Cum decidem pe cine și ce să credem
Maria DRAGOMIR, psiholog
Într-un material publicat în The Conversation, profesorul Daniel Read vorbește despre încrâncenarea unor lideri sau celebrități de a rămâne ”fixați” pe propriile afirmații/păreri, indiferent de argumentele sau dovezile științifice aduse. Această încăpățânare în păstrarea propriei versiuni asupra a ceea ce ne înconjoară, mai ales într-o perioadă de criză cum este cea pe care tocmai o traversăm, are explicații științifice, dar și motivații meschine. Aceste lucruri sunt prezentate de prof. Read atunci când analizează pandemia* experților din fotoliu.
Trăim într-o eră a dezinformării
Anumite posturi de radio și celebrități pe rețelele sociale promovează deschis fapte false sau denaturări ale științei și datelor către publicul lor, părând să nu le pese dacă afirmațiile lor sunt sau nu corecte atât timp cât publicul aude ceea ce-i place.
Promovarea dezinformării poate fi cauzată de o încredere excesivă în propria judecată și informare sau, în unele cazuri, este determinată de oportunitatea prezentării, în contradictoriu, a propriei opinii sau ideologii. În alte cazuri este vorba însă doar de un interes strict personal.
Mulți dintre noi avem cel puțin câteva convingeri controversate, cum ar fi, spre exemplu, faptul că pedeapsa cu moartea va descura criminalitatea sau că șomajul va scădea prin creșterea salariului minim ori că majorarea impozitului pe profit va reduce inovația. De asemenea, putem să credem că femeile sunt mai slabe la matematică ori că Pământul este plat.
Unele dintre aceste credințe le vom apăra cu tărie, indiferent ce ne-ar spune cei din jur. Atât doar că atunci când încercăm să ne justificăm convingerile, s-ar putea să descoperim că dovezile pe care ne bazăm sunt superficiale.
Cercetătorii consideră că această supraestimare a înțelegerii noastre despre lume se bazează pe o iluzie cronică a profunzimii explicative.
Putem descoperi acest lucru încercând să justificăm convingerile animalelor noastre de companie. Pentru a exemplifica, când mă întreb cu privire la motivul pentru care cred că pedeapsa cu moartea nu este un factor de descurajare, constat că nu există prea multe acolo, cu excepția convingerilor consensuale în rândul grupului meu de colegi – dintre care unii sper că au analizat dovezile – ceva intuiție și amintiri vagi de a privi unele postări de blog sau articole din ziare. Acest lucru nu este mult. Dar poate nu este surprinzător: pur și simplu nu putem să fim experți în toate.
Uneori, oamenii sunt descriși ca fiind pradă a efectului Dunning-Kruger sau chiar ca „având” Dunning-Kruger. Donald Trump a fost una dintre aceste persoane.
Totuși, efectul Dunning-Kruger este un efect la nivel de populație, așa că niciun individ nu îl poate „avea”. Doar pentru că cineva își prezintă opinia mai apăsat nu înseamnă că are dreptate. De fapt, există diferențe individuale în ceea ce privește încrederea, unii oameni sunt absurd de siguri pe ei înșiși, iar alții destul de neîncrezători.
Dar încrederea oamenilor extrem de siguri, dar care greșesc, nu vine din ignoranța lor, ci din faptul că sunt în mod inerent încrezători în orice. Unii cercetători au descris această atitudine drept aroganță.
S-a pus întrebarea: Dacă ar fi știut mai multe, ar fi fost Trump mai puțin încrezător? Discutabil. Trump a fost (sau este) pur și simplu arogant, iar siguranța pe care o afișa nu avea nicio legătură cu cunoștințele sale.
Ce determină convingerile pe care le adoptăm atunci când avem de ales?
Dovezile științifice pot ajuta, însă deseori vor crede oricum ceea ce vrem să credem.
Aceste credințe ar putea fi „alese” prin îndoctrinare. Ele pot fi rezultatul intereselor proprii sau al unei ideologii puternice (cum ar fi oamenii bogați care cred că impozitele reduc numărul celor cu inițiativă). Sau ar putea fi generate de nevoia încadrării într-un grup social.
Cum se leagă anumite convingeri de anumite grupuri sociale? În unele cazuri, legătura este destul de clar definită. Spre exemplu, oamenii profund religioși nu cred în evoluție, iar ateii nu sunt creaționiști. Partizanatul produce, de asemenea, dispoziții către credință. Valorile morale ale conservatorilor implică probleme diferite – precum respectul pentru autoritate – față de cele de stânga, care acordă o mai mare greutate prevenirii daunelor. De asemenea, liberalii tind să fie mai atrași de schimbare și nou, atât pe plan personal, cât și politic, în timp ce conservatorii preferă lucrurile familiare, stabile și previzibile.
Adesea, este suficient ca o credință să fie susținută de unul de-al „lor” pentru ca și ceilalți membri ai grupului să o susțină.
Multe din controversele actuale s-ar putea încadra în acest tipar: sunt vaccinurile anti-COVID sau măștile necesare? , este energia nucleară bună pentru mediu? Pntru a afla răspunsul, ne uităm la semenii noștri, la autoritățile și ideologiile pe care le respectăm și le urmăm exemplul.
De asemenea, există o mai mare probabilitate să îi urmăm pe cei foarte încrezători, chiar dacă încrederea este un predictor slab al acurateței.
Experții din fotolii se comportă normal
Să revenim la acele posturi cu audiență mare, la celebritățile de pe rețelele sociale și experți din fotoliu care au răspândit intenționat o avalanșă de dezinformare.
Comportamentul lor nu este total diferit de al celorlalți. Dacă este firesc să credem lucruri pe baza unor dovezi restrânse și să credem lucruri pentru că se potrivesc cu grupul nostru social și preferințele partizane, nu ar trebui să ne surprindă faptul că unii au convingeri destul de diferite de ale noastre. Sau că se pare că o fac în ciuda dovezilor contradictorii copleșitoare. Din perspectiva lor, facem același lucru. Nu ar trebui să fim surprinși că este la fel de probabil ca un reporter TV sau o celebritate de pe Twitter să creadă lucruri pe baza unor dovezi slabe, la fel ca oricine altcineva.
Ca individ, este posibil să te situezi de partea înțelepciunii științifice acceptate (unde se află cea mai mare parte a dovezilor și experților) în timpul pandemiei. Probabil că vor exista însă și alte situații în care și noi avem credințe care se bazează pe propriile noastre judecăți greșite sau ideologii. Sau pe un câștig personal.
Upton Sinclair a scris la un moment dat: „Este greu să-l faci pe un om să înțeleagă ceva când salariul lui depinde de faptul că nu înțelege!”.
Chiar și un om de știință, atunci când este angajat direct de o companie farmaceutică pentru a evalua eficacitatea unui nou medicament de succes, ar putea fi tentat/dispus să găsească dovezi ale eficacității medicamentului.
Pe de altă parte, probabil că există motive pentru care un număr mic – dar vocal – de oameni de știință au adoptat o poziție distinctă cu privire la pandemie sau schimbările climatice.
Nu trebuie să mergem mai departe de asta pentru a înțelege de ce vor exista experți în fotolii care vor propune toate pozițiile posibile, iar când vor câștiga destul de multă atenție și celebritate pentru acea atitudine, vor rămâne cu acele poziții.
Dacă ar renunța la poziția lor ar însemna că vor pierde atenția, celebritatea și credibilitatea. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla cu Donald Trump dacă s-ar poziționa de partea refugiaților săraci. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla cu celebritățile din media care au acumulat un număr mai mare de urmăritori pe baza opiniilor lor libertaniene neclintite, dacă ar declara brusc că și-au schimbat opinia în legătură cu purtarea măștilor de protecție …
Odată angajat într-un set de convingeri, expertul din fotoliu rămâne pe această poziție pe termen lung …
