Toate războaiele mondiale s-au născut din nevoia de a controla resursele în momente de criză. Conflictul din Ucraina este un pretext pentru aceeași cauză. Reîmpărțirea lumii în sfere de influență are la bază actuala criză energetică, potențiala criză alimentară, perspectiva unei crize de metale necesare în tehnologiile de vârf și a unei posibile crize de apă potabilă, consideră prof. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Europa depinde în proporție de 70% de resursele de energie primară din import (din care 27% din Rusia). Europa își propune să-și reducă dependența de energia primară din Rusia și să acceseze, resurse din alte zone ale lumii. Pe de altă parte unele țări interzic exporturile de grâu, altele intensifică achiziția de ulei din alte țări.
Ce se întâmplă acum este dincolo de un simplu război, se va reconfigura harta mondială a resurselor.
Principala direcție energetică a Europei este înspre dezvoltarea resurselor energetice regenerabile, care să fie asistate până în 2050 și de resursele de gaze, petrol și cărbune.
Însă Europa depinde și de 80% din materiile critice privind energia regenerabilă care vin din China. China fiind țara care în anul 2020 a produs 71% din panourile produse în lume, 28% din turbinele eoliene produse în lume, 63 % din bateriile produse în lume etc.
China este țara care deține majoritatea resurselor din metalele necesare în tehnologiile de vârf, având și capacitatea, tehnologia și resursa umană ieftină de a-și folosi atuul pentru a dezvolta tehnologia de captare a resurselor regenerabile, resursele care ar trebui să substituie cărbunele, petrolul și gazele de care Europa este atât de dependentă.
b
Europa deține:
- doar 1% din materiile prime pentru energia eoliană
- mai puțin de 1% din bateriile cu litiu finite – pentru industria auto electrică
- mai puțin de 1% din pilele de combustie – pentru hidrogen
- doar 2% din materiile prime relevante pentru robotică
- doar 1% din asamblajele fotovoltaice pe bază de siliciu – pentru energia solară
Politicile “verzi” și “digitale” au declanșat o explozie a cererii de materii prime critice, iar țările producătoare, în frunte cu China, vor domina această concurență nemiloasă cu aprovizionări din ce în ce mai strategice.
Europa se găsește la această la răscrucea acestor crize, dar sub impactul dilemei de a alege între indepenența de Rusia și dependența de China.
Cursa lăcomiei a construit dependența de energia primară ieftină din Rusia, pentru a se obține profituri la companii și bani la bugetul de stat printr-un sistem de fiscalitate energetică mare, care încasa diferența între prețurile mici ale energiei importate și prețurile suportabilității sociale. Toate acestea realizate în contextul în care era cunoscut sistemul existent în această țară.
Cursa lăcomiei companiilor Europene care au relocat producția în China fără să le pese de sistemul politic de acolo, care profită de de munca epuizantă a unor chinezi robotizați și terorizați. Această situație a determinat însușirea de către chinezi a tuturor tehnologiilor existente pe mapamond și a punerii bazelor unor noi dependențe viitoare, dependența de materii rare, tehnologii și produse pentru obținerea energiei regenerabile, dar și a transporturilor non-produse petroliere. Chinezii și-au propus ca în 2050 să fie și laboratorul de cercetare și inovație al lumii, nu doar uzina de producție. Investițiile imense în cercetare – dezvoltare arată că vorbesc serios.
Cu alte cuvinte, au cercetare, tehnologie, resurse materiale, umane și financiare și mai ales strategii pentru viitor, iar dacă nu vrem ca într-o generație să ne domine, trebuie să ne trezim la realitate cât încă putem alege și chiar suntem în avantaj.
Companiile occidentale au în lanțul de producție multe servicii ca să acopere locuri de muncă, iar statul multe taxe, mărind astfel prețul unui produs (energie sau marfă) ieftin provenit din Rusia sau China.
Reziliența și independența, două cuvinte învățate după ultimele două crize majoare (pandemia și conflictul din Ucraina) sunt elementele care ar trebui să ne definească modul în care ne vom creiona strategiile viitoare, strategii care nu trebuie să înlocuiască o independență chiar și față de Rusia, cu o altă dependență chiar și față de China.
