O treime dintre copiii României de-abia au ce pune pe masă
Guvernul a aprobat Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru 2015 – 2020 și Planul strategic de acțiuni pentru aceeași perioadă. Documentele creează cadrul legal și strategic în domeniu și îndeplinesc o condiționalitate stabilită de Comisia Europeană pentru accesarea fondurilor structurale aferente perioadei de programare 2014 – 2020. Strategia urmărește doua linii generale de acțiune: reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, având două domenii distincte de politici: politici care vizează persoanele (ocuparea forței de muncă, prestații de natură socială, acces la finanțare, educație, sănătate, locuințe) și politici zonale (zonele rurale și comunitățile urbane marginalizate, inclusiv cele de romi).
Principalele rezultate vizate prin implementarea Strategiei sunt creșterea gradului de ocupare a persoanelor sărace și vulnerabile prin programe de activare pe piața muncii, creșterea sprijinului financiar pentru persoanele cu venituri reduse (venitul minim de inserție) și introducerea stimulentelor pro-activare, promovarea incluziunii sociale a comunităților marginalizate printr-o abordare integrată, concentrată asupra copiilor, îmbunătățirea funcționalității serviciilor sociale, integrarea beneficiilor de asistență sociala, a serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare și a altor servicii publice prin transformarea asistentului social într-un ”integrator” cu o atribuție solidă de management de caz, investiții într-un sistem de e-asistență socială, creșterea rolului economiei sociale și consolidarea mecanismelor de coordonare, monitorizare și evaluare.
Persoanele și/sau familiile sărace sunt cele al căror venit anual este sub 60% din venitul mediu, exprimat per echivalent adult. În 2008, în acest grup se aflau aproape cinci milioane de români. Sărăcia absolută a crescut în România, în perioada 2008 – 2012, de la 23,4% în 2008, la 27,7% în 2012. De asemenea, în 2013, 40,4% din populația țării era expusă riscului de sărăcie și excluziune socială. La nivelul anului 2012 (ultimul pentru care există date), sărăcia era de trei ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane, iar o treime dintre copiii României traiau în sărăcie.
Obiectivul Guvernului este ca, prin măsurile aplicate, din 2012 până în 2020, cel puțin 400.000 de persoane să fie scoase din categoria populației sărace.