Ministerul Finanțelor a stabilit, împreună cu ANAF, noul cadru privind prețurile de transfer, o zonă fiscală importantă pentru companiile care fac parte din grupuri naționale sau internaționale. Astfel, ANAF a aprobat și a transmis către publicare în Monitorul Oficial două ordine referitoare la conținutul dosarului prețurilor de transfer și procedura de emitere a acordurilor de preț în avans. Scopul este ca regulile să fie mai clare pentru contribuabili, aplicate unitar de administrația fiscală și aliniate la standardele OCDE, astfel încât analiza fiscală să se facă după criterii unitare, transparente și previzibile. Noul cadru în activitatea de administrare și control are rolul de a reduce disputele fiscale, de a asigura tratament egal pentru contribuabili aflați în situații similare și de a verifica în mod riguros dacă tranzacțiile intragrup respectă principiul valorii de piață.
Un element important îl reprezintă clarificarea posibilității de aplicare retroactivă a acordurilor de preț în avans, prin mecanismul de rollback. Acesta permite extinderea efectelor unui acord de preț în avans și asupra unor perioade fiscale anterioare, în condițiile prevăzute de lege, contribuind astfel la reducerea riscului de dispute fiscale. Prețurile de transfer sunt prețurile practicate în tranzacțiile dintre companii afiliate, de exemplu societăți care fac parte din același grup. Regula fiscală de bază este ca aceste tranzacții să fie realizate la valoarea de piață, adică în condiții comparabile cu cele care ar fi existat între companii independente.
Principalele elemente de noutate
Cele două ordine integrează în mod direct conceptele și abordările din Liniile directoare OCDE privind prețurile de transfer (Ghidul OCDE), inclusiv în ceea ce privește documentația de grup, analiza funcțională, restructurările de afaceri și studiile de comparabilitate.
Sunt introduse, de asemenea, clarificări privind modul de analiză a sediilor permanente, prin raportare la regulile de prețuri de transfer și la recomandările OCDE. Aceste clarificări sunt importante pentru companiile care desfășoară activități în mai multe state sau au structuri operaționale complexe.
Concret, noile reguli explică mai clar cum trebuie analizate tranzacțiile dintre companii afiliate: ce tranzacții trebuie documentate, ce date pot fi folosite ca termen de comparație și cum se stabilește dacă prețul folosit este unul de piață. Acest lucru este important pentru ca aceeași situație să nu fie interpretată diferit de contribuabili și de administrația fiscală.
În ceea ce privește conținutul dosarului prețurilor de transfer, principalele modificări vizează:
- actualizarea pragurilor de semnificație, de la care companiile trebuie să pregătească dosarul prețurilor de transfer, în funcție de tipul tranzacțiilor desfășurate cu firme afiliate;
- introducerea depunerii electronice a dosarului prețurilor de transfer prin Spațiul Privat Virtual pentru marii contribuabili care au obligația întocmirii anuale a dosarului;
- alinierea explicită la standardele și recomandările OCDE, prin includerea unor reguli mai clare pentru situațiile în care o companie își reorganizează activitatea sau transferă funcții, active ori riscuri în cadrul grupului din care face parte. Sunt clarificate și situațiile în care o companie străină desfășoară activitate în România printr-un sediu permanent, astfel încât profitul să fie atribuit corect acolo unde este generată valoarea economică;
- clarificarea regulilor privind realizarea analizelor de comparabilitate. Se stabilește modul în care se fac comparațiile cu alte companii sau tranzacții similare. Practic, noile reguli explică mai bine ce date pot fi folosite, din ce piețe pot fi selectate comparațiile și cum trebuie justificată analiza, pentru a reduce diferențele de interpretare;
- detalierea informațiilor pe care contribuabilii trebuie să le prezinte atunci când susțin analiza economică din dosarul prețurilor de transfer. Scopul este ca documentația să fie mai clară, mai completă și mai apropiată de practica internațională.
În ceea ce privește procedura de emitere a acordurilor de preț în avans, principalele modificări urmăresc creșterea predictibilității fiscale și prevenirea disputelor dintre contribuabili și administrația fiscală.
Acordul de preț în avans permite unei companii să obțină, înainte de derularea sau finalizarea unor tranzacții, confirmarea administrației fiscale privind metoda de stabilire a prețurilor de transfer. În acest fel, contribuabilul are mai multă certitudine fiscală, iar riscul unor dispute ulterioare scade.
Principalele modificări vizează:
- clarificarea situațiilor în care un acord de preț în avans poate fi aplicat și pentru perioade anterioare. Acest mecanism, cunoscut ca rollback, poate fi folosit în anumite condiții, atunci când situația analizată este comparabilă cu cea pentru care se solicită acordul;
- stabilirea unor reguli mai clare pentru acordurile care implică și administrații fiscale din alte state. Aceste acorduri bilaterale sau multilaterale sunt importante pentru companiile care operează în mai multe jurisdicții, deoarece reduc riscul ca același profit să fie impozitat de două ori;
- clarificarea documentelor și informațiilor pe care contribuabilii trebuie să le depună pentru obținerea unui acord de preț în avans.
