Fortul 13 Jilava: Consolidare, Conservare, Cunoaștere

Consiliul Județean Ilfov și Antena 3 CNN au organizat Conferința națională România Inteligentă „Fortul 13 Jilava: Consolidare, Conservare, Cunoaștere – Transformarea unui monument istoric în destinație culturală-educativă”.

Evenimentul dedicat transformării Fortului 13 Jilava într-un muzeu al memoriei represiunii comuniste a abordat subiecte esențiale privind restaurarea și valorificarea acestui monument istoric. Fortul 13 Jilava, un simbol al abuzurilor și suferinței din perioada regimului comunist, va fi transformat într-un spațiu de reflecție, educație și conștientizare, care va aduce în fața publicului lecțiile din trecut. Proiectul urmărește să creeze un loc activ de învățare, în care vizitatorii vor înțelege impactul regimurilor totalitare și importanța libertății și drepturilor fundamentale.

Hubert Thuma, președinte Consiliul Județean Ilfov, a precizat care sunt pașii care trebuie parcurși pentru transformarea în muzeu a Fortului 13: „Am fost de multe ori și am vizitat Fortul 13 și pentru copiii care sunt în sală i-aș îndemna să meargă să viziteze și acel loc. Cum intri în incinta Fortului 13 te izbești pur și simplu de o emoție. Acolo foarte mulți deținuți politici au fost bătuți, au murit acolo, au fost chinuiți. Și cred că este extrem de important pentru noi să nu uităm greșelile trecutului, pentru că doar cei care nu văd lucrurile greșite care s-au întâmplat sunt predispuși să le repete.

În cadrul evenimentului a fost prezentă și Alina Gorghiu, ministrul Justiției, care a vorbit despre noul muzeu care se va amenaja în Ilfov și a avut un îndemn pentru tinerii prezenți în sală:  „Pică mănușă evenimentul acesta peste contextul prin care trecem și profit de faptul că aveți tineri în sală ca să le spun că istoria trebuie povestită, trebuie spusă. Și cred că ăsta e mesajul zilei de astăzi, în primul rând. În al 2-lea rând, dacă vrem să înțelegem ceva din ce trăim, va trebui să rememorăm experiențele trecutului de fiecare dată când avem posibilitatea.”, a declarat Alina Gorghiu, în cadrul evenimentului.

Nu doar un loc de amintire

Transformarea fortului într-un muzeu al memoriei represiunii comuniste nu doar că va păstra istoria, dar va deveni și un simbol al luptei pentru drepturile omului și al importanței educației civice. Conferința s-a concentrat pe integrarea fortului în circuitul cultural și turistic național, astfel încât să devină un punct de atracție educațional, nu doar un loc de amintire, ci un spațiu activ dedicat învățării despre regimurile totalitare, libertate și democrație. Această inițiativă subliniază importanța păstrării memoriei colective și va contribui la construirea unui viitor mai conștient și mai responsabil.

Transformarea Fortului 13 într-un muzeu va dura probabil câțiva ani. Anul acesta am reușit să preluăm Fortul 13 în administrarea CJ Ilfov. Am identificat și o sursă de finanțare pentru că transformarea costă foarte mulți bani. Suntem la stadiul detalii, adică avizăm proiectul, după ce îl avizăm vom lucra la studiul de fezabilitate și vom afla și care sunt costurile. Noi le estimăm undeva în jurul a 15 milioane de euro și sursa de finanțare este Programul Operațional Regional, adică sunt bani europeni care în marea lor parte vor fi folosiți pentru Fortul 13. Estimăm că lucrările vor dura undeva între 2 și 3 ani de zile și sperăm să ne apucăm cât mai rapid de treabă”.

Începând cu data de 11 ianuarie 2012 Fortul 13 Jilava este încadrat, prin Ordinul ministrului culturii nr. 2010/2012, pe lista Monumentelor Istorice IF-II-m-A-21037. Întrucât ANP nu are ca obiect de activitate introducerea în circuitul monumentelor istorice și exploatarea Fortului 13, soluția identificată a fost trecerea obiectivului din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul București Jilava în domeniul public al Județului Ilfov și administrarea Consiliului Județean Ilfov.

Aflat la 3 km nord-vest de Jilava și la 10 km sud de București, Fortul 13 Jilava se află, începând din 26 iulie 2024, pe Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca parte a dosarului ”Foste închisori comuniste din România”.

Alături de Închisoarea de la Râmnicu Sărat, Închisoarea Pitești, Fostul Penitenciar de la Făgăraș și Fostul Penitenciar de la Sighetul Marmației, Fortul nr. 13 Jilava păstrează și onorează memoria victimelor regimului comunist care au suferit sau au pierit pentru opoziția lor față de regim. Dosarul ”Foste închisori comuniste din România” ilustrează tipologii diferite atât ale experimentelor opresive ale regimului, cât și ale sistemelor de detenție în care mii de oameni nevinovați au pierit și despre care mii de supraviețuitori au depus mărturii impresionante.

Înființată în 1945, odată cu preluarea puterii de către comuniști în România, așa-numita rețea extinsă a „caselor morții” a urmărit reabilitarea prin tortură a prizonierilor pentru a asigura convertirea lor la ideologia comunistă și a funcționat ca un mecanism care includea 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată. Pentru a ilustra mecanismul, selecția include un penitenciar de maximă securitate, de tranzit folosit ca centru de triere centralizat, două dintre cele mai reprezentative locuri pentru metodele inumane utilizate și două penitenciare care au adăpostit categorii speciale de deținuți, personalități politice importante și cadre militare.

Penitenciarul Jilava a fost centrul de triere prin excelență al sistemului penitenciar comunist, utilizat pentru centralizarea sentințelor politice.  Fortul nr. 13 al Penitenciarului Jilava făcea parte din centura de fortificații construite în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea în jurul Bucureștiului, ca componentă principală a unui sistem defensiv mai amplu al țării, inițiat și susținut de regele Carol I de Hohenzollern. Dezvoltat de generalul belgian Henry Alexis Brialmont și de căpitanul inginer Ioan Clucer, sistemul era alcătuit din 18 forturi, fiecare dintre ele echipat cu o baterie de artilerie.

Construcția Fortului nr.13 a început în anul 1886, lucrările terminându-se în martie 1893, după repetate modificări și adaptări ale planurilor în raport cu evoluția cerințelor militare, tehnologia și materialele de construcție și din motive economice.

După finalizarea construcției, a fost folosit ca depozit pentru muniții și ca garnizoană militară până în 1907 când un grup de fermieri a fost arestat și ulterior adus în această locație pentru închisoare. Din acel an, Jilava a fost reproiectată pentru a funcționa ca închisoare militară până la 1 aprilie 1948, când a intrat în administrarea Direcției Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Între 1948 și 1964, regimul de închisoare al Jilavei, ca închisoare de maximă siguranță, s-a concentrat exclusiv pe exterminarea oponenților grei ai noului regim politic comunist, aceștia fiind deținuți în condiții speciale. De exemplu, celulele izolante erau încăperi fără deschideri de lumină naturală, amplasate în subteran, la o adâncime de 8-10 m.

Deţinuţii erau fie cercetaţi, fie în aşteptarea judecăţii, în timp ce dizidenţii din alte penitenciare au fost aduşi pentru anchete suplimentare sau pentru a fi transferaţi în alte centre de detenţie. În general, un prizonier petrecea câteva luni la Jilava. Singurul drept pe care îl aveau dizidenții politici, conform regulamentului de reținere și pază a prizonierilor, era acela de a ieși afară. Cu toate acestea, chiar și acest singur drept a fost uneori încălcat. Mai bine de un milion de oameni au trecut pragul închisorii terorii – printre ei și Corneliu Coposu, monseniorul Vladimir Ghika, mitropolitul Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt.

După 1970, celulele Fortului nr. 13 au fost dezafectate parțial, iar unii dintre deținuți, cei neînchiși pentru infracțiuni politice, au fost transferați în noua clădire a penitenciarului. Istoria neagră a acestui loc a continuat până în decembrie 1989, când 63 de manifestanţi arestaţi de pe străzile Bucureştiului în timpul Revoluției au fost arestați, bătuţi, urcaţi în dube şi aduşi la Jilava, în celulele vechii închisori, într-o încăpere de 15 metri pătrați. După 1990, vechiul amplasament al penitenciarului a fost abandonat și folosit ca depozit, acum fiind vizitat ocazional ca loc de memorie în așteptarea unor intervenții viitoare planificate care să redea semnificația locului.