Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2025, privind instituirea unor măsuri în domeniul gestionării fondurilor europene nerambursabile și completarea OUG nr. 133/2021 pentru perioada de programare 2021–2027, ridică probleme serioase atât în ceea ce privește conținutul măsurilor promovate de Guvern, cât și modul în care a fost tratată procedura legislativă în Parlament, atrage atenția deputatul Raisa Enachi.
Adoptată de Guvern și transmisă Parlamentului în septembrie 2025, Ordonanța a primit votul final de aprobare abia la 11 martie 2026, timp de aproximativ șase luni Legislativul permițând acestei ordonanțe să producă efecte juridice fără o analiză parlamentară reală. O ordonanță de urgență, care, prin definiție, ar trebui verificată rapid de legislativ, a fost lăsată să funcționeze luni întregi fără un control parlamentar efectiv. Această practică transformă o procedură constituțională excepțională într-un instrument obișnuit de guvernare.
Ordonanțele de urgență sunt concepute pentru situații extraordinare și trebuie supuse unui control parlamentar rapid și riguros. În cazul OUG nr. 45/2025, acest control a venit după aproape jumătate de an, perioadă în care ordonanța a produs deja efecte. Într-un stat democratic, Parlamentul nu poate deveni o instituție care validează tardiv decizii deja aplicate de Guvern.
În același timp, conținutul ordonanței confirmă un model de politică socială pe care actualul guvern îl perpetuează, în locul unor drepturi sociale stabile și previzibile, sunt oferite tichete și ajutoare temporare, prezentate drept soluții pentru probleme structurale.
Prin această ordonanță se acordă tichete sociale pentru produse alimentare și mese calde în valoare de 250 de lei, până la finalul anului, în două tranșe, precum și un sprijin anual de 500 de lei pentru elevii defavorizați din învățământul preuniversitar, finanțat din fonduri externe nerambursabile. Astfel de măsuri pot reprezenta un ajutor punctual, însă ele nu pot substitui politici publice solide și drepturi sociale reglementate prin lege.
Problema nu este existența unor programe de sprijin, ci faptul că ele sunt folosite pentru a masca absența unor reforme reale. Pensionarii, persoanele cu dizabilități și familiile vulnerabile nu au nevoie de tichete distribuite periodic în funcție de programe sau finanțări europene, ci de venituri corect indexate și de un sistem de protecție socială stabil și predictibil.
Continuarea acestor măsuri prin ordonanță nu reprezintă o consolidare a sistemului de protecție socială, ci perpetuarea unui model în care drepturile sociale sunt înlocuite treptat cu intervenții temporare și ajutoare ocazionale.
Românii nu au nevoie de politici sociale construite pe tichete și programe temporare, ci de un stat care să garanteze drepturi sociale clare, stabile și predictibile. Iar Parlamentul are obligația constituțională de a exercita un control real asupra Guvernului, nu de a valida cu întârziere ordonanțe care produc deja efecte de luni de zile.
