Curățenia reîncepută de Romprest în Sectorul 1 după o săptămână de gunoi nu este o victorie a dnei Armand împotriva mafiei, ci o mișcare tactică prin care Romprest își consolidează cazul în perspectiva unui ligitiu în instanță, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro.
Din toate datele publice, contractul dintre Romprest și Primăria Sectorului 1 este foarte dezavantajos pentru autoritatea locală, din cel puțin două motive: durata pentru care a fost încheiat în 2008 – 25 de ani, cu auditare după 15 ani, combinată cu tarifele foarte mari practicate. Deci o spoliere de bani publici.
În ceea ce privește încetarea contractului (pct 20), avem fie reziliere condiționată strict de neexecutarea contractului, culpabilă și repetată, fie denunțarea unilaterală, dacă raportul de audit după 15 ani, adică în 2023, va arăta că serviciile prestate nu au fost măcar de nota 3 din 5 maximum posibil.
Dar, așa cum e contractul, este încheiat cu Consiliul local, autoritatea contractantă care poate uza de aceste căi, la o adică. Iar folosirea lor trebuie să fie extrem de precaută cât timp orice forțare se lasă cu penalități importante.
Așadar, problema trebuie tratată chirurgical, cu multă abilitate avocățească, în timp. Altfel, riscul este ca pe lângă tarifele de acum să apară și niște penalități care să sufoce bugetul Primăriei.
Dincolo de declarațiile politice, realitatea juridică rece este că între părți e lege contractul validat prin hotărâre de Consiliu Local, pâna când vreo instanță, încă nesesizată, nu decide altfel.
Cu alte cuvinte, cu atât mai mult cu cât cu dna Armand consideră că are de-a face cu niște mafioți, tactica aleasă este fundamental greșită, fie din neștiință, ceea la experiența dnei Armand și la asistența juridică de care are parte, tot pe bani publici, nu cred.
Fie pentru că dna Armand nu urmărește să scoată sectorul la liman în cele mai bune condiții cu putință, ci să își facă imagine prin metoda de mare succes la public “cu ranga” și/sau să aducă în locul alor lor, pe ai noștri, ceea ce nu ar fi neparat rău, dacă ar fi făcut cu cap.
Încercând să înțeleg mai bine ce se întâmplă m-am consultat cu juriști care au experiență în materie și am înțeles că Romprest joacă abil la limita excepției de neexecutare a contractului cu neexecutări pentru care să nu poate fi făcută culpabilă, pentru că sunt în limita neexecutării pe parte de facturi a primăriei.
Ce vrea Romprest? În mod evident să mențină un contract extrem de avantajos din toate punctele de vedere. Că are de încasat facturi restante de la primărie nu trebuie să-i credem pe cuvânt. Este martor portalul instanțelor cu toate cererile de executare silită în diferite faze.
Cât timp acele facturi nu au fost anulate legal, ele reprezintă obligații contractuale neexecutate care acoperă Romprest pentru propriile sincope.
Pentru că nu vrea să denunțe contractul, Romprest se folosește de ele pentru a justifica prestații fracturate. Mai fac, apoi mai opresc până la limita la care riscă excepția de neexecutare, după care iar o iau din loc invocând propriile eforturi. Își constituie așadar și dovada bunei credințe din punct de vedere juridic în cazul unui litigiu.
Așa a fost în iarnă, așa a fost în iunie și nu am nicio îndoială că va continua la fel, inclusiv la 40 de grade la umbră. Nu era greu să fi simțit și ei că dna primar nu accesează exact acele pârghii care ar vulnerabiliza Romprest, dar nu ar ajuta-o la imagine.
Ce face dna Armand este aboslut păgubos și nu va duce decât la repetarea periodică a scandalului de acum, după cum anticipează chiar directorul operațional Romprest, Sorin Velicu.
De fapt, dincolo de scandal, dna primar are două căi să scape de Romprest, spun cei care se pricep.
1.Îi cere prefectului să atace în instanță hotărârea de Consiliu local privind contractul. Ceea ce nu a făcut.
2.Hărțuiește Romprest cu mijloace legale pentru calitatea prestațiilor. Ceea ce nu a făcut.
Va fi greu să meargă în instanță cu neexecutarea contractului cât timp domnia sa nu e cu facturile la zi și Romprest se poate apăra că nu a avut bani să plătească, la rândul său, facturile pentru gunoi. E un principiu de drept care spune că nimeni nu poate invoca propria culpă.
Cât privește declararea stării de alertă în București, nu prea se poate conform legii, fără să existe forță majoră, adică „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”. Iar în instanță argumentul va fi: dacă plăteați facturile, nu mai era nici invincibil, nici inevitabil.
De ce vrea dna Armand cu cerul și pământul stare de alertă? Ca să înlocuiască singură, pe propria semnătură, furnizorul de servicii. Doar că acest lucru implică niște riscuri uriașe.
Dacă Romprest atacă în instanță și starea de alerta nu ține (nici nu are cum să țină) iar schimbarea va fi nelegală, noul furnizor va trebui plătit pentru ce a făcut, iar Romprest va trebui plătit cu tot cu penalități pentru ce nu a avut ocazia să facă. Restul e propagandă.
Deci, dacă dna Armand chiar voia binele sectorului, ar fi trebuit să înceapă o operațiune de vulnerabilizare juridică a Romprest pe toate căile legale cu putință, prin toate acțiunile care îi stăteau la dispoziție.
În plus, nu poți să fii în război cu toată lumea. Dacă de la consilieri, la prestatori îi faci pe toți mafioți, nu reușești decât să-i aliezi împotriva ta.
Operațiunea “ranga” este de mare succes și aduce mare popularitate. Ne plac mai ales amazoanele care răpun violent adversarii numiți generic mafie. Și e de înțeles, având în vedere umilinţele și frustrările succesive îndurate de oameni. Se simt răcoriți.
Doar că uneori nu e caz de ranga, ci de bisturiu, nu e de urlete, ci de tactică tăcută.
În plus, există două amendamente aplicabile în cazul dnei Armand:
1.Una este să agiți ranga, alta e să o folosești cu adevărat. Deocamdată suntem la faza cu agitatul.
2.Când agiți ranga continuu e bine să te pricepi, să te țină și mușchii, și nervii, pentru că la cea mai mică eroare în loc să spargi dinții adversarului îți scapă ranga în propriii dinți. Deocamdată a julit smalțul de pe dinții bucureștenilor ajunși cu gunoiul la geamuri.
