Există două principii analitice care merită amintite înainte de aprofundarea efectelor noilor tarife anunțate de administrația Trump. Primul este că am intrat într-o ordine mondială neunitară, în care se trece la o altă epocă geopolitică.
Al doilea este distincția dintre imperativele geopolitice și ingineria geopolitică.
Imperativele geopolitice obligă națiunile să acționeze în anumite moduri (previzibile).
Ingineria geopolitică este modul în care națiunile își gestionează imperativele geopolitice, un proces care necesită echilibrarea politicii interne a unei națiuni între cei care salută noua realitate și cei care se opun acesteia. Rezultatul este previzibil, chiar dacă despre procesul prin care apare nu se poate spune același lucru, în afară de rezultatul dictat de realitatea geopolitică.
În acest sens, actuala realitate geopolitică este aceasta: Ordinea mondială care a fost în vigoare de-a lungul secolului XX a erodat și a fost concepută o nouă eră. Suntem într-o perioadă în care normele secolului trecut nu mai sunt relevante. Este un timp rar și neliniștitor, dar s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei.
Ordinea ultimilor 100 de ani a început cu imperiile europene occidentale, care și-au folosit accesul la Oceanul Atlantic pentru a domina o mare parte din restul lumii, în special părțile non-europene ale emisferei estice. Europa de Est a fost exclusă în mare parte din puterea imperială.
Regatul Unit a luat partea leului de avere imperială, urmat de Franța, Spania și Olanda, continentul a fost atât de fragmentat în state independente generând războaie.
Acest secol european a cuprins trei faze distincte.
Prima a fost încercarea Germaniei de a-și restructura Imperiul, implicit Europa, ducând la Primul Război Mondial. A doua fază a fost Al Doilea Război Mondial, care a dus la o Europă slabă și fragmentată, dar cu o putere mai mare pentru URSS și SUA. Nevoile lor de acces la Atlantic și de a controla Europa au dus la a treia fază – Războiul Rece. SUA și URSS au împărțit Europa, primul actor luând Occidentul, iar cel de-al doilea – Orientul. Conflictul care a rezultat a fost o confruntare în Europa între Vest și Est și, în mod crucial, un război de proxy global pentru vestigiile imperiilor Europei. Războaiele directe, luptele proxy și operațiunile ascunse și excesive au fost efectuate în Africa și Asia, Orientul Mijlociu și America de Sud, sub amenințarea distrugerii reciproce printr-un război nuclear.
Strategia SUA din timpul Războiului Rece a fost crearea unui sistem economic care a adus beneficii Washingtonului în detrimentul Moscovei. Beneficiile economice ale alierii cu SUA au fost superioare celor ale alianșelor cu URSS.
Moscova putea sprijini regimurile care au condus o țară, dar nu și țării în sine, în timp ce SUA puteau susține ambele direcții. Washingtonul și-a folosit resursele pentru a gestiona Europa de Vest și așa-numita lume a treia. A conceput o strategie de liberalizare și facilitare a comerțului în vestul. Această strategie a inclus tarife, ceea ce a permis recuperarea economiilor europene și emergente din lumea a treia pentru a accesa piața americană. Comerțul liber – ca principiu, dacă nu ca realitate – a fost astfel o armă majoră în Războiul Rece, una care a ajutat la reconstruirea Europei de Vest și la subminarea URSS. Chiar dacă a fost greu, SUA au reușit să acopere aceste cheltuieli.
Resursele au permis economiei să funcționeze eficient, în ciuda tarifelor dezechilibrate și a ajutorului extern. A fost și de succes din punct de vedere politic – prețurile interne ale SUA au rămas scăzute datorită costurilor scăzute ale mărfurilor importate, produse cu o forță de muncă ieftină. A fost un câștig în ambele direcții: pentru S.U.A. și pentru aliații săi.
În unele moduri, Războiul Rece a depășit căderea comunismului. Rusia a rămas o putere militară, iar SUA și-au continuat strategia de război militar și economic. Dar războiul din Ucraina a schimbat lucrurile.
Limitele puterii militare și economice rusești au obligat Washingtonul să-și reconsidere imperativul de a rezista Rusiei prin apărarea Europei și, într-adevăr, chiar valoarea dimensiunii economice a Războiului Rece. Transferul producției industriale în zone ale Alianței Europene prăbușite a creat un sistem de încredere în S.U.A.
În termeni simpli, acest lucru înseamnă că suspendarea sau perturbarea exporturilor din aceste țări, în special China, ar putea submina economia SUA. Țările de care depindeau SUA au fost supuse forțelor interne – greve, insurecții, lovituri de stat și așa mai departe.
Costurile și beneficiile financiare pentru Statele Unite în această relație s-au schimbat, iar riscurile de dependență sunt din ce în ce mai mari odată cu creșterea cererii. De exemplu, China ar putea alege să renunțe la beneficiile economice ale exporturilor către SUA în favoarea beneficiilor politice sau militare ale slăbirii producției americane.
Grevele sau tulburările din Europa ar putea face același lucru, chiar și fără intenția de a dăuna SUA.
Comerțul liber – sau comerțul în care tarifele consolidează finanțele altor țări și slăbesc economia cumpărătorului – pot deveni atât de extreme încât riscurile depășesc beneficiile. Dimensiunea financiară poate fi pozitivă sau negativă pentru o națiune, dar disponibilitatea mărfurilor fabricate depinde nu numai de beneficiile pentru țările exportatoare, ci și de ambițiile geopolitice (și de stabilitate) ale acestor țări.
China este o țară instabilă din punct de vedere istoric. Alte țări sunt mai mult sau mai puțin. Pericolul unei națiuni care nu este în măsură să continue transportul de produse esențiale către SUA din cauza instabilității este mărit în măsura în care se bazează pe importuri pentru a-și conduce propria economie.
Disponibilitatea și prețurile mici nu sunt garantate în comerțul internațional. SUA au creat un sistem care a fost în teorie benefic, dar în realitate vulnerabil la evenimentele interne din țările exportatoare. Cu toate acestea, însoțit de accelerarea dezechilibrelor financiare, sistemul a devenit învechit. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, pe măsură ce amenințarea rusă scade, SUA își schimbă strategiile, inclusiv în comerț.
Trecem de la un proces de imperative generate de realitățile geopolitice la ingineria unei noi realități.
Problemele financiare fac parte din procesul economic la fel cum problemele militare fac parte din procesul geografic și ambele fac parte din geopolitică. Creșterea recentă a tarifelor face parte din reînnoirea sistemului financiar. În timp ce o analiză geopolitică largă are o eleganță neconcertantă, ingineria are o realitate mai detaliată.
Luați în considerare un râu și ingineria unui pod peste el. Cursul râului este previzibil. Ingineria este mai complexă și mai sensibilă la eroare. Când ne uităm la acțiunile recente ale președintelui Donald Trump, râul trebuie traversat, dar construirea unui pod este complexă și incertă – și vulnerabilă la erori. Astfel, un plan pentru redefinirea sistemului trebuie proiectat, deși rezultatul acțiunilor inițiale ale lui Trump este incert, chiar dacă pare să știe ce vrea.
Intenția lui este să șocheze sistemul și, probabil, să deschid ușa către o inginerie mai precisă. Există multe interese economice în sectoarele economiei SUA, în care beneficiul imediat depășește riscurile pe termen lung, precum și sectoarele în care realitatea financiară a avut deja un impact mare.
În mod clar, Trump încearcă să facă cât mai mult în primele 100 de zile – înainte de încheierea ”lunii de miere”. Cu aproximativ 20 de zile rămase și cu democrații care se recuperează din șocul înfrângerii și republicanii nesiguri, dar loiali, Trump poate concluziona că planificarea pe termen lung și construirea coaliției sunt imposibile.
Dar, așa cum au făcut alți președinți dinaintea lui, el acționează rapid și drastic, urmând să revizuiască mai târziu, după caz. Aceasta este o chestiune de inginerie, care acționează cu o viteză neașteptată într-un mod aparent incoerent.
Restructurarea poate avea loc atunci când va fi obligat printr-o opoziție națională și internațională puternică. Dar după ce va fi stabilit deja principiul strategic pentru eventualele negocieri.
Așadar, lumea încearcă să găsească o nouă ancoră. – adaptare după https://geopoliticalfutures.com
