Pentru mai bine de jumătate de secol, guvernele din toată lumea s-au încrezut într-o singură companie care să păstreze secrete comunicațiile spionilor, ale soldaților or ale diplomaților, dezvăluie The Washington Post.
Compania, Crypto AG, s-a remarcat cu un contract încheiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial destinat construirii unei mașini de codare pentru trupele americane.
Astfel capitalizată, compania a ajuns să domine piața fabricanților de mașini de codare pentru decenii, trecând de la echipamente mecanice la circuite electronice și, în fine, la cipuri de silicon și software.
Compania elvețiană a făcut milioane de dolari vânzând echipamente către peste 120 de țări în secolul 21. Printre clienți s-au numărat țări ca Iran, junte militare din America Latină, cei doi rivali cu arme nucleare India și Pakistan sau chiar Vaticanul.
Dar ceea ce nici unul dintre acești clienți n-a știut vreodată era faptul că firma Crypto AG era deținută în secret de CIA într-un parteneriat ultrasecret cu serviciile de informații vest-germane. Spionii CIA au au aranjat echipamentele companiei în așa fel, încât au putut sparge cu ușurință codurile utilizate de țări pentru a cripta mesajele.
Afacerea, care se întinde pe mai multe decenii, printre cele mai bine păzite secrete din istoria Războiului Rece, este relatată de CIA într-o istorie comprehensivă a operațiunii obținute de the Washington Post și ZDF, postul public german, în cadrul unui proiect comun.
Au fost identificați ofițerii CIA care au condus programul și directorii companiei încredințați să-l execute. Au fost stabilite originile operațiunii, precum și conflictele interne care au fost pe punctul să o compromită. Este descris modul în care Statele Unite și aliații său au exploatat ani de zile credulitatea altor state, luându-le banii și furându-le secretele.
Operațiunea, cunoscută la început sub numele de cod Thesaurus și mai târziu Rubicon, se califică drept una dintre cele mai îndrăznețe din istoria CIA.
”A fost lovitura de informații a secolului” se concluzionează în raportul CIA. ”Guvernele străine plăteau bani frumoși Statelor Unite și Germaniei de Vest pentru privilegiul de a le fi citite cele mai secrete comunicații de către cel puțin două (posibil cinci sau șase) țări străine”.
Din 1970, CIA și partenerul său în operațiuni de spart coduri, Agenția Națională de Securitate (NSA), au controlat aproape fiecare aspect al operațiunii Crypto, conducând împreună cu partenerii germani deciziile în ce privește angajarea deciziilor, proiectarea tehnologiei, sabotarea algoritmilor și direcționarea țintelor de vânzări.
După aceasta, spionii s-au pus pe ascultat.
L-au monitorizat pe mullah-ul Iranului în timpul crizei ostaticilor din 1979, au alimentat serviciile cu informații despre acțiunea militară a Argentinei în timpul războiului din insulele Falklands, au luat urma campaniei de asasinate împotriva dictatorilor sud-americani și i-au surprins pe oficialii libieni felicitându-se reciproc în timpul atentatului din 1986 dintr-o discotecă din Berlin.
Dar programul a avut limitele lui. Principalii inamici ai Americii, incluzând Uniunea Sovietică și China, n-au fost niciodată clienții Crypto.
Suspiciunile lor în privința legăturilor companiei cu lumea occidentală le-au ferit de expunere, deși istoricul CIA sugerează că spionii americani au aflat destule monitorizând interacțiunea altor țări cu Moscova și cu Beijing.
Au existat, de asemenea, breșe de securitate care au pus Crypto sub semnul întrebării. Documente date publicității în anii 70 au scos la iveală o corespondență extinsă și incriminatoare între pionierul NSA și fondatorul Crypto.
Țintele străine au fost puse în alertă de declarațiile nechibzuite ale unor oficiali, inclusiv ale președintelui Ronald Reagan. Iar arestarea în 1992 a unui dealer Crypto în Iran, care nu știa că vinde echipamente măsluite, au declanșat o devastatoare campanie de publicitate, potrivit istoriei CIA.
Dar adevărata dimensiune a relației dintre companie cu CIA și cu partenerii germani nu a fost dezvăluită niciodată până acum.
Agenția germană de spionaj, BND, a fost convină că riscul de expunere este prea mare și a părăsit operațiunea la începutul anilor 1990. Dar CIA a cumpărat acțiunile părții germane și pur și simplu a continuat, ridicând valoarea Crypto până în 2018, când agenția a vândut acțiunile companiei, potrivit unor foști și actuali oficiali.
Importanța companiei pe piața de securitate globală a scăzut din acel moment, fiind afectată de răspândirea tehnologiilor de criptare online. Cândva privilegiul guvernelor și marilor corporații, tehnologia de criptare este azi la fel de răspândită ca aplicațiile telefoanelor mobile. – Integral pe The Washington Post
