Acasă Cultura Regina Maria și Ilfovul: trei locuri, o singură inimă

Regina Maria și Ilfovul: trei locuri, o singură inimă

La 151 de ani de la nașterea suveranei, județul păstrează urmele unei regine care și-a căutat liniștea și curajul printre lacuri, păduri și conace

Astăzi, 29 octombrie 2026, se împlinesc 151 de ani de la nașterea Reginei Maria a României. Poveștile despre ea se spun de obicei între zidurile Cotrocenilor, la Peleș sau pe țărmul de la Balcic. Ilfovul, care înconjoară Capitala, are și el trei locuri legate de ea: Copăceniul, Scroviștea și Buftea. Fiecare ține de o altă vârstă a Reginei.

Copăceniul, casa visată la 20 de ani

Pentru tânăra principesă venită din Anglia, Copăceniul a fost prima proprietate personală din România. Potrivit Viitorului Ilfovean, conacul a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea după planurile arhitectului Paul Gottereau. I-a fost dăruit Mariei de boierul George Emanuel Filipescu. Regele Carol I și Ferdinand au ezitat să accepte darul, dar principesa era încântată.

Pentru o femeie crescută în rigorile unei Curți, un loc doar al ei însemna libertate. La Copăceni și-a așezat prima bibliotecă și a plantat primele grădini de flori. Pasiunea aceasta a purtat-o apoi la Cotroceni, la Pelișor și la Balcic. În memorii a scris că a ajuns stăpâna Copăcenilor după ce regele a cedat dorului ei de a avea ceva al ei.

Legătura nu s-a rupt cu anii. În scrisoarea către copiii ei, din 1933, Regina a rânduit moștenirea: Balcicul pentru Carol, Bran-ul pentru Ileana, Copăceniul pentru Elisabeta. Printre bunurile pe care le iubea cel mai mult, a ținut ca Ilfovul să rămână în familie.

Scroviștea, sanctuarul din Codrii Vlăsiei

Mai spre nord, pe teritoriul comunei Periș, domeniul Scroviștea făcea parte din Administrația Domeniilor Coroanei. Zona a fost aleasă de Carol I pentru aerul curat și pentru microclimatul dat de vechii Codri ai Vlăsiei și de lanțul de lacuri. Ferdinand și Maria au transformat fostele pavilioane de vânătoare într-o reședință de familie.

Pentru Maria, Scroviștea a fost un loc de refugiu: plimbări cu barca, cărți, echitație. Povestea apusurile de pe lac și spunea că de pe balconul ei are o priveliște privată. Mobilierul rustic, textilele tradiționale și florile de pe balcoane i-au dat locului căldura pe care o punea în toate casele ei.

Palatul de la Scroviștea, cu 91 de camere, nu are legătură cu ea. L-a ridicat Carol al II-lea între 1938 și 1940, nu a apucat să locuiască în el, iar clădirea a fost distrusă ulterior.

Buftea, refugiul din anii războiului

Cea mai dramatică amintire e legată de Palatul Știrbey din Buftea. În 1916, când România a intrat în război și frontul s-a prăbușit, Regina și copiii ei s-au refugiat aici. Familia Știrbey i-a cedat palatul, iar membrii ei s-au mutat în Casa Mică de pe domeniu, episod pomenit și în memoriile prințesei Nadeja Știrbey.

Regina nu a ajuns întâmplător la Buftea. Îl cunoscuse pe Barbu Alexandru Știrbey încă din 1907. Acesta a devenit apoi consilier al regelui Ferdinand, iar sursele istorice vorbesc despre o prietenie foarte strânsă cu Regina. Jurnalul ei consemnează vizitele la Domeniul Știrbey.

Tot la Buftea s-au purtat negocierile care au dus la pacea impusă României în 1918. Regina s-a numărat printre cei care s-au opus cu hotărâre unei capitulări. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a venit după aceea.

Ilfovul își amintește

Județul i-a ținut vie memoria. La 29 octombrie 2019, în ziua în care se împlineau 144 de ani de la naștere, la intrarea în Palatul Știrbey a fost dezvelit un bust al Reginei, lucrat de sculptorul Cristian Pentelescu din inițiativa Consiliului Județean Ilfov. Până atunci, Buftea nu avusese niciun monument dedicat ei. În 2022, la Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia, elevi din școlile județului au aflat despre Regină la un eveniment organizat de CJ Ilfov împreună cu primăriile din Buftea și Mogoșoaia. Anul acesta, albumul „REGINA. Volum in honorem arhitectei României Mari”, lansat la Muzeul Național Cotroceni, a readus în atenție și Copăceniul, și Scroviștea.

Ilfovul a fost pentru Regina Maria prima casă, locul de odihnă și locul de refugiu. Cei care trec azi pe lângă lacurile de la Periș, pe lângă conacul de la Copăceni sau pe sub bătrânii copaci din parcul Știrbey merg, fără să știe, pe urmele ei.