Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) anunță deschiderea, în data de 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, a unei expoziții tematice cu unele dintre cele mai importante bunuri de patrimoniu, deținute și conservate exemplar de MNIR.
Expoziția prezintă o serie de exponate extrem de valoroase din perspectivă culturală și literară despre începuturile și afirmarea culturii românești, începând cu vasul din ceramică cu inscripția de redacție greacă „ПETPE” („Petre”), descoperit la Capidava, cea mai veche atestare epigrafică a limbii române, datând de la sfârșitul secolului al X-lea, fiind și cel mai vechi exponat.
Discursul expozițional continuă cu prezentarea celui mai vechi manuscris de cult al muzeului, reprezentativ pentru cultura veche, respectiv Tetraevanghelul slavon caligrafiat și miniat la mănăstirea Prislop, în Țata Hațegului, de cuviosul Nicodim de la Tismana, în anii 1404 – 1405, lângă care se găsește un alt Tetraevanghel slavon, a treia carte tipărită în centrul tipografic de la Târgoviște, primul de acest fel din Țara Românească, de către ieromonahul Macarie, sub patronajul domnitorului Neagoe Basarab, căruia îi este închinată postfața, unde se menționează printre altele anul tipăririi: 1512.
Secolul românesc al tipăriturilor sau veacul Luminilor (făcând abstracție de epoca brașoveană a tiparului românesc inițiat de diaconul Coresi, muzeul nedeținând în colecție piese reprezentative pentru această perioadă) continuă în expunere cu primele cărți tipărite în limba română în Țara Românească și Moldova. Dintre acestea amintim: Pravila cea Mică de la Govora (1640) – prima carte tipărită în limba română în Țara Românească, Cazania lui Varlaam (1643) – prima carte tipărită în limba română în Moldova, la Iași, un monument de limbă literară, care a avut cea mai largă circulație din tot spațiul românesc medieval, Psaltirea pre versuri tocmită, Uniev (Polonia), 1673 – primul monument de limbă poetică românească, conţinând numeroase pasaje de proză ritmată, respectiv diferite texte şi tâlcuiri ale Psalmilor lui David, din Vechiul Testament. Mitropolitul Dosoftei, autorul și editorul cărții, a fost unul dintre cei mai mari cărturari români, iniţiatorul unor activităţi culturale de maximă importanţă, fiind primul poet liric naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător al cărţilor de slujbă în limba română.
Seria prezentării se sfârșește cu un alt monument de limbă românească, astfel amintim Biblia lui Șerban Cantacuzino tipărită la București în 1688, devenită prima traducere și tipărire integrală a bibliei în limba română.
Pentru secolul al XVIII-lea au fost alese de trei cărți, foarte importante pentru originea, definirea și structura gramaticală a limbii române. Samuil Micu Klein a scris prima gramatică a limbii române tipărită integral cu litere latine, considerate de autorul ei „Vechile litere ale românilor, identice cu cele ale latinilor sau vechilor locuitori ai Romei, de la care aceștia își trag originea”. Este vorba de Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, Viena, 1780, constituind „un adevărat act de naștere a lingvisticii și filologiei naționale”. Foarte răspândită în întreg spațiul românesc pentru „iubirea patriei, a crescinității și a rumânilor ce vorbesc cu această limbă” este lucrarea unui boier român de viță veche Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii rumâneşti adunate și alcătuite acum întâiu, dă dumnealui Ianache Văcărescul, tipărită în tipografia Episcopiei Râmnicului, 1787. Cartea cunoaște o a doua ediție în același an, la Viena, demonstrându-și valoarea prin prisma problematicii dezvoltate: originea latină a limbii române, a unității acesteia și necesitatea folosirii neologismelor, fiind considerată una dintre manifestările cele mai importante din zorii apariției limbii literare unitare. Gramatica românească alcătuită de Radu Tempea, tipărită la Sibiu în 1797 este prefațată de o „Cuvântare înainte” a autorului de unde putem descifra mesajul intrinsec al lucrării concentrat pe romanitatea limbii române, care este limba părintească sau „râmlenească”.
Expoziția poate fi vizitată până în data de 4 februarie, iar de Ziua Culturii Naționale accesul în muzeu este gratuit.
