Investițiile de miliarde de euro ale chinezilor în România, cu care se lăuda Guvernul Ponta în urmă cu doi ani, se lasă așteptate și astăzi. Marile proiecte energetice anunțate ori avansează foarte greu, ori s-au încheiat înainte să înceapă, scrie România Liberă.
China a început de mai mulți ani o ofensivă economică în țările din centrul și estul Europei, la care elita din vestul continentului și prietenii americani s-au uitat urât, temându-se de o invazie a mărfurilor ieftine, ce ar face să dispară milioane de locuri de muncă, relatează publicația „New Money“. Paradoxal sau nu, multe dintre țările europene cu economii puternice, ca Germania, Olanda sau Franța, contribuie cu sume consistente la Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură, din care, mai nou, și România vrea să facă parte.
Dar România le-a oferit investitorilor chinezi, veniţi la București pentru negocieri, proiecte despre care autorităţile de la București știau de la bun început că nu sunt rentabile. Un fel de ”noi ne-am lămurit că nu merge, luaţi-le voi și spălaţi-vă cu ele pe cap” puţin mai subtil. Așa că acum, chinezii par a se reorienta spre alte domenii de interes.
„E absolut logic să se reorienteze”, spune expertul în Energetică Tudor Popescu. „Când faci o investiţie în Energie, îţi trebuie 10, 20 sau 30 de ani ca să o recuperezi. Predictibilitatea legislativă a României a ajuns atât de scăzută, încât toată lumea e circumspectă”, a explicat Popescu pentru “România liberă”.
Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, sac fără fund
Când au venit chinezii de la China General Nuclear Power Corporation la Cernavodă, au acceptat să investească. Dar, ca să -și poată calcula amortizarea, trebuia stabilit preţul de vânzare al curentului electric. Predictibilitatea României privind consumul de energie, de 50 – 60 TWh/an, nu poate garanta însă un tarif, susţine expertul. Problema e că aceste reactoare nu vor fi niciodată rentabile. Aceasta ar însemna ca zeci de ani, de acum încolo, România să plătească sume anuale enorme de bani, reprezentând diferenţa de tarif până la profitul chinezilor. „Statul român nu-i poate garanta investitorului chinez că-i va plăti diferenţa până la preţul dorit de acesta în negocieri”, explică Tudor Popescu. Este vorba despre 35 – 40 de dolari/MWh, iar statul român nu poate securiza acest preţ. Ar însemna desfiinţarea pieţei libere de energie. Pierderile la reactoarele 3 și 4 pot fi enorme. Investitorul chinez dorea să se asigure de externalizarea pierderilor, de faptul că statul român le va suporta, ca să facă el profit. Al doilea motiv de blocaj: efectul deciziei Germaniei de a renunţa la energia nucleară, după incidentul de la Centrala Fukushima. O lipsă de credibilitate s-a așezat de atunci pe noile investiţii în energia nucleară. – mai multe pe www.Romanialibera.ro
