Sorin Roșca Stănescu
Grupul de puciști, cum zic unii, sau de contestatari, cum zic alții, condus de Gabriela Firea, chiar dacă pierde azi, de fapt nu pierde nimic. Iar Liviu Dragnea, chiar dacă va câștiga, nu câștigă în realitate nimic. Este un meci politic cu o miză uriașă, dar condamnat, cel puțin pentru moment, să se finalizeze printr-un rezultat de nulitate. Cine va învinge nu va culege roadele victoriei. Cine câștigă nu va primi vreo cunună de lauri. Iar acestă situație anunță noi cutremure în PSD.
Eu nu cred sub nicio formă în conspirații. În conspirații de acest fel. Sunt convins, pentru că am informații din interior, că în PSD s-a ajuns la o masă critică a nemulțumirilor în raport cu Liviu Dragnea. Acestuia, spun contestatarii săi, i s-a urcat puterea la cap. Și conduce discreționar, fără a lua deciziile în urma unor consultări cu staff-ul ales al partidului. Gabriela Firea, care este vârful de lance al celor care s-au revoltat împotriva președintelui PSD, susține că partidul este condus de așa-numitul grup de la Scroviștea. Alcătuit din persoane din afara PSD. Cum-necum, pentru prima dată Liviu Dragnea se confruntă cu un grup consistent de lideri de primă mărime, cu funcții importante în aparatul central și local. Conflictul, atingând cote maxime și fiecare dintre părți fiind puternică, nu va putea fi soluționat în niciun caz prin eliminarea din partid în masă sau unul câte unul a celor care astăzi îi cer capul lui Liviu Dragnea.
Liviu Dragnea și susținătorii săi afirmă că sunt supuși unei operațiuni tipice pentru serviciile secrete. Caracteristice statului paralel. Prin care, după ce s-a încercat fără succes dărâmarea Guvernului din exterior, se încearcă pe mâna unei coloane a cincea distrugerea partidului din interior. Intenția finală fiind blocarea legilor Justiției, domeniu în care liderul PSD se pretinde a fi un atlet.
Nu cred în niciunul dintre cele două scenarii. Nici în ideea că Liviu Dragnea acționează atât de duplicitar cum se spune, alterând prin acte discreționare buna guvernare și administrare a treburilor locale, și că utilizează yesmeni în aparatul de conducere, oameni neperformanți, numai și numai pentru a-și conserva puterea absolută din partid, și nu cred nici în scenariul că s-ar fi pus la cale un puci în beneficiul statului paralel.
Este evident că statul paralel, în frunte cu Klaus Iohannis, care este beneficiarul său direct, nu are decât de câștigat din existența și eventuala upgradare a tensiunilor din PSD. Și este la fel de evident că, sub conducerea lui Liviu Dragnea, PSD a înregistrat un scor electoral istoric și că este cel mai mare partid socialist din Europa. În plus, nu s-a mai pomenit în PSD ca un lider să fie dat jos în condițile în care partidul nu a suferit o înfrângere majoră în alegeri. Ci doar pe baza unor sondaje de opinie discutabile.
Punând între paranteze aceste scenarii, revin la teza mea inițială. Și anume că plăcile tectonice din PSD se mișcă violent și dezordonat și că acest fenomen, dacă va avea o anumită durată, va duce fie la disoluția partidului, fie la diminuarea semnificativă a forței sale, oferindu-se astfel o victorie pe tavă statului paralel. Nici măcar nu contează cine are dreptate și cine nu are dreptate. Cine și unde a greșit. Ceea ce are însă însemnătate în acest moment este un raționament rece, fie el și cinic. E clar că Liviu Dragnea, dacă va câștiga astăzi – și probabil va câștiga – nu iese mai întărit din bătălia pe care o duce cu contestatarii din propriul partid. Pentru că nu îi poate elimina. Sub nicio formă. O asemenea încercare ar fi mult prea periculoasă atât pentru PSD cât și pentru el însuși. E limpede de asemenea că acești contestatari, care au atins o masă critică numerică și valorică, vor continua presiunile pentru eliminarea lui Dragnea. Pentru ei nu mai există cale de întoarcere. Dacă nu vor putea acționa la nivel central, vor continua să acționeze în teritoriu, în ministere, unde au plasați oameni de-ai lor, și mai ales în Parlament. Apropo de Parlament. Nu pot să fiu decât încântat că există analiști extrem de experimentați și de apreciați, care au preluat în mare viteză, însușindu-și și paternitatea, teza mea conform căreia dacă puciștii pierd, lupta se va muta în Camera Deputaților, unde aceștia au șansa de a-l emlimina pe Liviu Dragnea de la conducere. Nu cred însă în cea ce se spune, cum că ar putea urma o grevă parlamentară, adversarii săi interni boicotând procesul de schimbare a legilor Justiției. Asta mi se pare o acuzație cu totul și cu totul nefondată. Pentru că nu cred nici în ruptul capului că acești contestatari lucrează mână în mână cu statul paralel.
Așadar, dacă lupta rămâne indecisă – și așa se va întâmpla – asta este de rău augur pentru PSD. Și, în al doilea rând, anunță bătălii interne viitoare mult mai crâncene decât cea la care asistăm în aceste momente.
