Un clasament al orașelor cu cea mai puternică economie, realizat de UrbanizeHub România, include, în Top 10, trei localități ilfovene, iar o a patra se află pe locul 22. Surprizător la prima vedere, clasamentul arată cum dezvoltarea locală este influențată de investițiile din aceste localități.
Care sunt orașele „bogate” ale României
Autorii topului celor mai dezvoltate localități din România din punct de vedere economic menționează că au fost avuți în vedere doi indicatori:
PIB-ul per Capita local, estimat pe baza veniturilor firmelor locale (care arată forța firmelor de la nivel local).
Impozitul pe Venit per Capita, un indicator al bunăstării creat la nivel local de toate entitățile plătitoare de salarii. Impozitul pe Venit (IPV) este o măsură a numărului de salariați și a valorii medii a salariului la nivel local.
Pentru a evita variațiile care apar de la un an la altul, autorii studiului mai precizează că s-a avut în vedere media IPV pentru perioada 2013-2017, nefiind luat în considerare anul 2018, când impozitul pe venit a scăzut de la 16% la 10%.
Potrivit sursei citate, ambii indicatori sunt imperfecți, dar analiza lor scoate în evidență câteva dinamici foarte interesante.
Potrivit clasamenului realizat de UrbanizeHub, Ghimbav este cel mai dezvoltat oraș din România, cu o economie locală puternică. Rezultatul se datorează firmelor puternice prezente la nivel local: IAR, Viessmann, Premium Aerotec, PREH, Benchmark Electornics, Joysonquin Automotive Systems. Mai mult, aceste firme par să și plătească salarii bune. Ghimbav este pe locul 1 în ceea ce privește PIB-ul local per Capita și pe locul 2 în ceea ce privește IPV-ul per Capita. Practic, Ghimbavul pare să fie un fel de Wolfsburg sau Ingolstadt al României.
Cum au ajuns aceste localități în topul prosperității
Gratian Mihăilescu, fondatorul UrbanizeHub, spune că la o analiză atentă vom vedea că Ghimbavul nu este neapărat o Mecca pentru investitori, ci este parte a Zonei Metropolitane Brașov, care a fost magnetul care i-a atras pe investitori. Cu alte cuvinte, investițiile făcute în Ghimbav se datorează în primul rând proximității sale față de Brașov, bazei industriale de acolo și datorită proximității față de o infrastructură majoră de transport. Un alt factor care a contribuit la plasarea Ghimbavului pe primul loc al topului este numărul mai mare de angajați decât numărul efectiv de locuitori, Ghimbavulul atragând forță de muncă din localitățile jur (Brașov, Codlea, Zărnești sau Râșnov). Impozitele pentru salariile acestor angajați este încasat la nivel de Ghimbav și se reflectă tot în bugetul orașului. Asta ridică bineînțeles întrebări despre cum ar trebui repartizate resursele la nivel metropolitan și cum s-ar putea încuraja investiții inter-jurisdicționale pentru a încuraja dinamici metropolitane (mai exact, acces mai facil la oportunități și servicii).
Aceeași situație există și în cazul orașelor ilfovene Otopeni (cu 11.000 navetiști zilnic în 2011) ori Voluntari (cu 7.600 navetiști în 2011) și, mai recent, Măgurele, care atrag forță de muncă din proximitate. Toate trei au în comun existența unor companii și investiții care atrag forță de muncă, în general, bine plătită, care, la rândul ei, contribuie prin impozite și taxe, la bunăstarea locală.
Implicațiile acestei scurte analize sunt multiple, cea mai importantă fiind nevoia gândirii unor politici publice la nivel de zone metropolitane sau zone urbane funcționale. Grațian Mihăilescu insistă asupra nevoii de conectivitate între localități, care trebuie să-și pună în comun resursele, de la idei la fonduri, astfel încât să beneficieze, tot împreună, de avantajele dezvoltării.
”Efectele dezvoltării principalelor centre urbane se propagă și către localitățile din regiune, astfel că sporirea numărului de orașe prospere este vitală pentru creșterea sustenabilă la nivel național. Este importantă viziunea de dezvoltare a zonelor metropolitane și sperăm ca aceasta să se regăsească în modul în care vor fi programate viitoarele fonduri europene, care să fie accesate cu astfel de proiecte care conectează localitățile. Topul nu este pentru a promova o localitate sau alta, ci este în primul rând pentru a reliefa nevoia unor investiții integrate, astfel încât dezvoltarea orașelor să conțină și ideea de dezvoltare a metropolei”, a explicat pentru Viitorul Ilfovean, Grațian Mihăilescu.
Politici urbane coerente și personalizate, în funcție de nevoile fiecărei localităţi
Analizele realizate în ultimii ani indică faptul că performanța regiunilor din UE este legată de performanța zonelor urbane din regiune. Cele mai dinamice regiuni ale UE au una sau mai multe zone metropolitane sau aglomerări urbane pe teritoriul lor sau sunt apropiate de o astfel de zonă dintr-o altă regiune. În absența unor zone urbane puternice, nu pot exista nici regiuni puternice. Orașele funcționează ca niște faruri, răspândind dezvoltarea în zonele din jur. Cu toate acestea, orașele puternice nu sunt suficiente. Pentru a asigura extinderea beneficiilor dezvoltării orașelor și către interlandul urban este esențial să se conceapă și să se încurajeze cooperarea și dezvoltarea interjurisdicțională. În prezent, puține investiții urbane au impact asupra unei singure unități administrative, așadar ar trebui să existe prevederi pentru planificarea și implementarea la nivel interjurisdicțional. De exemplu, zonele suburbane și periurbane ale capitalei București și ale celor 40 de reședințe de județ generează 90% din veniturile firmelor din țară, au atras 66% dintre migranți și au primit 64% din noile unități locative după 1990. Cu toate acestea, nu s-a făcut prea mult pentru favorizarea dinamicii interjurisdicționale între centrele urbane și zonele suburbane și periurbane ale acestora (de exemplu, mobilitate metropolitană, investiții transjurisdicționale, servicii comune).
Pentru perioada de programare 2021-2027, Comisia Europeană a propus ca Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) să pună un accent mai puternic pe activitățile de Dezvoltare Urbană Durabilă (DUD), statele membre trebuind să aloce cel puțin 6% din fondurile FEDR dezvoltării integrate în zonele urbane (dezvoltare urbană durabilă), fie printr-un program operațional dedicat sau printr-o axă prioritară dedicată în cadrul unui program operațional, fie cu ajutorul unor instrumente precum Investițiile Teritoriale Integrate (ITI) sau Dezvoltarea Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității (DLRC).
De asemenea, Comisia Europeană dorește să ofere „mai multe stimulente pentru o guvernanță mai eficientă bazată pe parteneriat, o guvernanță pe mai multe niveluri și o abordare locală integrată în programele sale.
Un raport realizat la sfârșitul anului 2019 de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare/ Banca Mondială arată că toate țările membre ale UE, inclusiv România, trebuie să se axeze mai mult pe abordări transsectoriale și interjurisdicționale și să răspundă mai bine la nevoile unor teritorii care nu sunt neapărat definite printr-o limită administrativă clară.
UrbanizeHub e un think tank care caută soluții moderne pentru orașele unde edilii sunt deschiși către inovație și își propun mai mult decât să asfalteze și să facă promisiuni din 4 în 4 ani.
„Când va exista o infuzie de oameni activi în administrație, oameni care înțeleg că există analiză cost-beneficiu, că trebuie să cheltui doar cât îți permiți și să nu fii doar un tocător de bani publici, atunci totul o să meargă mai bine”, este de părere Grațian Mihăilescu, care susține realizarea unor politici urbane coerente și personalizate, în funcție de nevoile fiecărei localităţi.
În România sunt 320 de orașe, dar numai despre 11 dintre ele se vorbeşte ca fiind „orașe bune”, în care oamenii îşi doresc să trăiască. – ANTUANELA ROȘIORU
