Contextul național și politicile în domeniu
România a adoptat gradual, alături de statele membre ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative destinate construcţiei şi consolidării continue a cadrului legal şi instituţional naţional, în scopul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului de droguri. Astfel, ţara noastră înregistrează progrese importante în lupta împotriva fenomenului drogurilor, având în prezent, reglementări naţionale unitare și coerente, conforme cu standardele europene şi internaţionale actuale, pe care dorește să le ajusteze în perspectiva implementării prevederilor operaționale cuprinse în documentele de rezultat post – UNGASS 2016.
Documentul programatic central de politici publice specifice, care orientează sinergic eforturile întreprinse în domeniul luptei antidrog la nivel național, de autoritățile responsabile și organisme specializate ale societății civile, este Strategia Națională Antidrog 2013-2020, care își propune “să aducă un plus de valoare în ceea ce priveşte reacţia statului român la problematica drogurilor, prin dezvoltarea mecanismelor de coordonare, colaborare interinstituţională, transparenţă decizională, cercetare şi analiză strategică”. În acest context, anul 2016 a reprezentat implementarea și monitorizarea planului de acțiune pentru perioada 2013-2016 și elaborarea și promovarea planului de acțiune pentru perioada 2017-2020. Acesta din urmă, întocmit cu consultarea partenerilor instituționali, se află în circuitul instituțional de avizare de către instituțiile abilitate și aprobare de către Guvernul României.
Concepţia noului plan este rezultatul unei abordări echilibrate a fenomenului drogurilor, pornind de la concluziile preliminare rezultate din monitorizarea şi analiza Planului de acţiune 2013 – 2016 privind implementarea Strategiei naţionale antidrog şi evaluarea fenomenului în România. Evaluarea primului plan de acțiune 2013-2016, care se constituie într-o evaluare intermediară a implementării Strategiei Naționale Antidrog 2013-2020, a fost una de tip ex-post, analizând performanțele înregistrate la finalizarea implementării. Evaluarea a fost inițiată și elaborată de o echipă de specialiști din cadrul Agenției Naționale Antidrog (evaluare internă) şi a abordat integral toate componentele strategiei: cele două domenii de politică (sau piloni) privind reducerea cererii și ofertei de droguri, precum și cele trei teme transversale de coordonare, cooperare internațională și informare, cercetare, monitorizare și evaluare.
Evaluarea s-a bazat pe trei abordări: analiza informaţiilor disponibile în statistici oficiale, în rapoarte de activitate și de cercetare (emise de ANA sau de alte instituții care au legătură cu domeniul drogurilor), în documente legislative, comunicate oficiale, pagini de Internet; colectarea și analiza datelor calitative prin interviuri individuale, realizate cu reprezentanții instituțiilor sau organizațiilor partenere care au contribuit la implementarea Planului de acțiune 2013-2016; colectarea și analiza datelor cantitative, obținute prin completarea chestionarelor transmise pe fiecare domeniu a Planului de acțiune, de la instituțiile sau organizațiile partenere care au contribuit la implementarea Planului de acțiune 2013-2016.
Raportul de evaluare a Planului de acţiune 2013-2016 pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog 2013–2020 reflectă rezultatele obţinute de instituţiile guvernamentale şi organizaţiile neguvernamentale în efortul de definire, implementare şi monitorizare a politicilor naţionale în domeniul drogurilor pe segmentele de reducere a cererii şi ofertei de droguri. Cu mențiunea că datele prezentate sunt unele preliminare și fără a putea prezenta deocamdată concluzii de ordin calitativ, situația sintetică în ceea ce privește implementarea Planului de acțiune 2013-2020 este următoarea: din totalul celor 171 de activități specifice (subsecvente celor 44 de obiective) – 122 (71%) au fost realizate, 30 (18%) erau în curs de realizare la finalul perioadei de implementare și 19 activități (11%) au fost identificate ca nerealizate.
Principalele droguri consumate în România
Potrivit rezultatelor ultimului studiu în populaţia generală – GPS 2016, la nivelul populaţiei generale se identifică o prevalenţă de-a lungul vieţii a consumului oricărui tip de drog ilicit de 7,6%. Prevalenţa în ultimul an a acestui tip de consum este de 4,1%, în timp ce, pentru consumul din ultima lună se observă o prevalenţă de 1,8%. Faţă de studiul anterior, se observă creşteri pentru toate cele trei tipuri de consum. Diferenţele de tendinţă, înregistrate pot fi explicate prin revigorarea interesului pentru noile substanţe psihoactive, dar şi prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici valori din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă.
Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România
După canabis, pe poziţia a doua în ”topul” celor mai consumate droguri în România se situează noile substanţe psihoactive (NSP) – 2,5%. Urmează: cocaină/ crack şi LSD – câte 0,7%, ecstasy – 0,5%, ciuperci halucinogene – 0,4%, heroină, amfetamine şi ketamină – câte 0,3%. 3
În ceea ce privește fumatul, exceptând consumul experimental, care se stabilizează la pragul de 62%, consumul recent și cel actual înregistrează cele mai ridicate valori din ultimii 12 ani de când este aplicat acest studiu, 40% din populația generală cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani menționând că au fumat în ultimul an și în ultimele 30 zile. După ce în 2013, consumul de medicamente fără prescripţie medicală a cunoscut scăderi ale prevalenţelor, indiferent de perioada de referință considerată în analiză (de-a lungul vieții, ultimul an sau ultima lună), în anul 2016 toate cele trei tipuri de consum înregistrează creșteri, cea mai mare fiind în cazul consumului actual, care este de 3 ori mai mare, comparativ cu valoarea înregistrată la studiul anterior.
Comparând rezultatele ultimelor două studii privind prevalența consumului de droguri în România (2013 și 2016), se observă o creştere a consumului experimental de droguri ilicite, de la 6,6% la 7,6%, dar şi a consumului recent şi a celui actual: de la 2,5% la 4,1%, respectiv de la 1,1%, la 1,7%. Diferenţele de tendinţă, înregistrate în ceea ce priveşte consumul oricărui tip de drog, respectiv creştere a consumului experimental, a consumului recent şi a celui actual, pot fi explicate prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici valori din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă, dar şi prin revigorarea interesului pentru noile substanţe psihoactive.
Pentru prima oară în acest an, s-a realizat o estimare națională a numărului de consumatori problematici de opioide. Astfel, în 2016, numărul estimat de consumatori problematici de opioide, la nivel național, este 20937 (95% CI: 16311 – 27368), rata fiind 1,41 (95% CI: 1,1 – 1,8) consumatori problematici de opioide la 1000 de locuitori din România, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 ani. Estimarea s-a realizat prin metoda captură-recaptură utilizând 3 baze de date ”caz cu caz” privind admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri (n=963 cazuri unice), urgențe datorate consumului de droguri (n=117 cazuri unice) și schimbul de seringi (n=2257 cazuri unice).
15.481.321 locuitori cu vârsta între 15 – 64 ani înregistraţi la 1 ianuarie 2016 la nivel naţional, conform datelor prezentate Institutul Naţional de Statistică
În condiţiile în care principalele caracteristici ale contextului naţional al drogurilor s-au menţinut relativ stabile în ultimul an, prevenirea consumului de droguri în anul 2016 a reprezentat un răspuns comprehensiv şi emergent la dinamica fenomenului consumului de droguri, un răspuns în planul educaţiei, sănătăţii şi ordinii publice, corelat direct cu politicile publice naţionale antidrog concretizate în Strategia Naţională Antidrog 2013 – 2020 şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog 2013 – 2016.
Toate proiectele şi intervenţiile au fost în concordanţă cu obiectivul general al pilonului orizontal ”reducerea cererii de droguri” – reducerea cererii de droguri, prin consolidarea sistemului naţional integrat de prevenire şi asistenţă, în concordanţă cu evidenţele ştiinţifice, ce cuprinde totalitatea programelor, proiectelor şi intervenţiilor universale, selective şi indicate de prevenire implementate în şcoală, familie şi comunitate, precum şi intervenţiile de identificare, atragere şi motivare a consumatorilor de droguri în vederea furnizării de servicii de asistenţă specializată ce au ca finalitate integrarea socială.
Corelat cu abordările științifice în domeniu, scopul asumat al politicilor de intervenţie antidrog la nivel național a fost prevenirea, întârzierea debutului sau reducerea consumului de droguri şi/ sau a efectelor negative ale acestuia în cadrul populaţiei generale sau a subpopulaţiilor identificate ca fiind vulnerabile/ la risc. Astfel, toate demersurile, concretizate în programe, proiecte și activități derulate la nivel național sau local, au fost subsumate obiectivelor tehnice globale de prevenire.
În acord cu documentele programatice şi cu evidenţele ştiinţifice, a continuat consolidarea sistemului naţional de prevenire a consumului de droguri, prin dezvoltarea de programe, proiecte şi intervenţii universale, selective şi indicate de prevenire implementate în şcoală, familie şi comunitate.
Programele, proiectele și intervențiile de prevenire au avut ca obiectiv informarea, educarea şi conştientizarea populaţiei generale, şcolare şi grupurilor vulnerabile privind efectele consumului de alcool, tutun, droguri şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, precum şi dezvoltarea unor atitudini şi practici în rândul acestor categorii de populaţie, prin orientarea grupurilor ţintă către activităţi recreaționale dezirabile social, ca alternativă la consumul de droguri.
Concret, în principal prin strategii de dezvoltare și consolidare a factorilor de protecție, dar și prin informarea și conștientizarea asupra factorilor de risc, beneficiarii programelor de prevenire a consumului de droguri, selectați pe baza studiilor științifice, au fost abordați într-o manieră actuală și coerentă, în scopul capacitării adaptării acestora la normele sociale, la condițiile socio-economice şi culturale actuale, precum și la influențele pozitive/ negative ale grupului de egali.
Cele mai bune practici în domeniu
Fundamentat pe evidenţele ştiinţifice în domeniul reducerii cererii de droguri, noile abordări, subsumate Strategiei naţionale în domeniul de referinţă, dezvoltă cadrul naţional de politici necesar implementării unui răspuns proactiv faţă de fenomenul consumului de droguri, alcool şi tutun, prin obiective specifice şi acţiuni integrate ale instituţiilor naţionale şi locale.
Noile abordări prezentate în capitol reprezintă pentru România elemente de plusvaloare în ceea ce priveşte reacţia proactivă a statului român la dimenisiunile emergente ale problematicii drogurilor, prin dezvoltarea unor abordări comprehensive, sistemic-integrate de prevenire şi asistenţă specializată.
În scopul creşterii eficienţei programelor de prevenire şi serviciilor de asistenţă şi al dezvoltării de abordări inovative sistemice în materia reducerii cererii de droguri, ca modele de bune practici, în anul 2016, Agenţia Naţională Antidrog a propus implementarea, la nivel naţional, a două proiecte de prevenire a consumului de droguri, prin formarea de abilităţi reziliente la consumul de droguri, unul în mediul preşcolar şi, celălalt, în mediul gimnazial, proiecte care au fost preluate ca bune practici în materie la nivel local.
Tot în aria prevenirii consumului de droguri în mediul şcolar, ANA a organizat prima conferinţă naţională de bune pratici în materie.
Complementar componentei de prevenire, ca model de bune pratici în domeniul asistenţei integrate medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri, ANA a înfiinţat Programul pilot de intervenţie rapidă (PIR) centrat pe asigurarea continuităţii tratamentului substitutiv pentru persoanele dependente de droguri în cadrul unităţilor de arest preventiv din cadrul poliţiei.
Tratament
La nivel naţional, există două reţele de tratament care asigură (în comunitate) asistenţă persoanelor consumatoare de droguri: rețeaua de tratament de tip ambulatoriu, formată din Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (structuri subordonate Agenției Naționale Antidrog), Centrele de Asistență Integrată a Adicțiilor (centre de tratament private sau dezvoltate de ONG) şi Centrele de Sănătate Mintală (unităţi de tratament dezvoltate de Ministerul Sănătății) și rețeaua de tratament în regim rezidențial, formată din unităţile medicale ale Ministerului Sănătății şi comunităţile terapeutice dezvoltate de ONG.
De asemenea, la nivelul sistemului penitenciar, au fost dezvoltate servicii de asistenţă, acordate de specialiștii Administrației Naționale a Penitenciarelor, dar și de personalul de specialitate al Centrelor de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog, în cadrul celor 35 unități penitenciar, 4 centre de reeducare, 3 comunităţi terapeutice și 6 spitale-penitenciar.
În 2016, se atinge un maximum în ceea ce privește cererea de tratament pentru dependența de droguri, numărul beneficiarilor ajungând la 3544, arătând disponibilitatea reţelei de asistenţă din România.
Majoritatea admiterilor au vizat acordarea de tratament specific pentru consumul de canabis (48,5%), numărul solicitărilor pentru acest tip de drog crescând cu 35,1%, faţă de anul anterior. Este al treilea an consecutiv în care sunt vizibile efectele produse de intrarea în vigoare a prevederilor Noului Cod de Procedură Penală, potrivit cărora, în timpul urmăririi penale, persoanele consumatoare de droguri, care au săvârșit infracțiuni la regimul juridic al drogurilor, sunt evaluate, la cererea procurorului, în scopul includerii lor în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Deoarece, cele mai multe dintre aceste persoane se declară consumatoare de canabis, această modificare legislativă a generat restructurarea tabloului drogurilor pentru care se solicită asistenţă specializată în România, scoţând la „suprafaţă” acest tip de consumatori.
În ceea ce priveşte cererea de tratament pentru consumul de opioide, se conturează o tendinţă descendentă (scădere cu 9,1%), după ce anterior se înregistrase o scădere cu 3,4%. Solicitările pentru acest tip de consum rămân în continuare la un nivel ridicat, acestea reprezentând aproximativ un sfert (27,2%) din numărul total al celor admişi la tratament pentru consum de droguri în 2016.
În schimb, numărul solicitărilor de tratament pentru probleme cauzate de consumul noilor substanţe psihoactive se stabilizează (scădere cu 4%, de la 722 cazuri, la 697 cazuri), iar ponderea acestora ajunge la 19,6% din totalul admiterilor.
Tendințele înregistrate în evoluţia admiterilor la tratament pentru dependenţa de droguri au fost influențate de efectele determinate de punerea în aplicare a modificărilor legislative (cel mai mare impact al acestora fiind observat asupra admiterilor la tratament ca urmare a consumului de canabis), disponibilitatea locurilor la tratament (OST), precum şi de menţinerea interesului pentru consumul de noi substanţe psihoactive. 7
Consecințe ale consumului de droguri în planul sănătății și răspunsuri
În anul 2016, au fost declarate 19 cazuri de decese asociate în mod direct consumului de droguri şi 12 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri. În toate cele 19 de decese directe s-au efectuat examene toxicologice în vederea decelării prezenţei de produşi psihoactivi, examene făcute la Laboratorul de Toxicologie al INML Bucureşti.
În anul 2016, domină categoric intoxicaţiile cu opiacee – 85%. Comparativ cu anii anteriori, sinusoida numărului cazurilor de decese direct asociate consumului de droguri, pare a scădea din nou, la niveluri comparative cu anul 2011. În anul 2016, valorile cazurilor de intoxicaţie letală tind să scadă la media anterioară și relativ similar anului 2015, prin scăderea cazuisticii deceselor asociate consumului de droguri, deși, cifra absolută poate fi, mai degrabă. o expresie a sub-raportării/ neidentificării adecvate a cazuisticii.
La nivel naţional, în 2016, au fost înregistrate 3060 cazuri de urgenţe medicale în care a fost semnalat consumul cel puţin al unui drog ilicit (consum singular sau în combinație).
Din totalul cazurilor în care s-a raportat consum exclusiv de droguri ilicite, în 36% a fost menționat consumul de NSP (singular sau în combinație), în 15,8% dintre cazuri a fost consemnat consumul de canabis, iar în 8,2% s-a declarat consum de opiacee (heroină, metadonă sau opiacee generic). Totodată, în 2,6% dintre cazurile înregistrate s-a raportat consum de halucinogene, 2,1% consum de solvenţi volatili, în 2,1% consum de stimulanţi și în 1,3% consum de cocaină. De asemenea, în 8,7% dintre cazuri a fost consemnat generic consumul de droguri, fără a se menţiona tipul substanţei consumate. Consumul de medicamente a fost raportat în 23,2% din cazurile de urgență înregistrate.
Față de anii anteriori, se remarcă schimbări de tendinţă pentru cazuistica de urgenţă determinată de consumul de opiacee și se observă menţinerea tendinţei ascendente pentru cazuistica de urgenţă datorată consumului de NSP și canabis.
Analiza epidemiologică descriptivă a cazurilor de hepatită virală tip B și C, intrate în sistemul de supraveghere în anul 2016, elaborată de Institutul Național de Sănătate Publică, indică faptul că pentru 1,4% dintre persoanele identificate cu hepatită virală acută tip C, calea de transmitere posibilă (fără a exclude alţi factori potenţiali de risc) a fost consumul de droguri injectabile. În privința cazurilor de hepatită virală tip B, în anul de referință, nu a fost înregistrat niciun caz susceptibil de a se fi infectat ca urmare a consumului de droguri injectabile. Având în vedere calea de transmitere probabilă, din 8
totalul de 654 noi cazuri diagnosticate cu HIV/SIDA, notificate în anul 2016 de Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/ SIDA în România – INBI “Prof. Dr. M. Balş”,100 sunt consumatori de droguri injectabile (15%).
Prevalențele în ceea ce privește infectarea cu bolile supravegheate (HIV/ SIDA și hepatite virale B și C) a consumatorilor de droguri injectabile admiși la tratament în anul 2016 sunt următoarele: 11,6% au declarat că au HIV/ SIDA, 4,4% au declarat că au fost diagnosticaţi cu status pozitiv în ceea ce priveşte virusul hepatitei B şi 34,3% au declarat că sunt infectaţi cu virusul hepatitei C. Tendința de stabilizare a numărului de cazuri nou diagnosticate de infectare cu HIV/ SIDA continuă și în 2016, confirmând faptul că epidemia de HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile din București se află în faza de supraveghere și control. Disponibilitatea mai redusă a capacităților de testare, comparativ cu anul anterior, poate fi un factor important în explicarea evoluțiilor înregistrate în anul de referință.
În cazul consumatorilor de droguri injectabile înregistrați în programele de schimb de seringi, prevalențele, în creștere ușoară față de anul anterior, pentru toate cele trei boli infecțioase monitorizate, indică prezența, în continuare, a unui cumul de condiții de risc care favorizează potențiale evoluții viitoare. Astfel, 11,2% dintre consumatorii de droguri injectabile din programele de seringi au fost identificați în 2016 cu status serologic pozitiv la HIV, 39,7% cu status pozitiv la virusul hepatitei C şi 6,3% cu status pozitiv la virusul hepatitei B.
Piața drogurilor
Chiar dacă numărul capturilor şi cantităţile confiscate sunt în creştere, România rămâne în continuare o ţară de tranzit pentru traficul de droguri, dovadă fiind cantităţile mari de droguri capturate pe teritoriul naţional, cu destinaţie ţări din spaţiul european, dar şi ţară de destinaţie pentru majoritatea tipurilor de droguri. În acest context, România, prin portul Constanţa, rămâne o rută alternativă utilizată de reţelele infracţionale organizate pentru introducerea în Europa a cocainei. Totodată, în ultimii ani, la nivel naţional, se constată un interes mare pentru dezvoltarea unor activităţi ilicite organizate privind cultivarea şi traficarea canabisului, dovadă fiind cantităţile confiscate de masa plante canabis şi a numărului în creştere a culturilor ilicite identificate.
În anul 2016, cantitatea totală de droguri confiscate înregistrează creşteri semnificative faţă de anii anteriori, de aproximativ 5 ori mai mult faţă de 2015 – 1192,792 kg şi de 7,7 ori mai mult faţă de anul 2014 – 768,902 kg. Cu toate acestea, cantităţile de heroină, medicamente şi N.P.S. confiscate în cursul anului 2016 sunt în scădere faţă de anul 2015.
Traficul la nivel naţional este caracterizat, în general, de capturi de cantităţi mici de droguri realizate la nivelul străzii, destinate consumului propriu. Peste 65% din numărul total de capturi reprezintă capturi mai mici de 5 g ceea ce reprezintă 0.043% din cantitatea totală de droguri confiscate şi doar 1,95% din numărul total de capturi reprezintă capturi mai mari de 1kg, ceea ce reprezintă peste 97% din cantitatea de droguri confiscată.
Canabisul rămâne cel mai capturat drog la nivel naţional, fiind evidenţiată în continuare o preocupare pentru cultivarea ilicită a acestuia (52,9% din cantitatea totală de droguri confiscate reprezintă capturi de canabis). Cantitatea confiscată de plante de canabis reprezintă 48,18% din cantitatea totală de droguri confiscată în cursul anului 2016.
Numărul capturilor de droguri este în creştere faţă de anul 2015, menţinându-se tendinţa ascendentă în perioada de monitorizare, cele mai multe capturi fiind înregistrate pentru: canabis (iarbă, rezină, fragmente vegetale cu THC şi plante), MDMA, heroină, pirovalerone şi cocaină.
Atât valorile minime, cât şi maxime ale preţurilor drogurilor vândute cu amănuntul sunt în uşoară scădere la nivelul anului 2016 faţă de anii precedenţi, cu excepţia cocainei, al cărei preţ se menţine constant în perioada 2011 – 2016.
Medicamentele cu conţinut psihotrop şi stupefiant îşi menţin prezenţa pe piaţa ilicită a drogurilor, înregistrând faţă de anul 2015 o scădere a cantităţilor/comprimatelor confiscate, dar o creştere a numărului de capturi.
Traficul şi consumul de droguri ca fenomen rămâne concentrat în Municipiul Bucureşti şi judeţele Timiş şi Constanţa.
Infracționalitatea la regimul drogurilor
Fenomenul infracţional la regimul drogurilor menţine caracteristicile anilor anteriori, înregistrând în anul 2016 creşterea numărului de persoane cercetate pentru implicare în activităţi de trafic şi consum ilicit de droguri, a numărului de persoane trimise în judecată, a numărului de cauze soluţionate şi a numărului de rechizitorii întocmite.
Anul 2016 înregistrează valori de maxim pentru numărul de cauze soluţionate de structurile de parchet, număr de rechizitorii întocmite, număr de dosare soluţionate prin renunţarea la urmărirea penală, număr de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei
Ponderea dosarelor penale la regimul drogurilor (inclusiv noile substanţe psihoactive – 10
Legea nr. 194/ 2011) este de 1,45% din totalul dosarelor penale înregistrate la nivelul tribunalelor şi 0,26% la nivel naţional, iar cea a persoanelor condamnate de 17,64% din numărul total al persoanelor condamnate definitiv la nivelul tribunalelor, respectiv 2,73% la nivel naţional.
Unităţile de parchet şi instanţele de judecată au început să aplice cu precădere măsuri coercitive alternative la pedeapsa închisorii cu executare în sistem de detenţie pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor.
Implicarea minorilor în activităţi de trafic şi consum de droguri rămâne la un nivel scăzut.
Marile aglomerări urbane continuă să rămână zone cu potenţial criminogen ridicat în ceea ce priveşte regimul juridic al drogurilor, în Bucureşti, Constanţa şi Cluj fiind înregistrate cele mai multe dosare penale soluţionate şi cele mai multe persoane condamnate.
Bucureştiul înregistrează cel mai mare număr de cauze soluţionate prin renunţare la urmărirea penală.
Datele statistice privind infracţionalitatea la regimul drogurilor, aferente anului 2016, au pus în evidenţă următoarele: intensificarea aplicării măsurilor coercitive alternative, atât de către structurile de parchet, cât şi de instanţele de judecată, reflectată prin creşterea numărului cauzelor soluţionate cu renunţare la urmărirea penală, respectiv aplicarea cu precădere a pedepsei închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, precum şi amânarea aplicării acesteia; creşterea numărului cauzelor penale soluţionate de către unităţile de parchet cu aproximativ 25% faţă de anul precedent şi a numărului persoanelor cercetate (cu 6,28% faţă de 2015); creşterea proporţiei cauzelor soluţionate cu trimitere în judecată din totalul cauzelor soluţionate (de la 15,8% în 2015, la 19,5% în 2016) şi a proporţiei numărului persoanelor trimise în judecată din totalul persoanelor cercetate (de la 21,2% în 2015, la 27,9% în anul 2016); creşterea numărului grupurilor infracţionale destructurate (de la 64 la 75) şi creşterea numărului participanţilor în aceste grupuri; scăderea numărului persoanelor condamnate pentru comiterea de infracţiuni la regimul juridic al drogurilor cu 21,9%, faţă de anul 2015; scăderea numărului minorilor condamnaţi pentru infracţiuni la regimul drogurilor; scăderea semnificativă a numărului persoanelor condamnate pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu (de la 157 persoane în 2015, la 78 persoane în anul de referinţă), precum şi a ponderii acestora din totalul persoanelor condamnate (de la 15,3% în anul 2015, la 9,7% în anul 2016). 11
Consumul de droguri în penitenciar
Complexitatea definitorie problematicii drogurilor în mediul penitenciar constituie un argument determinant pentru factorii decidenți din România în stabilirea, cu celeritate, a răspunsurilor necesare contracarării consecințelor acestui fenomen. Astfel, obiectivele stabilite în documentele programatice din sfera politicilor antidrog și nu numai, au reprezentat elemente de reper în activitatea desfășurată în anul 2016, eforturile interinstituționale îndreptându-se spre asigurarea corespunzătoare a serviciilor de asistență oferite foștilor consumatori de droguri aflați în custodia unităților de detenție.
Ponderea deținuților care au declarat consum de droguri la depunerea în penitenciar a fost de 7,4% în populația persoanelor aflate în custodia unităților penitenciare la data de 31 decembrie 2016.
Drogul consumat, cu precădere, înainte de intrarea în detenție este heroina fiind urmată de canabis și de noile substanțe psihoactive.
Conform datelor rezultate din monitorizarea indicatorului Admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri, pe parcursul anului 2016, au beneficiat de servicii de asistenţă 118 foști consumatori de droguri, care se aflau în unitățile de detenție. 2/3 dintre beneficiarii serviciilor de asistență au solicitat sprijin specializat ca urmare a consumului de opiacee. Segmentul de vârstă 15-19 ani reprezintă intervalul cu cea mai mare expunere la riscul de inițiere în consumul de substanțe psihoactive.
