar pentru că accepți ceva nu înseamnă că îți îmbrățișezi trauma sau că ești de acord cu ceea ce ți s-a întâmplat. Acceptarea înseamnă că ai decis ce vei face cu ce ți s-a întâmplat. Poți decide să o lași să-ți conducă viața sau poți decide tu cum o transformi. Renunțarea nu înseamnă să te aștepți să se șteargă totul ca prin magie, ci presupune efortul conștient de a nu mai permite traumelor să-ți fure șansa de a trăi o viață mai bună.
• Înlocuiește obiceiurile proaste cu unele bune. Obiceiurile proaste pot lua multe forme, cum ar fi negativitatea și neîncrederea constantă în alții, sau recurgerea la alcool sau droguri când sentimentele devin prea greu de suportat. Obiceiurile proaste pot fi greu de învins, mai ales când sunt folosite ca sprijin pentru a evita retrăirea durerii și traumei din copilărie. Un grup de sprijin sau un terapeut te poate ajuta să înveți instrumentele necesare pentru a învinge obiceiurile proaste și a le înlocui cu unele bune.

„Vindecarea nu este un drum drept, dar cu sprijinul potrivit și angajamentul tău față de proces, poți reconstrui o viață sănătoasă și împlinită. Te încurajez să continui să cauți ajutor și să îți acorzi timpul necesar pentru a te vindeca. Ai încredere în proces și în capacitatea ta de a te recupera și de a trăi o viață mai bună.”, concluzionează Eugen Popa.