„Plăcinta dobrogeană” din România are, oficial, IGP

 Decizia privind înscrierea ”Plăcitei dobrogene” ca nouă indicație geografică protejată (IGP) pentru România a fost publicată în Jurnalul Oficial al UE.

”Plăcinta dobrogeană” este un produs de patiserie fabricat în regiunea Dobrogea din sud-estul României (județele Tulcea și Constanța). Ea se prepară cu foi de aluat întinse și umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caș și cu ouă. Foile de aluat umplute se rulează, se încrețesc și se aranjează în formă de spirală în tăvi rotunde. Foile se întind și se usucă până când devin foarte subțiri, translucide, elastice și puțin lucioase, caracteristici pe care numai localnicii din regiunea respectivă le cunosc. Caracterul specific al produsului „Plăcintă dobrogeană” se datorează modului de preparare și îndemânării transmise de la o generație la alta de locuitorii din Dobrogea. Reputația produsului se datorează dovezilor istorice privind vechimea și notorietatea sa, transmise prin izvoare orale culese și transcrise în reviste și în cărți în vederea păstrării în timp pentru generațiile viitoare.

Această nouă denumire va fi adăugată în lista celor 1.621 de produse agricole deja protejate. Lista tuturor indicațiilor geografice protejate se găsește în baza de date eAmbrosia.

Noua IGP a fost înregistrată oficial ca aparținând României după ce, timp de un an, a fost analizată opoziția Bulgariei, care a pus sub semnul întrebării legătura dintre produs și aria geografică și a susținut că „Plăcinta dobrogeană” ca indicație geografică protejată ar amenința existența produsului numit „Dobrudzhanska banitsa”, care se prepară ca produs de patiserie tradițional în Bulgaria de secole și face parte din patrimoniul gastronomic și cultural bulgară, iar consultările celor două state nu au dus la niciun rezultat.

În fapt, „Dobrudzhanska banitsa” are același înțeles ca „Plăcintă dobrogeană”. Mai mult, Bulgaria a susținut că această denumire desemnează produse cu ingrediente, etape de preparare și caracteristici finale ale produsului similare și, astfel, elementele esențiale ale „Dobrudzhanska banitsa” și ale „Plăcintă dobrogeană” ar putea fi considerate identice. Aceste similarități sunt determinate de evoluția istorică, având în vedere faptul că Dobrogea, ca regiune istorică și geografică, este împărțită între cele două țări – Dobrogea de Nord în România și Dobrogea de Sud în Bulgaria. Așadar, ambele regiuni, chiar dacă se află în două țări diferite, împărtășesc tradiții și obiceiuri culinare similare.

Cu toate acestea, în pofida tradițiilor și obiceiurilor culinare comune legate de regiunea geografică și istorică Dobrogea/Dobrudzha, aceste tradiții și obiceiuri au evoluat în mod distinct în România și în Bulgaria, ceea ce a dus la apariția unor diferențe în privința preparării, precum și a reputației și a utilizării denumirilor care desemnează produsele în cauză.

În primul rând, produsul denumit „Plăcintă dobrogeană” prezintă caracteristici specifice care îl fac distinct, în comparație cu produsul denumit „Dobrudzhanska banitsa”. În România, pentru umplutură sunt permise numai brânza, iaurtul și ouăle, în timp ce în Bulgaria pentru producerea „Dobrudzhanska banitsa” se pot folosi și carne și/sau legume, precum și lapte proaspăt. Alte diferențe se referă la utilizarea cașului, care este obligatorie în România, dar opțională în Bulgaria. O altă diferență este legată de foile de aluat, care în România sunt încrețite și rulate, în timp ce în Bulgaria sunt pliate ca o armonică. De asemenea, România a demonstrat o reputație consacrată a denumirii „Plăcintă dobrogeană”, care se referă la produsul fabricat în aria geografică definită în documentul unic ca fiind reprezentată de județele Tulcea și Constanța, cunoscută și ca „Dobrogea”. În Bulgaria, o reputație paralelă a denumirii „Dobrudzhanska banitsa” nu a fost nici susținută, nici demonstrată suficient. În fine, spre deosebire de „Plăcintă dobrogeană”, produsul denumit „Dobrudzhanska banitsa” este destinat în principal producției locale și casnice.

Denumirea „Plăcintă dobrogeană” este asociată în mod incontestabil cu produsul de patiserie făcut din foi de plăcintă umplute cu brânză sărată (telemea) amestecată cu caș și ouă, fabricat în aria geografică. Prin urmare, produsul are calități și o reputație care pot fi atribuite originii sale geografice, deci legătura dintre produsul denumit „Plăcintă dobrogeană” și aria geografică nu poate fi pusă sub semnul întrebării.

Denumirea „Dobrudzhanska banitsa” („Добруджанска баница”) poate fi utilizată pentru a desemna un produs de patiserie care nu respectă caietul de sarcini al denumirii „Plăcintă dobrogeană” IGP timp de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament pe teritoriul Uniunii, cu condiția respectării principiilor și normelor aplicabile în ordinea sa juridică.

Indicațiile geografice stabilesc drepturi de proprietate intelectuală pentru anumite produse ale căror calități sunt legate strâns de arealul de producție. Indicațiile geografice pot fi: DOP – denumire de origine protejată (pentru alimente și vin), IGP – indicație geografică protejată (pentru alimente și vin) și IG – indicație geografică (pentru băuturi alcoolice și vinuri aromatizate).