Sorin Roșca Stănescu
Liviu Dragnea a câștigat. Și-a zdrobit literalmente toți adeversarii interni. La vârf dispune de o nouă conducere. Care va îndeplini necondiționat și întocmai toate directivele lui. Din această perspectivă, lucrurile sunt clare. Dar prețul acestei victorii este mare. Să încercăm să evaluăm consecințele din această perspectivă.
A fost un Congres Extraordinar. Organizat cam pe la mijlocul ciclului politic. Conducerea la vârf a fost în bună măsură schimbată. Deși membri Comitetului Politic Executiv aveau mandat pe patru ani. Când se întâmplă așa ceva, singura concluzie logică este că PSD a avut până în prezent o conducere neperformantă. Pentru că, altfel, de ce ar fi fost necesară trecerea ștafetei în alte mâini? O conducere neperformantă sau contraperformantă, desigur cu excepția lui Liviu Dragnea. Este cât se poate de logic să ne gândim că, inițial, acesta și-a alcătuit și apoi a condus o echipă slabă.
Aceasta este prima mare vulnerabilitate a evenimentului politic de sâmbătă. Când un partid, la putere fiind, deținând cea mai mare parte a administrației locale, Executivul la nivel național precum și majoritatea parlamentară, își execută garnitura de conducere, situația este infinit mai dramatică decât în ipoteza în care respectivul partid s-ar afla în opoziție. Această realitate l-a determinat pe Liviu Dragnea să încerce să creeze o altă aparență, de natură să confere Congresului o motivație diferită de cea reală. Inițial, intenția a fost aceea de a prezenta spre aprobare Congresului Extraordinar nu mai puțin de patru moțiuni. Patru documente programatice de natură să redefinească obiectivele PSD pentru următorii ani. Existând noi obiective, schimbându-se practic punctele cardinale, s-ar fi putut astfel justifica și necesitatea înlocuirii echipei de conducere prin personaje mai adecvate noilor ținte. Precipitându-se să organizeze acest Congres Extraordinar, pe care inițial nu el, ci adversarii săi l-au solicitat, obsedat fiind să nu-și piardă puterea ci, dimpotrivă, să și-o consolideze, Liviu Dragnea a descoperit cu stupoare că nu dispune de echipa capabilă să conceapă și să redacteze cele patu documente programatice. Pentru că unii membrii ai acestei ipotetice echipe tocmai urmau să fie exmatriculați. Și, astfel, din această perspectivă, Dragnea a intrat în criză de timp.
Al doilea scenariu pe care l-a conceput, un scenariu de rezervă, a fost acela de a renunța la cele patru moțiuni în favoarea unui singur document mai puternic și cardinal din perspectiva obiectivelor viitoare vizate de PSD. În aceste condiții, acest singur document programatic urma să fie propus spre adoptare de el însuși, sugerându-se astfel că e croit după chipul și asemănarea președintelui partidului.
Nici așa nu ar fi fost rău. În definitiv, de ce nu ar putea propune Liviu Dragnea, conducătorul celui mai mare partid din România și al primului partid socialist din Europa, o nouă viziune asupra dezvoltării României în viitorii ani? Dacă președintele Klaus Iohannis a ratat șansa de a le propune românilor un proiect de țară, de ce nu ar face asta președintele PSD? Cu atât mai mult cu cât a fost împiedicat să preia conducerea Executivului, a fost ținut pe tușă, pus în situația de a observa, fără a fi tulburat de lupta din prima linie, ceea ce-i lipsește acestui stat. Mai mult decât atât. Liviu Dragnea se pregătește pentru a candida a viitoarele alegeri prezidențiale, iar un proiect de țară, pe care să-l poată invoca în fața cetățenilor României, susținut de către Alianța PSD plus ALDE, i-ar prinde numai bine.
Din nefericire însă și acest scenariu a fost ratat. Liviu Dragnea s-a dovedit incapabil să prezinte Congresului Extarordinar un document programatic pe care să îl intituleze „Proiect de țară” și pe care să îl supună spre unanima adoptare participanților. În zilele premergătoare Congresului Extraordinar, Liviu Dragnea și-a pierdut timpul numărându-și voturile, întocmind liste negre cu adversarii săi reali sau potențiali și strategii pentru eliminarea și înlocuirea lor cu oameni de încredere, nu a mai avut nici timp, nici energie pentru a întocmi un proiect de țară. Și, la fel cum s-a întâmplat în cazul celor patru moțiuni preconizate, nici aici nu a dispus de o echipă competentă, capabilă să elaboreze documentul programatic.
Așa că marea epurare operată de Liviu Dragnea nu a mai putut fi în niciun fel disimulată. Un simplu discurs, indiferent cât de lung este el și indiferent cât de mare este plaja pe care încearcă să o acopere, nu poate ține loc de moțiuni și, cu atât mai puțin, de proiect de țară.
Cu ce s-a ales partidul social-democrat după atâta frământare, după atâta precipitare și după efortul de a trimite la București, pentru a umple Sala Palatului, câte un delegat la circa 100 de membri? Cu eliminarea unora dintre cei mai importanți vectori de opinie și cu un discurs tip ghiveci, prin care oratorul a încercat să acopere mai toate domeniile vieții economico-sociale, anunțând mai multe obiective decât în încap în zece generații. Un discurs sforăitor, neangajant, cu câteva accente notabile privind suveranitatea națională, domnia legii, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, reformarea Justiției și lupta împotriva statului paralel. Fiind aplaudat, dar nu și votat, acest discurs nu poate fi asumat drept un document programatic și, prin urmare, PSD nu va fi chemat să răspundă în cazul în care niciuna dintre țintele preconizate de Liviu Dragnea nu va fi vreodată atinsă.
La numai o zi după ce a redus la tăcere cele câteva voci mai convingătoare din PSD, peste țară se lasă o liniște rău prevestitoare. Lipsind aproape cu desăvârșire dezbaterea, pentru că nicin membru marcant PSD nu va mai îndrăzni să gândească cu capul lui și cu voce tare, în spațiul mediatic se crează un vid care, inevitabil, urmează să fie umplut de opoziție. Pentru moment, Dragnea a reușit să evite un tip de conducere colectivă. Puterea sa a crescut exponențial. Dar prețul îl plătește mai întâi PSD, care scade dramatic și mult prea devreme în sondaje, apoi prețul va fi plătit de opoziție, care crește la fel de dramatic și la fel de nemeritat în aceleași sondaje și, în final, de români, care cărora nu li se mai servește pâine, ci doar circ.
