Antuanela ROȘIORU
După pierderea alegerilor prezidențiale din 2004, trei foști miniștri ai PSD (Vasile Dîncu, Ioan Rus și Vasile Pușcaș) au încercat o reașezare și revigorare a stângii, o modernizare și adaptare a ideilor de stânga la noile realități sociale, despărțirea de comunism și așezarea partidului pe baza asemănătoare celor din Vest. Din cauza unor orgolii personale și a jocurilor politice, ceea ce era cunoscut drept ”Grupul de la Cluj” a rămas doar o încercare de reformare și transformare a stângii. De-a lungul anilor s-a vorbit despre ”Grupul de la Cluj”, nu însă ca despre un pol al progresului, ci, mai degrabă, ca un centru de putere și influență în jocurile politice din partid ori naționale.
Mai nou, Vasile Dîncu anunță înființarea unei ”platforme” care să reunească în jurul său tot ce mișcă și mai contează în zona stângii. PSD nu se simte bine în opoziție, iar personajele care se exprimă în spațiul public nu au anvergură, nu sunt vizionari, nu au verb, ceea ce înseamnă că, pentru a accede din nou la putere, stânga are nevoie de mai mult – de viziune, coerență și lideri care să catalizeze electoratul.
Iar pentru a-i găsi pe cei care au acest potențial, Dîncu încearcă reașezarea stângii prin readucerea lui Victor Ponta și a partidului său la matcă, atragerea micilor formațiuni gen ALDE, țărăniști, ecologiști, chiar dacă, procentual, nu înseamnă mare lucru. Însă, mult mai important, este vorba despre atragerea unor ”oameni noi”, specialiști din societatea civilă, ONG-iști cu idei de stânga. Iar potențial există.
Doar că strategia lui Vasile Dîncu nu va avea succes atât timp cât cei care trebuie să o înțeleagă, accepte și aplice nu o interiorizează. Iar asta se întâmplă pentru că politicienii români sunt extrem de orgolioși și preocupați de propriile poziții și de ziua de mâine. Foarte puțini sunt cei capabili de proiecte pe termen lung.
În aceste condiții, ce șanse are platforma ”Dîncu 2.0”?
