O răspândită alianţă de partide pro-UE şi-a păstrat în general întâietatea la alegerile europene, după o luptă acerbă cu grupările împotriva organizaţiei, care, în Franţa, au dus la înfrângerea mişcării En Marche, a lui Emmanuel Macron, scrie The Financial Times, citat de Rador.
Existând semne că prezenţa la urne a crescut pentru prima oară în ultimii 40 de ani, rezultatele preliminare, publicate de Parlamentul European, sugerează că alegătorii au revenit la o majoritae pro-UE, deşi ceva mai fragmentată, iar partidele (tradiţionale) de centru au pierdut teren în faţa verzilor şi a liberalilor.
Partidele eurosceptice şi de extremă dreaptă au înregistrat o victorie modestă, dar au rămas totuşi să reprezinte un sfert dintre europarlamentari.
La nivelul celor 28 de ţări membre ale UE, rezultatele vor avea un impact decisiv asupra orientării politice a Bruxelles-ului în următorii cinci ani, determinând poziţia parlamentului asupra unor problem delicate, cum ar fi taxele ecologice şi acordurile comerciale internaţionale. Ele vor avea un puternic impact şi asupra cursei pentru ocuparea principalelor funcţii ale organizaţiei.
Dacă estimările vor fi confirmate, majoritatea stângii şi dreptei de centru, care a dominat parlamentul începând dn 1979, ar putea dispărea, în locul ei apărând un bloc pro-UE ceva mai divizat, din care ar urma să facă parte patru partide.
Eurocepticii de dreapta par să-şi întărit şi ei poziţia, mai ales în Franţa şi în Italia, dar fără ca, reuniţi, ei să poată avea un impact decisiv asupra principalului for legislativ din UE.
Cel mai notabil este cazul Adunării Naţionale a lui Marine Le Pen, care şi-a proclamat victoria în lupta acerbă cu dl Macron, luptă care devenise un test important pentru autoritatea preşedintelui francez. Lista dlui Macron a obţinut un procent de 22,5% din voturi, situându-se cu doar 1 procent în urma grupării de extremă-dreaptă a dnei Le Pen, potrivit estimărilor parlamentului.
Partidele eurosceptice, împotriva organizaţiei şi de extremă dreaptă, urmau şi ele să domine sondajele din Regatul Unit, Italia, Polonia şi Ungaria. Partidul Brexit al lui Nigel Farage era pe cale să devină partidul cu cea mai numeroasă reprezentanţă în parlament, putând eventual depăşi Uniunea Creştin-Democrată a Angelei Merkel şi Liga, de dreapta, a lui Matteo Salvini.
Coaliţia germană dintre dreapta şi stânga pare să fi suferit şi ea un semnificativ şoc electoral, din estimări reieşind că Partidul Verzilor a înregistrat un procentaj istoric de 20,7% din voturi.
Deşi Partidul Popular European (PPE) continuă să rămână cel mai numeros grup din parlament, dimensiunea sa mai redusă i-ar putea crea neplăceri lui Manfred Wener, principalul său candidat la şefia Comisiei Europene. După alegeri, dl Werner a subliniat că partidele pro-UE formează acum „un centru mai restrâns” şi trebuie să rămână laolaltă, aşa cum de altfel a susţinut coaliţia „Spitzenkandidat”-ului pe parcursul capaniei electorale.
Prin contrast, liderii altor grupări s-au grăbit să pledeze pentru o alianţă mai largă, care să pună capăt dominaţiei PPE la Bruxelles. Margrethe Vestager, comisarul european al concurenţei şi candidată a liberalilor în alegeri, a spus că algătorii ”au pus capăt monopolului” de putere din UE.
Partidele din cadrul PPE s-au situat pe primul loc în Germania, dar partidul CDU al dnei Merkel a obţinut numai 28% din procente, cu şapte procente mai puţin decât în 2014.
Sebastian Kurz al Austriei a rămas ”fără cuvinte” în urma victoriei sale zdrobitoare, asigurându-şi o treime din voturi în pofida unui scandal de corupţie care i-a înlăturat de la putere coaliţia guvernametală cu Partidul Libertăţii, de extremă dreaptă.
Cifre neaşteptate s-au semnalat şi în Italia şi Olanda, unde, în ultimii ani, politicienii de centru-stânga se confruntaseră cu mari probleme. Olanda este ţara lui Frans Timermans, principalul candidat al politicienilor de centru-stânga în campania paneuropeană.
Deşi subliniind că socialiştii ar trebui să se arate „umili” din cauză că au pierdut nişte fotolii, dl Timmermans a cerut partidelor progresiste să se reunească în jurul unui program înainte de a se angaja în „urzeala tronurilor” pe tema funcţiilor de conducere.
La nivelul întregii Uniuni Europene, prezenţa la urne a fost estimată ca situându-se aproape de 50%, cea mai înaltă rată începând din 1994. Asta pune capăt cursului descendent deseori invocat drept dovadă a incapacităţii parlamentului de a rămâne în contact cu electoratul. La alegerile din 2014, a participat 42,6% din electorat.
În Spania, Franţa, Germania şi România s-a înregistrat o creştere semnificativă a prezenţei la urne, dar, în alte ţări membre, prezenţa la urne s-a ameliorat prea puţin semnificativ: în Slovacia, de exemplu, creşterea a fost de la 13 la 20 de procente.
Rezultatele vor fi urmate de discuţii aprinse în parlament, care vor dura o lună şi unde grupurile paneuropene vor lupta pentru europarlamentarii lor şi vor negocia termenii unei majorităţi pro-UE care să fie stabilă.
Rezultatul negocierilor ar diferi mult de cel din 2014, când numărul liberalilor crescuse cu aproape 50%. În 2019, reconfigurarea grupurilor de partide ar putea fi mult schimbată din cauza intrării unor noi partide de nivel naţional, precum En Marche al dlui Macron, Partidul Brexit din Marea Britanie şi Vox, din Spania. – Sursa: Financial Times/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga
