În România, cel puțin doi copii au nevoie zilnic de serviciile de urgență după o cădere accidentală de la înălțime (de la propria fereastră, de pe scări, din copac sau de pe tobogan), arată un raport național întocmit de Empria, pentru perioada 2017 – 2024, trimis redacției noastre.
În perioada analizată, Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (112) a înregistrat 7.093 de astfel de incidente, iar registrele clinice arată că peste 100 de copii/an sunt internați cu fracturi complexe ori traumatisme cranio-cerebrale. În spatele acestor cifre se ascund destine frânte și familii marcate pe viață: o clipă de neatenție se poate transforma, uneori ireversibil, în tragedie. Accidentul casnic sau din spațiul de joacă continuă să fie perceput ca un „ghinion” individual, nu ca simptomul unei probleme de siguranță structurală.
Practicile minime de protecție – plase la ferestre, porți de siguranță pe scări, pardoseli absorbante în parcuri – rămân opționale, iar lipsa unui registru național al incidentelor face ca amploarea fenomenului să fie adesea subestimată. În realitate, autorii analizei estimează că peste 70% dintre cazuri ar fi putut fi prevenite prin măsuri tehnice cu cost redus și supraveghere adecvată. Deși mass-media relatează periodic despre astfel de incidente, societatea pare să le perceapă ca evenimente izolate, nu ca un fenomen sistemic. În realitate, lipsa unor măsuri minime de prevenție în locuințe, în spațiile publice sau în școli poate transforma orice clipă de neatenție într-o tragedie. Motivată de această discrepanță între percepția publică și realitate, Empria, companie specializată în produse de siguranță pentru copii, a inițiat primul Raport național privind căderile de la înălțime în rândul copiilor din România. Demersul nu vizează promovarea de produse, ci furnizarea de dovezi solide care să susțină politici publice, campanii de informare și standarde minime obligatorii pentru spațiile în care copiii trăiesc, învață și se joacă. Acest raport aduce în atenția publică realitatea statistică, medicală și umană a căderilor suferite de copii în România.
Demersul Empria este și o formă de responsabilitate asumată: nu este suficient să oferi produse de protecție; este nevoie să explici de ce sunt necesare, unde sunt cele mai utile și cum se poate construi o cultură reală a prevenirii.
„Ca părinte, e dureros să afli că majoritatea acestor accidente puteau fi evitate. Ne dorim ca acest raport să-i ajute pe alți părinți să vadă pericolele ascunse din jurul copiilor și să le poată preveni la timp” – Tudor Ciumara, fondator Empria
Raportul se bazează pe date colectate din trei surse complementare: baza de date a Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), care centralizează apelurile de urgență legate de căderile minorilor, baza de date a Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), care conține informații clinice despre copiii internați în urma unor astfel de incidente și o bază de date proprie, creată de companie, prin analizarea cazurilor mediatizate în presă în ultimii ani.
Prin coroborarea acestor surse, raportul aduce o imagine de ansamblu unică în România – care nu doar contabilizează accidentele, ci și le explică, le contextualizează și le transformă în lecții valoroase pentru întreaga societate.
Raportul se adresează tuturor actorilor implicați: familii, profesioniști din sănătate și educație, decidenți politici, urbaniști și media. Doar prin colaborare și asumarea responsabilității comune putem transforma căderea de la înălțime dintr-un „incident inevitabil” într-un risc controlabil, susțin autorii analizei.
Interpretările și concluziile prezentate în acest raport reflectă o analiză civică responsabilă a datelor disponibile public și nu substituie expertiza profesională în sănătate publică, medicină sau politici sociale.
Riscurile cotidiene
Datele arată că în medie, 2–3 copii cad zilnic de la înălțime în România, iar cel puțin un copil pe săptămână este internat în spital cu leziuni grave în urma unui astfel de accident. În unele cazuri, căderile de la înălțime s-au soldat cu leziuni neurologice grave sau chiar deces. Cele mai tragice situații implică, de obicei, copii sub 5 ani, lăsați nesupravegheați sau expuși unor ferestre ori balcoane neprotejate. Fiecare dintre aceste pierderi este o tragedie care ar fi putut fi evitată.
Analiza este importantă pentru că face vizibil ceea ce de obicei rămâne nevăzut: riscurile cotidiene din viața copiilor. Căderile de la înălțime nu sunt doar evenimente întâmplătoare. Ele au loc mai des în anumite luni, în anumite județe și în anumite contexte familiale. Înțelegerea acestui „unde” și „când” este primul pas spre un „cum evităm”.
Studiul scoate în evidență că:
- cei mai expuși sunt copiii sub 5 ani, cu un risc crescut în lunile de vară;
- băieții sunt implicați în două treimi dintre accidente;
- cele mai frecvente căderi au loc din pat, de la geam, de pe scări și sunt ușor de prevenit;
- județele cu cele mai multe cazuri raportate sunt București–Ilfov, Mureș, Iași și Dolj;
- în peste 70% dintre incidente, prevenția ar fi fost posibilă prin măsuri simple: echipamente de protecție și supraveghere activă.
„Nu facem acest demers din rațiuni comerciale. Este un apel civic, bazat pe date și realitate, pentru ca niciun părinte să nu mai poată spune «n-am știut».” – se arată în concluziile raportului Empria.
Între 2017 și 2024, în fiecare an au fost înregistrate sute de cazuri – cu un vârf de peste 1.000 în anul 2021. Este posibil ca acest maxim să reflecte reluarea activităților după pandemia COVID-19, într-un context în care măsurile de siguranță nu au ținut pasul cu energia reprimată a copiilor. În ultimii trei ani, datele prezentate în graficul următor sugerează o ușoară scădere a numărului de cazuri. Dar nu știm încă dacă acest trend reflectă o prevenție mai eficientă, o modificare a comportamentului familial sau, dimpotrivă, o subraportare. Ce este sigur: cifra nu a ajuns niciodată la un nivel mic.
Sezonalitatea: riscul crește odată cu soarele (date cumulate 2017–2024)
Când privim distribuția lunară, reprezentată în graficul următor, un lucru devine evident: pericolul se activează primăvara și atinge cote alarmante vara.
Aproape jumătate dintre toate incidentele se concentrează în lunile mai, iunie, iulie și august – lunile în care copiii sunt mai mult acasă, în vacanță, iar părinții… adesea la muncă.
Iunie este luna cu cel mai mare număr de accidente – peste 900 de cazuri. Este urmată de iulie și august, confirmând ideea că libertatea nesupravegheată a verii vine cu un preț.
Ianuarie și februarie, în schimb, sunt cele mai „sigure” luni – activitate fizică redusă, mai mult timp petrecut în interior și o supraveghere mai prezentă datorită sărbătorilor sau condițiilor meteo.
Sezonul cald nu aduce doar înghețată și joacă în parc – ci și o explozie de riscuri. Copiii mici sunt mai tentați să exploreze, iar copiii mari își testează limitele. Geamurile sunt deschise, scările devin piste de alergare, copacii – provocări de escaladare. Aceste date ne spun, fără echivoc, că prevenția nu trebuie să fie reactivă, ci anticipativă. Campaniile de informare ar trebui lansate cel târziu în martie, iar părinții, educatorii și autoritățile locale să fie pregătiți pentru ce urmează.
Județele în care pericolul e mai aproape decât pare
Accidentele prin cădere de la înălțime nu se împart egal între județe. Unele zone ale țării înregistrează zeci de cazuri pe an, altele – doar câteva. Dar pentru a înțelege cu adevărat riscul, nu este suficient să numărăm incidentele – trebuie să le raportăm la numărul de copii care locuiesc acolo. Altfel, un județ mare va părea mereu mai periculos, chiar dacă, în realitate, riscul pentru fiecare copil este mai mic.
Cazuri în termeni absoluți: București – Ilfov conduce detașat
Nu este o surpriză că zona București–Ilfov apare în top: aproape 1.800 de incidente raportate în 8 ani. Densitate mare, blocuri înalte, trafic intens și o populație de copii numeroasă – toate se combină într-un context urban în care riscul este constant. Județe precum Mureș (660), Iași (600), Dolj (392), Constanța (330) și Galați (235) urmează în clasament, uneori din motive diferite: fie urbanizare rapidă, fie locuințe cu risc structural, fie o raportare mai riguroasă a incidentelor.
Rata de incidență
În ceea ce privește numărul de accidente raportate (total 2017-2024) la 100.000 de copii (0–14 ani), folosind datele de la recensământul din 2021, analiza arată că Mureș este județul cu cea mai mare incidență: peste 750 de cazuri/100.000 de copii – de aproape 3 ori peste media națională estimată. Acest lucru indică o problemă structurală care necesită atenție urgentă: fie infrastructura este nesigură, fie lipsește prevenția, fie copiii sunt lăsați frecvent nesupravegheați. Ialomița și Dolj apar surprinzător de sus în clasament, semnalând riscuri locale serioase, poate neobservate până acum în politicile publice.
Zona București–Ilfov, deși are cele mai multe cazuri în cifre brute, are o incidență medie superioară, dar nu extremă – ceea ce arată că riscul e mare în termeni absoluți, dar „proporțional” cu densitatea populației.
Cine sunt copiii care cad? Vârsta, genul și vulnerabilitatea
Cei mai mulți copii care cad au între 5 și 16 ani – o grupă extinsă care cuprinde vârsta explorării, a autonomiei și a lipsei de conștientizare a pericolului. Dar dacă privim dincolo de numere brute, un detaliu devine clar: copiii sub 5 ani sunt, în realitate, cei mai vulnerabili, pentru că riscul per an de viață este mai mare – și pentru că impactul fizic al unei căderi este mult mai grav la vârste mici. Un bebeluș de 8 luni care cade din pat nu are aceleași șanse de recuperare ca un adolescent de 14 ani care cade din copac. Aceste vârste mici implică un risc dublu: Imprevizibilitate: copiii pot cădea fără avertisment, fără să pară că „știu” ce fac. • Fragilitate: o cădere de la doar un metru poate însemna fracturi, contuzii grave sau chiar leziuni cerebrale.
Datele STS confirmă ceea ce studiile internaționale arată constant: băieții sunt implicați în semnificativ mai multe incidente. Aproximativ două treimi din cazuri îi implică pe ei – un dezechilibru vizibil în toate grupele de vârstă. Explicațiile sunt multiple: • nivel de activitate fizică mai mare; • tendința de a-și asuma riscuri; • implicare în jocuri de tip „cățărare” sau „sărituri”; • percepția culturală că „băieții sunt mai năzdrăvani”. Este un semnal clar că băieții trebuie vizați explicit în campaniile de prevenție – cu mesaje adaptate și medii prietenoase (sport, jocuri, social media).
O vulnerabilitate a sistemului este dată de faptul că în peste 400 de cazuri vârsta sau genul nu sunt raportate, aparent un detaliu tehnic, dar care ascunde o realitate: datele administrative nu sunt întotdeauna suficient de complete pentru a permite o prevenție personalizată.
În ce zile cad copiii?
Deși căderile se întâmplă în fiecare zi, nu toate zilele sunt chiar la fel de riscante. Număr de cazuri pe zilele săptămânii.
Vineri este ziua cu cele mai multe cazuri raportate. Urmează sâmbăta și lunea – un trio surprinzător care ne spune mai multe decât pare: • Vineri – începutul deconectării: părinții sunt obosiți, rutina se relaxează, vigilența scade. • Sâmbătă – timp liber, multă joacă, supraveghere mai lejeră, activități neorganizate. • Luni – revenirea la program: tranziții bruște, oboseală acumulată, reactivarea rutinei școlare (inclusiv căderi în curți, pe scări, în drum spre școală).
Joi are cele mai puține cazuri. Duminica este aproape la fel de „liniștită”, dar interpretarea trebuie făcută cu grijă: • Joia este o zi „de mijloc” – fără vârfuri de activitate sau oboseală acută. • Duminica – copiii stau mai mult în familie, au program mai restrâns sau petrec timp în medii mai controlate.
Locurile cel mai frecvent implicate în căderi
Autorii au identificat peste 20 de tipuri de locuri de unde cad copiii: etaj / geam / balcon (peste 1.000 de cazuri), scări / trepte (aproape 1.000 de cazuri), pat, scaun, masă (peste 700 de cazuri), copaci, poduri, garduri (aproape 1.300 de cazuri cumulate), locurile de joacă (leagăne, tobogane) – peste 500 de cazuri, căruțe, poduri, acoperișuri – cazuri mai rare, dar periculoase.
În peste 2.000 de cazuri clasificate drept „Altele”, situația nu a fost clarificată, dar cel mai probabil multe dintre ele se încadrează în tiparele deja menționate
Concluzie
Accidentele prin cădere de la înălțime în rândul copiilor nu sunt rare, nu sunt excepții, și mai ales nu
sunt simple „ghinioane”. Datele arată fără echivoc: este vorba despre un fenomen larg răspândit,
repetitiv și profund subestimat.
Acest raport nu are caracter medical, științific sau juridic oficial. Autorii menționează că nu sunt medici, epidemiologi sau statisticieni profesioniști și recomandăm consultarea specialiștilor (medici, arhitecți, psihologi, legislatori) pentru decizii individuale sau politici publice care presupun expertiză tehnică aprofundată.
[…] În România, cel puțin doi copii au nevoie zilnic de serviciile de urgență după o cădere accidentală de la înălțime (de la propria fereastră, de pe scări, din copac sau de pe tobogan), arată un raport național întocmit de Empria, pentru perioada 2017 – 2024, trimis redacției noastre. În perioada analizată, Sistemul Național Unic pentru […] Citeste mai mult […]